ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 103/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC „A” SA Craiova împotriva deciziei nr.672 din 18 iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția Comercială și Contencios Administrativ. La apelul nominal nu s-au prezentat recurenta pârâtă SC „A.” SA Slatina, intimații P. T., SC „A. I.Ț.” SA Reșița. Preocedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul nu se timbrează, după care, cauza fiind în stare de judecată, a rămas în pronunțare. C U R T E A Asupra recursului de față, constată: Prin sentința civilă nr.98/2001 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC „A. I. Ț.” SA, împotriva pârâților P. T. și A. Sucursala Dolj Craiova și au fost obligați pârâții la plata sumei de 113.796.096 lei sumă reactualizată și cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la 23 mai 1999 a fost avariat autoturismul cu numărul de înmatriculare D.–20-A., proprietatea numitei E.E., ca urmare a accidentului produs din culpa pârâtului P. T.. Suma la care a fost obligat a reprezentat contravaloarea reparațiilor reactualizată, precum și suma de 4.936.494 lei cheltuieli de judecată. Sentința a fost schimbată de Curtea de Apel care a admis apelul pârâtei A.Sucursala Dolj și a redus obligația la 110.000.000 lei.

A fost anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâtul P. T.. Împotriva deciziei nr.672A din 18 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara pârâta A. Dolj a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât greșit au fost menținute dispozițiile din sentința apelată referitoare la plata sumei de 4.936.494 lei cheltuieli de judecată, sumă care adăugată la valoarea despăgubirilor acordate depășește suma de 110.000.000 lei, la care poate fi obligată societatea de asigurare. Se mai critică decizia și pentru faptul că nu le-au fost acordate cheltuieli de judecată, deși apelul a fost admis, respectiv taxa de timbru și timbru judiciar. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport cu criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor și probelor aflate la dosar rezultă: La 23 mai 1999 pârâtul P. T. conducând autoturismul Mițubishi Pajero D-20-A, aparținând numitei E. E., a avariat grav din culpa sa autoturismul Volswagen Pasat C..02G. aparținând societății R.I. SRL C. condus de R. C. D.. Societatea R. I. SRL avea o poliță de asigurare facultativă pentru avarii și furt a autoturismului VW P, încheiată la A. – Agenția Caransebeș, în baza căreia i s-a plătit suma de 71.524.886 lei, ce reprezintă costul reparațiilor efectuate la mașina asigurată, în urma accidentului. Pârâta „A.” a eliberat tichete de asigurare civilă auto pentru pagubele produse terților pentru asiguratul E. E., care este o asigurare obligatorie prin efectul legii și acoperă pagubele pe care titularul său le produce altor persoane din culpa sa.

În momentul comiterii accidentului pârâtul P. T. avea asupra sa atât tichetul RCA, cât și certificatul de înmatriculare a autoturismului. Instanța de apel corect a constatat că pârâta a fost obligată la plata sumei actualizate, ca urmare a asigurării pentru răspundere civilă, cu încălcarea art.9 din H.G. 906/1998 dată în aplicarea art.53 din Legea 136/1995 care limitează asiguratului despăgubirile la valoarea maximă de 110.000.000 lei, sumă ce i-a și fost acordată în apel.

Dispozițiile arătate mai sus se referă exclusiv la despăgubirile acordate ca urmare a accidentului nu la cheltuieli de judecată pe care părțile trebuie să le plătească în raport de culpa procesuală raportată la art.274 și urm. Cod procedură civilă, și care se acordă separat de cuantumul despăgubirilor . Cheltuielile de judecată nu au fost acordate de instanța de apel întrucât recurenta pârâtă nu le-a solicitat prin cererea de declarare și motivare a apelului și nici pe parcursul soluționării acestuia. Astfel fiind recursul declarat a fost respins ca nefondat, hotărârile pronunțate privindu-se ca legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta SC „A” SA Craiova împotriva deciziei nr.672 din 18 iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția Comercială și Contencios Administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2003.