ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4657/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la 11 februarie 2011, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrul său, O.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 emisă în baza Legii nr. 119/2010 ca fiind netemeinică și nelegală, menținerea deciziei inițiale nr. X/2000 privind calcularea pensiei de serviciu, stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001, respectiv Legii nr. 179/2004, obligarea la plata diferențelor, cheltuieli de judecată . Prin Sentința nr. 5472 din 31 octombrie 2011, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art 156 din Legea nr. 19/2000.

Prin Sentința civilă nr. 6020 din 7 iunie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului Constanța, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raport de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 11 februarie 2011. Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, însă a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011. Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Pe de altă parte, prin Decizia în interesul Legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, (abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social) s-a statuat care este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunile în justiție formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia în conflictelor de muncă.

Anume, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] din C. muncii, în vigoare și după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin Decizia în interesul Legii nr. 1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că: "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiunii este cea de la sediul sindicatului reclamant". Cum sindicatul reclamant are sediul în Municipiul Constanța, față de considerentele expuse, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS