ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 133/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamanta B.V. a contestat hotărârea nr. 2730 din 26 septembrie 2003, emisă de Casa

Județeană de Pensii Mureș, arătând că este îndreptățită să beneficieze de

drepturile instituite prin Legea nr. 189/2000, întrucât defunctul ei soț, B.Z.,

a fost refugiat din Basarabia, în România, în perioada 1944 - 1946, așa cum

rezultă din livretul militar al acestuia.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

prin sentința civilă nr. 58 din 8 decembrie 2003, a respins acțiunea, ca

neîntemeiată, reținând că reclamanta nu a prezentat dovezi în sensul

susținerilor sale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta B.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență că,

defunctul ei soț s-a refugiat din Basarabia, în anul 1944 și a fost recrutat de

către C.T. Chilia, pentru un regiment de infanterie și a participat pe front,

până la încetarea celui de-al doilea război mondial.

Rezultă de altfel, din livretul

militar că a fost soldat activ în perioada 1 aprilie 1944 - 15 octombrie 1946.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice.

Reclamanta B.V. nu face

proba calității de refugiat din motive etnice, a defunctului său soț, B.Z.

Atât din livretul militar,

cât și din declarațiile celor doi martori, depuse ca probe în recurs, rezultă

că soțul reclamantei a fost încorporat în primăvara anului 1944, la un regiment

de infanterie în Chilia. Or, în anul 1944, până la semnarea Tratatului de la Paris (1947), Basarabia s-a aflat sub jurisdicție românească.

Ca atare, în cauză nu poate fi vorba

de o persecuție etnică care să justifice acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.V., împotriva sentinței civile nr. 558 din 8 decembrie 2003, a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 ianuarie 2005.