ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 103/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 103/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de
pârâta SC „A” SA Craiova împotriva deciziei nr.672 din 18 iunie 2001 a
Curții de Apel Timișoara – Secția Comercială și
Contencios Administrativ.
La apelul nominal nu s-au prezentat recurenta
pârâtă SC „A.” SA Slatina, intimații P. T., SC „A. I.Ț.” SA
Reșița.
Preocedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent
că recursul nu se timbrează, după care, cauza fiind în stare de
judecată, a rămas în pronunțare.
C U
R T E A
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.98/2001
pronunțată de Tribunalul Caraș Severin s-a admis acțiunea
formulată de reclamanta SC „A. I. Ț.” SA, împotriva pârâților P.
T. și A. Sucursala Dolj Craiova și au fost obligați pârâții
la plata sumei de 113.796.096 lei sumă reactualizată și
cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de
fond a reținut că la 23 mai 1999 a fost avariat autoturismul cu
numărul de înmatriculare D.–20-A., proprietatea numitei E.E., ca urmare a
accidentului produs din culpa pârâtului P. T..
Suma la care a fost obligat a reprezentat
contravaloarea reparațiilor reactualizată, precum și suma de
4.936.494 lei cheltuieli de judecată.
Sentința a fost schimbată de Curtea de
Apel care a admis apelul pârâtei A.Sucursala Dolj și a redus
obligația la 110.000.000 lei.
A fost anulat ca insuficient timbrat apelul declarat
de pârâtul P. T..
Împotriva deciziei nr.672A din 18 iunie 2001,
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara pârâta A. Dolj a declarat
recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât
greșit au fost menținute dispozițiile din sentința
apelată referitoare la plata sumei de 4.936.494 lei cheltuieli de
judecată, sumă care adăugată la valoarea
despăgubirilor acordate depășește suma de 110.000.000 lei,
la care poate fi obligată societatea de asigurare.
Se mai critică decizia și pentru faptul
că nu le-au fost acordate cheltuieli de judecată, deși apelul a
fost admis, respectiv taxa de timbru și timbru judiciar.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate
în raport cu criticile formulate se constată că recursul declarat
este nefondat.
Din examinarea actelor și probelor aflate la
dosar rezultă:
La 23 mai 1999 pârâtul P. T. conducând autoturismul Mițubishi
Pajero D-20-A, aparținând numitei E. E., a avariat grav din culpa sa
autoturismul Volswagen Pasat C..02G. aparținând societății R.I.
SRL C. condus de R. C. D..
Societatea R. I. SRL avea o poliță de
asigurare facultativă pentru avarii și furt a autoturismului VW P,
încheiată la A. – Agenția Caransebeș, în baza căreia i s-a
plătit suma de 71.524.886 lei, ce reprezintă costul reparațiilor
efectuate la mașina asigurată, în urma accidentului.
Pârâta „A.” a eliberat tichete de asigurare
civilă auto pentru pagubele produse terților pentru asiguratul E. E.,
care este o asigurare obligatorie prin efectul legii și acoperă
pagubele pe care titularul său le produce altor persoane din culpa sa.
În momentul comiterii accidentului pârâtul P. T.
avea asupra sa atât tichetul RCA, cât și certificatul de înmatriculare a
autoturismului. Instanța de apel corect a constatat că pârâta a fost
obligată la plata sumei actualizate, ca urmare a asigurării pentru
răspundere civilă, cu încălcarea art.9 din H.G. 906/1998
dată în aplicarea art.53 din Legea 136/1995 care limitează
asiguratului despăgubirile la valoarea maximă de 110.000.000 lei, sumă
ce i-a și fost acordată în apel.
Dispozițiile arătate mai sus se
referă exclusiv la despăgubirile acordate ca urmare a accidentului nu
la cheltuieli de judecată pe care părțile trebuie să le
plătească în raport de culpa procesuală raportată la
art.274 și urm. Cod procedură civilă, și care se acordă
separat de cuantumul despăgubirilor .
Cheltuielile de judecată nu au fost acordate de
instanța de apel întrucât recurenta pârâtă nu le-a solicitat prin
cererea de declarare și motivare a apelului și nici pe parcursul
soluționării acestuia.
Astfel fiind recursul declarat a fost respins ca
nefondat, hotărârile pronunțate privindu-se ca legale și
temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta SC „A” SA
Craiova împotriva deciziei nr.672 din 18 iunie 2001 a Curții de Apel
Timișoara – Secția Comercială și Contencios Administrativ,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 ianuarie 2003.