ÎCCJ, Decizia nr. 15/2003

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 iunie 2003, petenta P.C. a formulat plângere împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Justiției de a dispune numirea acesteia, ca judecător, pe un post vacant la Tribunalul Prahova. În susținerea plângerii, petenta a arătat că prin Ordinul nr. 3089 din 12 ianuarie 2000 a fost promovată pe loc în funcția de judecător de tribunal. În octombrie 2002, petenta a formulat cerere de promovare efectivă pe un post vacant la Tribunalul Prahova. Consiliul Superior al Magistraturii, în ședința din 28 mai 2003, a dispus în sensul trimiterii cererii petentei la Ministerul Justiției, refuzând validarea sau invalidarea sa pe postul vacant care, în urma hotărârii adoptate în aceeași ședință, a fost ocupat prin transfer.

Petenta apreciază că ocuparea postului vacant prin transfer este contrară prevederilor art. 4 teza II din Ordinul ministrului justiției nr. 2958/2001. În concluzie, aceasta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 500.000.000 lei cu titlu de despăgubiri, justificate de faptul că, prin tergiversarea soluționării cererii sale și ocuparea posturilor vacante, imaginea profesională a acesteia a fost afectată negativ. Plângerea este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 88 lit. d) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, Consiliul Superior al Magistraturii „dispune, la propunerea ministrului justiției, cu privire la promovarea, transferarea, suspendarea din funcție a judecătorilor, precum și la încetarea funcției acestora”.

Petenta a formulat plângere împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a-i aproba promovarea efectivă pe un post vacant și trimiterii cererii acesteia la Ministerul Justiției. Este adevărat că împotriva hotărârilor Consiliului Magistraturii date în realizarea atribuțiilor ce-i revin, prin art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, a fost prevăzută posibilitatea formulării unei plângeri, în termen de 30 zile, la Completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție. Totodată, prin art. 129 din același act normativ s-a prevăzut posibilitatea atacării cu contestație a hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii la Completul de 9 judecători.

Este însă de observat, sub un prim aspect, că plângerea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992 privește refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea în funcție a magistratului declarat reușit la examenul de capacitate, iar contestația prevăzută de art. 129 din același act normativ privește hotărârile prin care același consiliu s-a pronunțat asupra acțiunii disciplinare exercitate de ministrul justiției. Pe de altă parte, este de observat că atât plângerea cât și contestația prevăzute de dispozițiile legale menționate au natura juridică a unei căi de atac. Se constată că, în raport de obiect, plângerea formulată de petenta P.C. nu se încadrează în dispozițiile art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată.

Or, recunoașterea unei căi de atac, prin extinderea aplicabilității acesteia la situații neprevăzute de legiuitor, apare ca o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge plângerea formulată de P.C., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge plângerea formulată de petenta P.C. împotriva hotărârii din 28 mai 2003 a Consiliului Superior al Magistraturii privind numirea pe postul vacant de la Tribunalul Prahova, ca inadmisibilă. Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2003, în ședință publică.