ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2809/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2809/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția contencios
administrativ, prin sentința civilă nr. 39 din 17 februarie 2003, a admis
acțiunea reclamantei B.O. și, pe cale de consecință, a anulat hotărârea nr. 1112
din 7 noiembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș și a obligat
pârâta să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea
nr. 139/2000, pentru perioada 15 iunie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data
depunerii cererii.
S-a reținut că, reclamanta, născută la 10
noiembrie 1929, în Târgu-Mureș, după Diktatul de la Viena, fiind persecutată pe
motive etnice, la data de 15 iunie 1943, împreună cu familia, s-a refugiat de
pe raza municipiului Târgu-Mureș în Cehoslovacia, unde a stat până la 6 martie
1945.
Totodată, s-a reținut că, pentru convingerile
sale și originea etnică, tatăl reclamantei, S.I., a fost îndepărtat din
serviciu în anul 1941, fiind astfel obligat să-și înstrăineze casa de locuit și
să se refugieze împreună cu familia compusă din 7 copii minori.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa
Județeană de Pensii Târgu-Mureș, susținând, în esență, că reclamanta nu a făcut
dovada persecuțiilor pe motive etnice, pentru a fi incidente dispozițiile Legii
nr. 189/2000.
Recursul este fondat, pentru următoarele motive:
Beneficiază de prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,
persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere
de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe
motive etnice.
Potrivit art. 4 din Norma din 14 februarie 2002,
O.G. nr. 105/1999, dovada încadrării în situațiile prevăzute în art.1 din
ordonanță aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările
ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente,
iar în lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face și prin
declarație cu martori; în acest text sunt arătate actele oficiale cu care se
poate face dovada persecuțiilor etnice.
Or, în cauză, instanța a omis să administreze
probe, din cele prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru a stabili dacă plecarea
reclamantei de pe raza municipiului Târgu-Mureș în Cehoslovacia s-a datorat sau
nu persecuțiilor din motive etnice.
Așadar, hotărârea atacată este nelegală și
netemeinică, iar recursul fondat, urmând să fie admis, casată sentința și
trimisă cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanța să
completeze probatoriul, cu respectarea dispozițiunilor legale precizate,
respectiv cu acte oficiale și prin declarație cu martori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Târgu-Mureș împotriva sentinței civile nr. 39 din 17
februarie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios
administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25
septembrie 2003.