ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2281/2003

S-a

luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienții G M. și

G.C.împotriva deciziei nr.2519 din 21 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție –

secția civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: revizuienții prin mandatara G.A., lipsind

intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.C.F.S. Dolj

și Consiliul Local al Municipiului Craiova.

Procedura

completă.

Mandatara

G.A. depune concluzii scrise cerând admiterea cererii de revizuire.

C

U R T E A

Asupra

cererii de revizuire de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 13 decembrie 2002 numiții G.M.și G.C.s-au adresat Curții Supreme de

Justiție solicitând revizuirea deciziei civile nr.2519/21 iunie 2002 pronunțată

de aceeași instanță în dosarul nr.5624/2001.

S-a

arătat că, încuviințându-se cererea de revizuire, urmează să se schimbe în

totalitate decizia atacată în sensul respingerii recursului pe care pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Craiova l-a declarat împotriva deciziei civile

nr.159/3 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova și a sentinței civile nr.202/7

iunie 2001 a Tribunalului Dolj.

Au

fost indicate ca temei al revizuirii dispozițiile art.322 pct.5 C. proc.civ.,

„înscrisul doveditor” constituindu-l decizia civilă nr.2093/27 septembrie 2002

a Tribunalului Dolj. Acest înscris are o înrâurire hotărâtoare asupra situației

juridice a revizuienților întrucât el consfințește titlul lor de proprietate

asupra terenului în litigiu.

Examinând

cererea de revizuire, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată.

Potrivit

prevederilor art.322 pct.5 C.proc.civ., „revizuirea unei hotărâri.....se poate

cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute

de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților”.

Modul

de redactare a textului este fără echivoc în a sublinia condiția esențială ca

înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii respective. De altfel,

doctrina și practica judiciară sunt, de zeci de ani, constante sub acest

aspect.

Faptul

că revizuienții, așa cum chiar ei arată în cerere, văzând motivele de apel ale

pârâtului în prima judecată, s-au gândit să introducă o altă acțiune în

justiție, obținând mai tărziu o hotărâre, de data aceasta favorabilă, excede

cadrului limitativ prevăzut de art.322 pct.5 C. proc.civ. O astfel de situație

nu are nici semnificația forței majore la care se referă teza finală a textului

pentru că, pe de o parte, înscrisul nu exista la data primei judecăți și, pe de

altă parte, nimic nu i-ar fi oprit pe revizuienți ca, fiind mai diligenți, să

formuleze mult mai devreme cea de-a doua acțiune în justiție.

Așa

fiind, cum condițiile legale menționate nu sunt întrunite, cererea de revizuire

va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată cererea de

revizuire formulată  de G.M.și G.C.împotriva deciziei civile nr.2519 din 21

iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție – secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 mai 2003.