ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4584/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 154 din 8 noiembrie 2002, a respins ca nefondată acțiunea de contencios administrativ, formulată de reclamantul D.S. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul D.S., reiterând aspectele invocate în acțiune, în sensul acordării indemnizației, începând cu data de 1 octombrie 2001 și nu cu data de 1 octombrie 2002, cum s-a acordat; recalcularea cuantumului indemnizației considerat prea mic și luarea în calculul indemnizației, a datei de 7 septembrie 1940, data strămutării din Cadrilater. Recursul este nefondat.

Din actele de la dosar, rezultă că prin cererea din 8 septembrie 2002, recurentul-reclamant a solicitat acordarea indemnizației conform Legii nr. 189/2000, modificată și completată prin H.G. nr. 127/2002, pe motiv că a fost persecutat din motive etnice, de către regimul instaurat în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945. Urmare a solicitării, pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova a emis hotărârea nr. 78 din 25 septembrie 2002, prin care recurentului i s-a stabilit în mod corect o indemnizație de 1.302.500 lei, începând cu 1 octombrie 2002, data de întâi a lunii următoare celei care a fost depusă cererea, potrivit art. 5 din O.G. nr. 105/1999 și a Normelor date în aplicare.

Totodată, intimata Casa Județeană de Pensii Prahova i-a comunicat reclamantului, cuantumul și modul de calcul al indemnizației, așa cum rezultă din adresa nr. 196350 din 15 aprilie 2002, pe care recurentul-reclamant și-a însușit-o, decizia fiind pusă în aplicare la cererea recurentului, corespunzător lunii noiembrie 2000, la care s-au aplicat toate măsurile de protecție socială, până la data de 1 octombrie 2002, iar cu începere de la 1 octombrie 2002, conform deciziei nr. 10766 din 30 octombrie 2001, i s-a stabilit o indemnizație, în cuantum de 1.772.414 lei. Nu poate fi reținută nici critica cu privire la data de început a perioadei de persecuție, stabilită de comisie ca fiind 15 septembrie 1940 și nu 7 septembrie 1940, întrucât recurentul-reclamant nu a făcut dovada că ar fi depus cerere pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la acea dată, astfel încât data de 15 septembrie 1940 a fost corect stabilită de instanța de fond.

În consecință, soluția adoptată de instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.S., împotriva sentinței civile nr. 154 din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2003.