ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1891/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.430 R din 3 mai 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș. La apelul nominal au lipsit intimata reclamantă R.M.și intimatul pârât C.L.I.. Procedura completă. Nefiind formulate alte cereri cauza a fost reținută spre deliberare. Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziei atacate și pe fond menținerea deciziei nr.1838 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Târgu Mureș, secția civilă. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26.II.1998 reclamanta R.M.a chemat în judecată pe pârâtul C.L.I.

pentru a se constata că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu contribuție egală un apartament situat în Târgu Mureș, str.Cutezanței nr.71/18, un autoturism marca Renault, și mai multe bunuri mobile. S-a solicitat partajarea bunurilor comune, reclamanta solicitând să i se atribuie apartamentul și televizorul iar restul bunurilor să fie atribuite pârâtului. S-a mai cerut evacuarea pârâtului din apartament. S-a motivat acțiunea pe împrejurarea că prin sentința civilă 13495/25.XI.1993 a fost desfăcută căsătoria părților iar minorul M. rezultat din căsătorie a fost încredințat reclamantei. Prin sentința civilă nr.5583 din 29 iunie 1998 Judecătoria Târgu Mureș a admis acțiunea, a constatat că părțile foști soți au dobândit în timpul căsătoriei un număr de 9 bunuri comune.

S-a dispus sistarea devălmășiei prin atribuirea către reclamantă a apartamentului iar celelalte bunuri au fost atribuite pârâtului. A fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului o sultă de 2.950.000 lei și s-a dispus evacuarea acestuia din apartament. Pârâtul a formulat o cerere de îndreptare a sentinței pentru erorile de calcul, solicitând a se revedea sulta ce i-o datorează reclamantei față de faptul că lotul reclamantei are valoarea de 47.000.000. lei iar lotul pârâtului de 4.950.000 lei, în realitate sulta ce trebuie să i se plătească fiind de 19.550.000 lei. Prin încheierea din 16 octombrie 2000 pronunțată în dosarul nr.1518/1998 s-a respins cererea, considerându-se că problema ce se ridică este una de fond și nu o eroare materială.

Împotriva acestei încheieri s-a declarat de către pârât apel. Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr.1838 din 13.XII.2000 a admis apelul a schimbat încheierea din 16.X.2000, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale. Ca urmare, s-a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul că a fost obligată reclamanta la 21.025.000 lei sultă în loc de 2.950.000 lei. În motivarea soluției s-a arătat că s-au echilibrat în acest fel cele două loturi din masa bunurilor comune în valoare totală de 51.950.000 lei. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta criticând-o în temeiul art.304 lit.5 și 9 C.proc.civ.Reclamanta a arătat că a făcut dovada că a achitat singură mai mult de 50% din valoarea imobulului.

Hotărârea instanței de fond nu a fost atacată cu apel de pârât, prin încheierea erorii materiale pârâtul dorind, în realitate o rejudecare a cauzei. Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia civilă nr.430/R/3.V.2001 a admis recursurile, a casat decizia și rejudecând cauza a respins apelul pârâtului, menținând sentința civilă 5583/1998 a Judecătoriei Târgu Mureș. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că atât în minuta olografă cât și în dispozitivul sentinței exista consemnată aceeași sumă și că nu se poate considera că este vorba de o eroare materială, în cauză neaplicându-se nici dispozițiile art.281 1 C.proc.civ., cererea de îndreptare și încheierea fiind redactate înainte de intrarea în vigoare a O.U.G.

138/2000. Împotriva deciziei 430 R/2001 a formulat recurs în anulare, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că hotărârea curții de apel este pronunțată cu încălcarea esențială a legii și este vădit netemeinică. În acest sens cererea de îndreptare a privit o eroare materială și nu una de fond și a fost încadrată în dispozițiile art.281 al.1 C.proc.civ. S-a mai arătat că reclamanta a solicitat partajarea în cote egale a bunurilor dobândite în căsătorie și prin notele scrise aflate la dosar (fila 19) a cerut să i se atribuie pârâtului bunuri mobile în valoare de 4.950.000 lei și o sultă de 22.500.000 lei reprezentând cota acestuia de ½ din valoarea imobilului.

Sentința de partaj reținând exact valoarea, cotele și modalitatea de partaj, numai printr-o eroare de „socoteli” în textul vechi sau de „calcul” în noul text al art.281 alin.1 C.proc.civ.a obligat-o pe reclamantă numai la 2.950.000 lei sultă. Ca urmare s-a considerat că dacă valoarea totală a bunului este de 51.950.000 lei și pârâtul primind bunuri de 4.950.000 lei se cuvine o sultă de 21.025.000 lei nefiind vorba de o eroare de fond cum greșit s-a reținut de către instanțe. Analizând probele și actele dosarului se constată că recursul în anulare nu este fondat, acesta se va respinge pentru următoarele considerente. Sentința civilă 5583/1998 prin care s-a soluționat acțiunea de partaj a fost comunicată pârâtului la 22.VII.1998.

Codul de procedură civilă pune la dispoziția părții nemulțumite o cale de atac – apel – ce se poate declanșa în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Sentința în discuție a rămas definitivă prin neapelare. Cererea din 12.X.2000 de îndreptare a unei erori materiale formulată de pârât după cca doi ani de la rămânerea definitivă a hotărârii tinde să rejudece procesul situație în raport de care în mod corect instanțele de fond și de recurs au respins cererea. În cauză s-a produs o eroare de judecată și nu de calculare care se poate îndrepta numai pe căile de atac prevăzute de lege.

Se remarcă de altfel în notele scrise depuse de reclamantă la fila 19 în dosarul de fond că nu s-a cerut de către aceasta să fie obligată la o sultă către pârât de 22.500.000 lei cum se reține în motivele recursului în anulare, ci din contră a arătat textual „în total pârâtul deține valoric 27.450.000 lei, mie valoric îmi revine 24.500.000 lei, diferența pe care urmează să i-o achit pârâtului cu titlu de sultă este de 2.950.00 lei”. Pârâtul nu s-a prezentat la proces pentru a-și formula apărările, situație în raport de care în mod corect instanțele de fond și de recurs au respins cererea. În cauză s-a produs o eroare de judecată și nu de calcul, care se poate îndrepta numai pe căile de atac prevăzute de lege.

Soluția instanței de fond conține o greșeală de judecată, dar aceasta nu este produsă printr-o încălcare esențială a legii în sensul prevăzut de art.330 art.2 C.proc.civ., care să impună o modificare printr-o cale extraordinară de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile 430 R din 3 mai 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.