ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4584/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 154 din 8

noiembrie 2002, a respins ca nefondată acțiunea de contencios administrativ,

formulată de reclamantul D.S.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul D.S., reiterând aspectele invocate în acțiune, în sensul acordării

indemnizației, începând cu data de 1 octombrie 2001 și nu cu data de 1

octombrie 2002, cum s-a acordat; recalcularea cuantumului indemnizației

considerat prea mic și luarea în calculul indemnizației, a datei de 7

septembrie 1940, data strămutării din Cadrilater.

Recursul este nefondat.

Din actele de la dosar, rezultă că

prin cererea din 8 septembrie 2002, recurentul-reclamant a solicitat acordarea

indemnizației conform Legii nr. 189/2000, modificată și completată prin H.G.

nr. 127/2002, pe motiv că a fost persecutat din motive etnice, de către regimul

instaurat în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945.

Urmare a solicitării, pârâta Casa

Județeană de Pensii Prahova a emis hotărârea nr. 78 din 25 septembrie 2002,

prin care recurentului i s-a stabilit în mod corect o indemnizație de 1.302.500

lei, începând cu 1 octombrie 2002, data de întâi a lunii următoare celei care a

fost depusă cererea, potrivit art. 5 din O.G. nr. 105/1999 și a Normelor date

în aplicare.

Totodată, intimata Casa Județeană de

Pensii Prahova i-a comunicat reclamantului, cuantumul și modul de calcul al

indemnizației, așa cum rezultă din adresa nr. 196350 din 15 aprilie 2002, pe

care recurentul-reclamant și-a însușit-o, decizia fiind pusă în aplicare la

cererea recurentului, corespunzător lunii noiembrie 2000, la care s-au aplicat

toate măsurile de protecție socială, până la data de 1 octombrie 2002, iar cu

începere de la 1 octombrie 2002, conform deciziei nr. 10766 din 30 octombrie

2001, i s-a stabilit o indemnizație, în cuantum de 1.772.414 lei.

Nu poate fi reținută nici critica cu

privire la data de început a perioadei de persecuție, stabilită de comisie ca

fiind 15 septembrie 1940 și nu 7 septembrie 1940, întrucât recurentul-reclamant

nu a făcut dovada că ar fi depus cerere pentru stabilirea drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000, la acea dată, astfel încât data de 15 septembrie 1940 a

fost corect stabilită de instanța de fond.

În consecință, soluția adoptată de

instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.S.,

împotriva sentinței civile nr. 154 din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 decembrie 2003.