ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6044/2012

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului

Constanța la data de 10 martie 2011, contestatorul M.G.I., prin reprezentant Sindicatul

Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, a solicitat în contradictoriu

cu intimații Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, Ministerul Apărării

Naționale și Direcția Financiar-Contabilă din Ministerul Apărării Naționale anularea

deciziei nr. din 31 decembrie 2010 prin care i-au fost recalculate drepturile de

pensie în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 și

menținerea deciziei din 07 aprilie 2006 prin care i-a fost stabilită pensie de serviciu,

obligarea intimatelor la plata diferențelor de drepturi rezultate și a dobânzii

legale și suspendarea efectelor deciziei atacate, cu menținerea în plată a vechii

decizii.

Tribunalul Constanța,

prin sentința civilă nr. 5481 din 31 octombrie 2011, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând în motivarea soluției sale

dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii

deciziei a cărei anulare se solicită.

Astfel învestit, Tribunalul

București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

sentința civilă nr. 3366 din 09 aprilie 2012, a constatat necompetența teritorială

a acestei instanțe, a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a

hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât

Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile

în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența

teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de

pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a

Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul

că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Normele de procedură civilă

sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel

că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în

art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței

de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Hunedoara.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22

alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății

are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii

din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost

emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de

10 martie 2011.

Este adevărat că la data

emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156

prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost

însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume 20 ianuarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Față de considerentele

expuse, având în vedere că reclamantul M.G.I. are domiciliul în Mangalia, competența

soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 04 octombrie 2012.