Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.06.2003
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2391/2003

HOTĂRÂRE
17.06.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2391/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin actul de sesizare din 16 martie 2001 al Procurorului financiar de pe lângă Curtea de Conturi a județului Constanța, s-a solicitat obligarea ordonatorului de credite U.M. nr. 02311 Constanța și a comandantului C.I., contabilului-șef O.I. și șefului de birou vânzări locuințe, I.G., la plata cu titlu de despăgubiri civile a sumei de 66.852.697 lei. reprezentând diferență de preț nerealizată la vânzarea unei locuințe de serviciu și a sumei de 13.364.400 lei. cu titlu de foloase nerealizate. Prin sentința nr. 28 din 9 mai 2001, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a respins actul de sesizare. Împotriva acestei hotărâri Procurorul financiar a declarat recurs jurisdicțional care, prin decizia nr. 463 din 9 octombrie 2001, a fost respins ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Procurorul general financiar a declarat recurs în anulare, împotriva sentinței nr. 28 din 9 mai 2001 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi a municipiului București și a deciziei nr. 463 din 9 octombrie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Prin decizia nr. 10 din 20 martie 2002, Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, a respins recursul în anulare jurisdicțional. Și împotriva acestei decizii, Procurorul general financiar a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, criticele aduse deciziei atacate vizează modul incorect de evaluare a locuințelor de serviciu, fără a se ține seama de valoarea imobilului stabilită la data preluării acestuia în patrimoniul Ministerului Apărării Naționale, precum și modul de dobândire a locuinței, în raport cu prevederile art. 53 din Legea nr. 114/1996, republicată. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Prin H.G. nr. 576/1998, republicată, Ministerul Apărării Naționale a fost abilitat să vândă locuințele de serviciu în condițiile impuse de acest act normativ. La art. 4 s-a precizat modalitatea de evaluare a locuințelor supuse vânzării, în sensul că avansul reprezintă 30% din valoarea imobilului, stabilită la data preluării în patrimoniul Ministerului Apărării Naționale, actualizată potrivit legii, iar evaluarea prețului urmând a se efectua pe baza criteriilor și metodologiei prevăzute de H.G.

nr. 20/1996. Potrivit acestor dispoziții, baza de referință pentru stabilirea avansului a fost diferită de cea pentru stabilirea prețului de vânzare, în sensul că la avans baza de referință era valoarea de intrare în patrimoniu actualizată, iar la stabilirea prețului criteriile erau stabilite de art. 30 și 31 din H.G. nr. 20/1996, republicată. Nici o dispoziție legală nu impunea ca evaluarea să pornească de la valoarea de intrare a bunului în patrimoniul ministerului, astfel că au fost situații când prețul de vânzare a locuinței a fost sub prețul de achiziție, datorită faptului că prin achiziție publică prețul a fost stabilit prin cerere și ofertă, iar vânzarea locuințelor către cadrele militare s-a efectuat în baza unor criterii tehnico-economice.

Pe de altă parte, locuințele ce urmau a fi vândute făceau parte din categoria locuințelor de serviciu, legiuitorul nefăcând nici o distincție cu privire la modul de achiziționare a acestora, în stabilirea prețului de vânzare către salariații Ministerului Apărării Naționale. În mod corect, instanțele Curții de Conturi au reținut că evaluarea locuinței s-a făcut conform prevederilor legale, respectiv pe baza crieriilor și metodologiei de evaluare prevăzute de Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 20/1996. În raport cu cele ce preced, recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins.

D E C I D E Respinge recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva deciziei nr. 10 din 20 martie 2002 a Curții de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-11-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8093/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 28 din 7 iulie 2003, Colegiul jurisdicțional Constanța a respins actul de sesizare nr. 167/27D/1999, formulat de Compartimentul Procuror
ÎCCJ 2003-10-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3199/2003
nței de contencios. Analizând recursul formulat în raport cu dispozițiile art. 304-304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Prin acțiunea introductivă de instanță inițial formulată și ulterior precizată, r
ÎCCJ 2003-06-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2260/2003
profit virat în minus), precum și posibilitatea acordării scutirii de majorări; - dacă organul de control avea obligația să verifice cele sesizate de unitate prin contestația adresată acestuia. Prin sentința civilă nr. 57/CA din 7 mai 2002,
ÎCCJ 2003-10-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2003
tul de control a rezultat că încheierea convențiilor respective nu au avut ca suport, referate de necesitate aprobate de ordonatorul de credite, iar convențiile nu stabilesc sarcinile/serviciile ce urmau să fie prestate de persoanele a căro
ÎCCJ 2006-10-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3515/2006
nțelor Publice Constanța, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, atât față de faptul că expertiza contabilă efectuată în cauză este lovită de nulitate absolută, cât și pentru faptul că dreptul la acțiune al reclamantei era prescr
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă