ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 318/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

februarie 2000, la Tribunalul Hunedoara, trimisă succesiv prin declinare de

competență, la Judecătoria Hunedoara, Tribunalul București și Curtea de Apel

Alba Iulia, precizată și completată, reclamantul V.D. a chemat în judecată A.P.A.P.S.

și SC S. SA Hunedoara, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra legalității

hotărârii nr. 14 din 5 iunie 1998, a A.G.A. de la SC S. SA Hunedoara, să fie

obligată A.P.A.P.S. să dispună prin hotărârea A.G.A. de la SC S. SA Hunedoara,

vânzarea căminului de nefamiliști nr. 2 Central, să dispună conducerii

administrative a SC S. SA Hunedoara să încheie cu reclamantul, contract de

vânzare-cumpărare a locuinței situată în municipiul Hunedoara, la un preț de

vânzare stabilit în condițiile prevăzute de Decretul-lege nr. 61/1990 și să

respecte punctele de vedere ale Guvernului și președinților celor două camere

ale Parlamentului, privind interpretarea Legii nr. 85/1992.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că la 20 martie 1998, i s-a repartizat o locuință de serviciu, ca

accesoriu la contractul de muncă încheiat cu SC S. SA Hunedoara, încheind apoi

contractul de închiriere nr. 6012/3470 din 30 august 1999, că la 15 iulie 1999

i s-a desfăcut contractul de muncă prin disponibilizare, că la 7 mai 1999 a solicitat

cumpărarea acestei locuințe, în temeiul art. 7 din Legea nr. 85/1992, însă i

s-a refuzat cererea pentru că A.G.A. de la SC S. SA Hunedoara, prin hotărârea

nr. 14 din 5 iunie 1998, a dispus aplicarea discriminatorie a dispozițiilor

Legii nr. 85/1992, prin exceptarea de la vânzare, numai a locuinței situate în

blocul nr. 2 Central.

Mai arată că A.P.A.P.S. deține

pachetul majoritar de acțiuni la această societate și are posibilitatea prin

reprezentanții săi în A.G.A., să hotărască vânzarea și a locuințelor deținute

de persoanele disponibilizate, ocupate de acestea în calitate de chiriași,

printre ele aflându-se și reclamantul.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 88 din 29

aprilie 2002, a respins acțiunea în contencios administrativ, ca inadmisibilă

și a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtei SC S. SA Hunedoara să

vândă reclamantului, locuința deținută în temeiul contractului de închiriere

nr. 6012/3470 din 30 august 1999, pentru care și-a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Hunedoara.

Instanța reține că este inadmisibilă, în contencios

administrativ, cererea de obligare a A.P.A.P.S. să dispună prin hotărâre

A.G.A., vânzarea locuinței deținută de reclamant, deoarece valorificarea

dreptului la cumpărarea imobilului se poate face numai pe calea unei acțiuni de

drept comun și împotriva societății care deține în administrare acest spațiu,

A.P.A.P.S. ca acționar majoritar la SC S. SA Hunedoara, neacționând ca

autoritate administrativă.

În ce privește capătul de cerere referitor la obligarea

pârâtei SC S. SA Hunedoara să vândă reclamantului, locuința solicitată,

instanța reține că în temeiul Legii nr. 85/1992, competența revine Judecătoriei

Hunedoara, ca instanță de drept comun.

Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței,

considerând că este nelegală.

Susține că blocul 2 Central a fost constituit din fondurile

statului, în anul 1948, transferat Combinatului Siderurgic Hunedoara (actuala

SC S. SA Hunedoara), în anul 1984 și că prin art. 7 din Legea nr. 85/1992, s-a

prevăzut posibilitatea vânzării unor astfel de locuințe către titularii

contractelor de închiriere, inclusiv chiriașilor care nu sunt angajații

unităților proprietare.

Menționează că apartamentul în discuție nu are statutul de

locuință de intervenție, ci este într-un cămin de nefamiliști și că hotărârea

nr. 14/1998 a A.G.A., este un act administrativ al F.P.S. (numit în prezent

A.P.A.P.S.), care poate dispune prin reprezentanții săi în A.G.A. de la SC S.

SA Hunedoara, vânzarea Căminului de nefamiliști nr. 2 Central.

Recursul este nefondat.

Corect a reținut instanța de fond că este inadmisibilă, în

contencios administrativ, cererea de obligare a A.P.A.P.S. să dispună, prin

reprezentanții săi în A.G.A., vânzarea către reclamant, a locuinței ocupată de

acesta în Căminul nr. 2 Central.

Nu A.P.A.P.S. este titularul spațiului în discuție, ci SC S.

SA Hunedoara, chiar dacă A.P.A.P.S. deține majoritatea pachetului de acțiuni la

această societate, însă prin reprezentanții săi în A.G.A. nu acționează în

calitate de autoritate administrativă, ci ca un acționar cu drept de vot în

organele de conducere ale societății.

Hotărârea A.G.A. nu este emisă de F.P.S. și ca atare, nu

este un act administrativ al acestuia, ci reprezintă voința reprezentanților

acționarilor de la SC S. SA Hunedoara, ca act propriu al acestei societăți.

Dar, recurentul are deschisă calea unei acțiuni de drept

comun împotriva societății, urmărind realizarea dreptului de a cumpăra spațiul

pretins de la SC S. SA Hunedoara, situație în care are posibilitatea să-și facă

toate apărările pe care le consideră necesare.

Tot corect a reținut instanța de fond că solicitarea de

obligare a SC S. SA Hunedoara, de a vinde recurentului-reclamant, locuința

deținută de acesta, este de competența Judecătoriei Hunedoara, ca instanță de

drept comun, conform prevederilor Legii nr. 85/1992.

Pentru considerentele arătate mai sus, reținând legalitatea

și temeinicia sentinței recurate, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, în

temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 299 și urm. C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.D.,

împotriva sentinței civile nr. 88 din 29 aprilie 2002, a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2003.