ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 435/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.G. în contradictoriu cu Ministerul Justiției a solicitat a se da o hotărâre prin care pârâtul să fie obligat la numirea sa ca notar, apreciind că adresa nr.1534/N/19 mai 2003 constituie un refuz nejustificat. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este avocat definitiv, membru al Baroului București cu drept de a pune concluzii la toate instanțele. În anul 1994, a suferit un accident vascular în urma căruia a devenit handicapat gradul II permanent, cu posibilități de recuperare reduse. Nu poate merge neînsoțit, nu se poate exprima ușor prin vorbă și nu poate scrie bine de mână. Starea de handicap a făcut imposibilă desfășurarea activității de avocat.

Întrucât dorește reintegrarea sa socială – ca persoană cu handicap, fiind susținut și de conducerea Baroului București a solicitat pârâtului numirea ca notar, însă acesta nu a dat curs favorabil cererii. Curtea de apel București, secția contencios administrativ prin sentința civilă nr.988 din 24 iunie 2003, a respins ca nefondată acțiunea, reținând că nu este un refuz nejustificat de soluționare a cererii întrucât reclamantul nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute în legea notarilor publici nr.36/1995 pentru a fi numit notar. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond admiterea acțiunii.

S-a arătat că instanța a greșit esențial pentru că nu a avut o vedere de ansamblu asupra legislației interne și a jurisprudenței CEDO. În cadrul legislației interne face referire la: dispozițiile art.46 din Constituție privind protecția persoanelor handicapate, art.16 pct.g din Legea nr.36/1995, a notarilor publici; - O.U.G. nr.102/1999 privind protecția socială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap; - H.G. nr.1215 din 31 octombrie 2002 pentru aprobarea strategiei naționale privind protecția specială și integrarea socială a persoanelor cu handicap din România. Recursul este nefondat. Prin acțiune M.G. a solicitat obligarea Ministerului Justiției la numirea sa ca notar, apreciind că adresa emisă de acesta nr.1534/N/19 mai 2003, constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii formulate.

Reclamantul este avocat definitiv, handicapat gradul II permanent ca urmare a unui accident vascular suferit în anul 1994 și dorește reintegrarea sa socială, prin numirea ca notar, activitatea ce consideră că ar putea să o desfășoare. Atât legislația internă, prin actele enumerate în recurs cât și jurisprudența CEDO, cuprind norme cu privire la protecția persoanelor cu handicap, norme pe care instanța nu le-a ignorat, dar a arătat că în speță sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, care reglementează exercitarea profesiei de notar.

Astfel, conform art.16 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995, „notar public poate fi cel care îndeplinește următoarele condiții: a) are numai cetățenia română și domiciliul în România și are capacitatea de exercițiu a drepturilor civile; b) este licențiat în drept – științe juridice – sau doctor în drept; c) nu are antecedente penale; d) se bucură de bună reputație; e) cunoaște limba română; f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcției; g) a îndeplinit timp de doi ani funcția de notar stagiar și a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani funcția de notar, judecător, procuror avocat sau o altă funcție de specialitate juridică și dovedește cunoștințele necesare funcției de notar public”.

Reclamantul se prevalează de dispozițiile tezei a II-a a art.16 lit.g, însă în Regulamentul de punere în aplicare a legii notarilor publici în art.4 alin.3 se arată că modul prin care se face verificarea cunoștințelor necesare acestei funcții, este concursul organizat de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici. Cum pentru primirea reclamantului ca notar sunt necesare îndeplinirea cumulativă a două condiții: exercitarea timp de 5 ani a unei funcții de specialitate juridică și dovada cunoștințelor necesare funcției de notar public, (prin luarea concursului organizat de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici), în mod temeinic și legal, instanța a reținut că refuzul pârâtului de a numi pe reclamant în funcția de notar este justificat.

În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art.312 C.proc.civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr.988 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 februarie 2004.