ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 133/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamanta B.V. a contestat hotărârea nr. 2730 din 26 septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș, arătând că este îndreptățită să beneficieze de drepturile instituite prin Legea nr. 189/2000, întrucât defunctul ei soț, B.Z., a fost refugiat din Basarabia, în România, în perioada 1944 - 1946, așa cum rezultă din livretul militar al acestuia. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 58 din 8 decembrie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că reclamanta nu a prezentat dovezi în sensul susținerilor sale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta B.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că, defunctul ei soț s-a refugiat din Basarabia, în anul 1944 și a fost recrutat de către C.T. Chilia, pentru un regiment de infanterie și a participat pe front, până la încetarea celui de-al doilea război mondial. Rezultă de altfel, din livretul militar că a fost soldat activ în perioada 1 aprilie 1944 - 15 octombrie 1946. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Reclamanta B.V. nu face proba calității de refugiat din motive etnice, a defunctului său soț, B.Z. Atât din livretul militar, cât și din declarațiile celor doi martori, depuse ca probe în recurs, rezultă că soțul reclamantei a fost încorporat în primăvara anului 1944, la un regiment de infanterie în Chilia. Or, în anul 1944, până la semnarea Tratatului de la Paris (1947), Basarabia s-a aflat sub jurisdicție românească. Ca atare, în cauză nu poate fi vorba de o persecuție etnică care să justifice acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.V., împotriva sentinței civile nr. 558 din 8 decembrie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2005.