ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 435/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

M.G. în

contradictoriu cu Ministerul Justiției a solicitat a se da o hotărâre prin care

pârâtul să fie obligat la numirea sa ca notar, apreciind că adresa nr.1534/N/19

mai 2003 constituie un refuz nejustificat.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este avocat definitiv, membru al

Baroului București cu drept de a pune concluzii la toate instanțele. În anul

1994, a suferit un accident vascular în urma căruia a devenit handicapat gradul

II permanent, cu posibilități de recuperare reduse. Nu poate merge neînsoțit,

nu se poate exprima ușor  prin vorbă și nu poate scrie bine de mână. Starea de

handicap a făcut imposibilă desfășurarea activității de avocat.

Întrucât

dorește reintegrarea sa socială – ca persoană cu handicap, fiind susținut și de

conducerea Baroului București a solicitat pârâtului numirea ca notar, însă

acesta nu a dat curs favorabil cererii.

Curtea de

apel București, secția contencios administrativ prin sentința civilă nr.988 din

24 iunie 2003, a respins ca nefondată acțiunea, reținând că nu este un refuz

nejustificat de soluționare a cererii întrucât reclamantul nu îndeplinește

condițiile cumulative prevăzute în legea notarilor publici nr.36/1995 pentru a

fi numit notar.

Considerând

hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ. și a solicitat admiterea lui,

casarea sentinței și în fond admiterea acțiunii.

S-a

arătat că instanța a greșit esențial pentru că nu a avut o vedere de ansamblu

asupra legislației interne și a jurisprudenței CEDO.

În

cadrul legislației interne face referire la: dispozițiile art.46 din

Constituție privind protecția persoanelor  handicapate, art.16 pct.g din Legea

nr.36/1995, a notarilor publici; - O.U.G. nr.102/1999 privind protecția socială

și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap; - H.G. nr.1215 din  31

octombrie 2002 pentru aprobarea strategiei naționale privind protecția specială

și integrarea socială a persoanelor cu handicap din România.

Recursul

este nefondat.

Prin

acțiune M.G. a solicitat obligarea Ministerului Justiției la numirea sa ca

notar, apreciind că adresa emisă de acesta  nr.1534/N/19 mai 2003, constituie

un refuz nejustificat de soluționare a cererii formulate.

Reclamantul

este avocat definitiv, handicapat gradul II permanent ca urmare a unui accident

vascular suferit în anul 1994 și dorește reintegrarea sa socială, prin numirea

ca notar, activitatea ce consideră că ar putea să o desfășoare.

Atât

legislația internă, prin actele enumerate în recurs cât și jurisprudența CEDO,

cuprind norme cu privire la protecția persoanelor cu handicap, norme pe care

instanța nu le-a ignorat, dar a arătat că în speță sunt aplicabile dispozițiile

legii speciale, care reglementează exercitarea profesiei de notar.

Astfel,

conform art.16 din Legea notarilor publici și a activității notariale

nr.36/1995, „notar public poate fi cel care îndeplinește următoarele condiții:

a) are numai cetățenia română și domiciliul în România și are  capacitatea de

exercițiu a drepturilor civile; b) este licențiat în drept – științe juridice –

sau doctor în drept;  c) nu are antecedente penale; d) se bucură de bună

reputație; e) cunoaște limba română; f) este apt din punct de vedere medical

pentru exercitarea funcției; g) a îndeplinit timp de doi ani funcția de notar

stagiar și a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani

funcția de notar, judecător, procuror avocat sau o altă funcție de specialitate

juridică și dovedește cunoștințele necesare funcției de notar public”.

Reclamantul

se prevalează de dispozițiile tezei a II-a a art.16 lit.g, însă în Regulamentul

de punere în aplicare a legii notarilor publici în art.4 alin.3 se arată că

modul prin care se face verificarea cunoștințelor necesare acestei funcții,

este concursul organizat de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici.

Cum

pentru primirea reclamantului ca notar sunt necesare îndeplinirea cumulativă a

două condiții: exercitarea timp de 5 ani a unei funcții de specialitate

juridică și dovada cunoștințelor necesare funcției de notar public, (prin

luarea concursului organizat de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor

Publici), în mod temeinic și legal, instanța a reținut că refuzul pârâtului de

a  numi pe reclamant în funcția de notar este justificat.

În

consecință, recursul se privește nefondat și în baza art.312 C.proc.civ.,

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul

declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr.988 din 24 iunie 2003 a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 4 februarie 2004.