ÎCCJ, Decizia nr. 15/2003

ÎCCJ, Decizia nr. 15/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 27 iunie 2003, petenta

P.C. a formulat plângere împotriva refuzului Consiliului Superior al

Magistraturii și Ministerului Justiției de a dispune numirea acesteia, ca

judecător, pe un post vacant la Tribunalul Prahova.

În susținerea plângerii, petenta a

arătat că prin Ordinul nr. 3089 din 12 ianuarie 2000 a fost promovată pe loc în

funcția de judecător de tribunal.

În octombrie 2002, petenta a

formulat cerere de promovare efectivă pe un post vacant la Tribunalul Prahova.

Consiliul Superior al Magistraturii,

în ședința din 28 mai 2003, a dispus în sensul trimiterii cererii petentei la

Ministerul Justiției, refuzând validarea sau invalidarea sa pe postul vacant

care, în urma hotărârii adoptate în aceeași ședință, a fost ocupat prin

transfer.

Petenta apreciază că ocuparea postului

vacant prin transfer este contrară prevederilor art. 4 teza II din Ordinul

ministrului justiției nr. 2958/2001.

În concluzie, aceasta a solicitat

obligarea pârâților la plata sumei de 500.000.000 lei cu titlu de despăgubiri,

justificate de faptul că, prin tergiversarea soluționării cererii sale și

ocuparea posturilor vacante, imaginea profesională a acesteia a fost afectată

negativ.

Plângerea este inadmisibilă, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 88 lit. d) din Legea

nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, Consiliul Superior al

Magistraturii „dispune, la propunerea ministrului justiției, cu privire la

promovarea, transferarea, suspendarea din funcție a judecătorilor, precum și la

încetarea funcției acestora”.

Petenta a formulat plângere

împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a-i aproba

promovarea efectivă pe un post vacant și trimiterii cererii acesteia la

Ministerul Justiției.

Este adevărat că împotriva

hotărârilor Consiliului Magistraturii date în realizarea atribuțiilor ce-i

revin, prin art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, a fost prevăzută

posibilitatea formulării unei plângeri, în termen de 30 zile, la Completul de 9

judecători al Curții Supreme de Justiție.

Totodată, prin art. 129 din același

act normativ s-a prevăzut posibilitatea atacării cu contestație a hotărârilor

Consiliului Superior al Magistraturii la Completul de 9 judecători.

Este însă de observat, sub un prim

aspect, că plângerea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992 privește

refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea în funcție a

magistratului declarat reușit la examenul de capacitate, iar contestația

prevăzută de art. 129 din același act normativ privește hotărârile prin care

același consiliu s-a pronunțat asupra acțiunii disciplinare exercitate de

ministrul justiției.

Pe de altă parte, este de observat

că atât plângerea cât și contestația prevăzute de dispozițiile legale

menționate au natura juridică a unei căi de atac.

Se constată că, în raport de obiect,

plângerea formulată de petenta P.C. nu se încadrează în dispozițiile art. 64

din Legea nr. 92/1992, republicată.

Or, recunoașterea unei căi de atac,

prin extinderea aplicabilității acesteia la situații neprevăzute de legiuitor,

apare ca o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge

plângerea formulată de P.C., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de

petenta P.C. împotriva hotărârii din 28 mai 2003 a Consiliului Superior al

Magistraturii privind numirea pe postul vacant de la Tribunalul Prahova, ca

inadmisibilă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2003,

în ședință publică.