ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2306/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC A.C. SRL Iași a solicitat, în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, anularea deciziei nr. 754 din 15

aprilie 1999 emisă de Departamentul Servicii Interne - Direcția Generală de

Soluționare a Plângerilor, prin care i s-a respins contestația formulată

împotriva procesului-verbal nr. 1177 din 24 octombrie 1996 întocmit de organele

de control ale Gărzii Financiare Iași, privind obligarea la plata sumei de

7.119.188 lei, diferență impozit pe profit.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a încheiat contractul de comision nr. 22 din 20 iunie 1996, cu SC A.

SRL Chișinău, în baza căruia s-au desfășurat activități comerciale, iar

operațiunile desfășurate au fost corect înregistrate, fiind respectate

obligațiile de plată atât către stat, cât și față de partenerul extern.

Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 106 din 20 septembrie 1999,

a respins acțiunea, cu următoarea motivare:

Prin contractul de comision nr. 22

din 20 iunie 1996, încheiat cu SC A. SRL Chișinău, reclamanta s-a obligat să

achite un comision de 20% acesteia, din valoarea facturilor emise de SC A. SRL

Chișinău, pentru vânzarea produselor inox. În contract s-a stipulat că SC A.C.

SRL Iași este obligată să achite în 30 de zile de la recepția mărfii, contravaloarea

produselor, în valută sau lei.

În cazul în care plata se va face în

lei, s-a consemnat obligativitatea efectuării plății în baza unui document

ștampilat din partea SC A. SA. Or, s-a constatat de către organele de control

existența chitanței nr. 223 din 30 iulie 1996, prin care se achită de SC A.C.

SRL suma de 37.283.400 lei, reprezentând contravaloarea comision, către SC A.

SRL Chișinău.

Dar, în contractul nr. 10 A din 21

iunie 1996, încheiat între SC A. SRL Chișinău și SC A.C. SRL, pentru livrarea

produselor din inox, nu s-a stipulat vreo clauză privind derularea livrărilor

prin comision.

În ce privește chitanța, s-a reținut

că este dactilografiată la mașina de scris și nici nu face trimitere la vreo

factură emisă de SC A. SRL Chișinău.

S-a conchis că înregistrarea, pe

cheltuieli ale societății, a sumei de 37.283.400 lei, în baza chitanței care nu

îndeplinește condițiile unui document justificativ, în sensul art. 6 din Legea

nr. 82/1991, nu este legală; că, în raport de aceste aspecte, obligarea reclamantei

la plata sumei de 7.119.108 lei impozit pe profit, aferent lunii iunie 1996,

recalculat prin neluarea în considerare a plății inovate de 37.283.400 lei,

este legală.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta, susținând, în esență, că suma cheltuită cu comisionul este

deductibilă fiscal.

Recursul este nefondat.

În adevăr, potrivit art. 6 alin. (2)

din Legea nr. 82/1991, orice operație patrimonială se consemnează în momentul

efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate

dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentul justificativ

cuprinde, printre altele, numele și prenumele, precum și semnătura persoanelor

care l-au întocmit, vizat și aprobat după caz.

Or, în cauză, chitanța nr. 223 din

30 iulie 1996 nu are semnătura și ștampila emitentului și nici nu face

trimitere la vreo factură emisă de SC A. SRL Chișinău, astfel că nu

îndeplinește cerințele legale de document justificativ legal întocmit.

Așadar, în raport de aceste date, în

mod corect s-a reținut că suma de 37.283.400 lei, menționată în chitanța nr.

223 din 30 iulie 1996, înregistrată pe cheltuieli, nu este deductibilă fiscal

și, deci, reclamanta datorează impozitul pe profit în sumă de 7.119.108 lei.

În consecință, recursul este

nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

İN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.C. SRL Iași, împotriva

sentinței civile nr. 106 din 20 septembrie 1999 a Curții de Apel Iași, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2003.