ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4657/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, secția I civilă la 11 februarie 2011, reclamantul

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în

numele și pentru membrul său, O.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să dispună anularea

deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 emisă în baza Legii nr.

119/2010 ca fiind netemeinică și nelegală, menținerea deciziei inițiale nr.

X/2000 privind calcularea pensiei de serviciu, stabilită în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 164/2001, respectiv Legii nr. 179/2004, obligarea la

plata diferențelor, cheltuieli de judecată .

Prin Sentința nr.

5472 din 31 octombrie 2011, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în

raport de prevederile art 156 din Legea nr. 19/2000.

Prin Sentința civilă

nr. 6020 din 7 iunie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Tribunalului Constanța, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în

raport de dispozițiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea

nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații) a fost modificată în sensul că cererile în

această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raport de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă

în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine

instanței de la domiciliul reclamantului.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii și

anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 11 februarie 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, însă a fost

abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat

în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Pe de altă parte,

prin Decizia în interesul Legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28

alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, (abrogată prin Legea nr.

62/2011 a dialogului social) s-a statuat care este instanța competentă

teritorial să soluționeze acțiunile în justiție formulate de sindicate, în

numele membrilor lor, în materia în conflictelor de muncă.

Anume, în

interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost

art. 284 alin. (2)] din C. muncii, în vigoare și după abrogarea Legii nr.

54/2003, prin Decizia în interesul Legii nr. 1/2013, Înalta Curte de Casație și

Justiție a statuat în sensul că: "instanța competentă teritorial în

soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiunii este cea de la

sediul sindicatului reclamant".

Cum sindicatul

reclamant are sediul în Municipiul Constanța, față de considerentele expuse,

competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului

Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS