ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1413/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor

Publice prin D.G.F.P.Dolj și Consiliul local al Municipiului Craiova împotriva

deciziei nr.75 din 30 mai 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de consilier juridic L.A.care răspunde și pentru D.G.F.P.Dolj și

intimatul-reclamant T.P., lipsind recurentul-pârât Consiliul local al

Municipiului Craiova.

Procedura

completă.

Consilier

juridic L.A.solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Pune concluzii de admitere

a recursului declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului Craiova.

Intimatul-reclamant

T.P. solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

C

U R T E A ,

Asupra

recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Dolj, prin sentința civilă a constatat dreptul de proprietate al reclamantului

T.P., asupra imobilului compus din teren în suprafață de 811 mp și o

construcție în suprafață de 174,10 mp, situat în Craiova, str. Păltiniș nr.43.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul moștenește imobilul

de la mama sa, T.M.proprietară a imobilului în baza contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2224/12.07.1914. Că deși imobilul  în

litigiu a fost expropriat conform Decretului nr.215/11.09.1989, el nu a fost

preluat efectiv în vederea demolării. Reclamantul l-a folosit în mod continuu,

plătind la fisc impozitele și taxele aferente.

Prin

decizia civilă nr.75/30.05.2002, Curtea de Apel Craiova, a respins apelul

declarat de Consiliul Local Craiova împotriva sentinței civile nr.15/7.02.2002

a Tribunalului Dolj.

Pentru a

hotărî astfel instanța de apel a reținut că obiectul litigiului îl constituie

imobilul proprietatea reclamantului T.P. situat pe raza municipiului Craiova

str.Păltiniș nr.43. Imobilul respectiv deși a fost expropriat conform

Decretului nr.215/1989, totuși nu a trecut niciodată în proprietatea statului,

el a rămas în posesia și proprietatea reclamantului care a achitat taxele și

impozitele la fisc, în continu.

Împotriva

deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs, Ministerul Finanțelor

Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj și Consiliul

Local al Municipiului Dolj.

Ministerul

Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj,

critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală – invocând prevederile

art.304 pct.8 C.proc.civ., deoarece:

-

Instanțele trebuiau să respingă acțiunea în constatare formulată de reclamantul

T.P., întrucât acesta avea calea în realizarea dreptului.

-

De vreme ce acțiunea reclamantului a avut ca obiect constatarea unui drept,

competentă să soluționeze cauza era Judecătoria Craiova și nu Tribunalul Dolj.

-

Deși reclamantul a solicitat să se constate caducitatea Decretului de

expropriere nr.215/11.09.1989, instanțele nu au fost preocupate să afle dacă

imobilul în litigiu a fost trecut sau nu în proprietatea statului sau dacă

imobilul a fost demolat sau nu. Nici apărarea reclamantului în sensul că a

stăpânit în mod continuu imobilul și după ce a fost expropriat, nu a fost

verificată de instanțe.

Consiliul

Local al Municipiului Craiova, critică decizia atacată ca fiind netemeinică și

nelegală – invocând art.304 pct.3,7,8,910 C.proc.civ. deoarece :

-

Instanțele trebuiau să  respingă acțiunea în constatare formulată de

reclamantul T.P., întrucât acesta avea calea în realizarea dreptului.

-

Cum în cauză reclamantul a invocat faptul că imobilul în litigiu a fost

expropriat, instanțele trebuiau să verifice dacă au fost îndeplinite cumulativ

cele două condiții prevăzute de art.481 C.civ.: cauza de utilitate publică și

dreapta și prealabila despăgubire.

-

În  mod nelegal și fără să verifice instanțele au reținut că imobilul nu a ieșit

din posesia reclamantului și acesta a plătit la Administrația Financiară taxele

și impozitele privitoare la imobilul în litigiu.

Recursurile

declarate sunt nefondate, iar cum conținutul acestora este asemănător, ele vor

fi analizate împreună.

Autoarea

T.M.– mama reclamantului T.P.– a fost proprietara imobilului în litigiu:

construcție și terenul aferent în suprafață de 811 m.p., situat în Craiova

str.Păltiniș nr.43: acte doveditoare f.10-12 dosar 26711/2001.

Imobilul

mai sus menționat devenit, prin moștenire, proprietatea reclamantului –

certificat moștenitor f.10 dosar fond, a fost expropriat în baza Decretului de

expropriere nr.215/11.09.1989 – f.7-8 din dosarul 26711/2001 al Judecătoriei

Craiova.

Potrivit

art.4 din Decretul nr.467/1979, imobilele expropriate treceau în proprietatea

statului pe data preluării lor efective în vederea demolării, astfel că

proprietarul deși expropriat era în continuare titularul dreptului de

proprietate până în momentul demolării.

În

speță deși imobilul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului

nr.215/1989, el nu a trecut în proprietatea statului deoarece nu a fost

niciodată preluat efectiv, reclamantul a rămas în continuare în posesia și

proprietatea imobilului pentru care a plătit taxe și impozite la Administrația

Financiară.

Cu

alte cuvinte, imobilul în  litigiu nu a trecut niciodată în proprietatea

statului, reclamantul T.P. a rămas în continuare titularul dreptului de

proprietate asupra imobilului litigios.

De

altfel, din adresa nr.1485/20.03.1996 – f.9, dosar 26711/2001, rezultă că deși

imobilul în litigiu situat în Craiova str. Păltiniș nr.43 a fost expropriat,

totuși nu s-a întocmit nici un proces-verbal de evaluare.

Este

adevărat faptul că reclamantul a solicitat să se constate dreptul lui de

proprietate cu privire la imobilul în litigiu, dar  în același timp a solicitat

și constatarea  caducității decretului de expropriere nr.215/1989, cerere care

are ca obiect anulare act de expropriere. Așa se face că Tribunalul Dolj a

judecat în primă instanță acțiunea formulată de reclamant.

Așadar,

față de cele reținute se constată că recursurile declarate de Ministerul

Finanțelor Publice – D.G.F.P. Dolj și Consiliul local al Municipiului Craiova,

împotriva deciziei civile nr.75/30.05.2002 a Curții de Apel Craiova sunt

nefondate și urmează ca în conformitate cu art.312 alin.1 C.pr.civilă să fie

respinse.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondate recursurile declarate de  Ministerul Finanțelor Publice –

D.G.F.P.Dolj și de Consiliul local al Municipiului Craiova împotriva deciziei

civile nr.75 din 30 mai 2002 a Curții de  Apel Craiova – Secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.