ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2247/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 21 din 1 aprilie

2001, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi a României a respins actul

de sesizare al Procurorului financiar nr. 9032 din 15 februarie 200,1 privind

obligarea în solidar a pârâților A.M. și G.G., la plata sumei de 118.854.057

lei, daune și foloase nerealizate, în sumă de 47.316.928 lei către U.M. 01171

Buzău, aparținând de Ministerul Apărării Naționale.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarele:

În baza contractului de achiziție

nr. 125 din 30 martie 1999, SC T.A. SRL Buzău s-a obligat să livreze U.M. 01171

Buzău, în anul 1999, cantitatea de 11.000 kg carne de porc degresată, la prețul

de 12.654 lei/kg, la termenele și costurile prevăzute în anexa la contract.

Contractul a fost încheiat pe baza selecției

de ofertă organizată în prealabil, dar contrar celor stipulate în caietul de

sarcini, potrivit cărora „prețurile unitare stabilite prin licitație nu vor fi

majorate pe durata derulării contractului”, în art. 2.5 din contract au

convenit că „orice modificare a prețului devine indiscutabilă după expirarea

termenului de livrare”.

Această clauză s-a interpretat în

sensul că mai înainte de expirarea termenului respectiv părțile pot conveni

modificarea prețului.

Considerând că în materia

convențiilor clauzele se interpretează unele prin altele, după intenția comună

a părților și după urmările ce obiceiul sau legea dă obligației și având în

vedere expertiza contabilă efectuată în cauză, instanța a concluzionat că

pârâții G.G. și A.M. nu au săvârșit o faptă ilicită atunci când au acceptat

majorarea prețului, chiar fără nota de fundamentare și de prospectare a pieței

libere.

În aprecierea modificării prețului

din contract, prima instanță s-a bazat și pe expertiza contabilă efectuată în

cauză care a confirmat varianta de calcul a prețurilor de pe piața liberă,

prezumând că prețul notificat de furnizor și acceptat de beneficiar a fost

corespunzător prețului în acea perioadă.

S-a reținut, totodată, că

solicitarea de majorare a prețului nu trebuia fundamentată, deoarece s-a probat

că prețul pieței a fost similar cu cel practicat de SC T.A. SRL Buzău.

Împotriva sentinței a declarat

recurs jurisdicțional Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. 01171 Buzău,

considerând-o netemeinică și nelegală.

Recurentul a susținut că prima

instanță a interpretat greșit clauzele cuprinse în contractul de achiziție nr.

125 din 30 martie 1999, pentru a putea ajunge la concluzia că majorarea

prețului s-a făcut în condițiile legale prin acordul părților contractante,

întrucât la art. 2.2 s-a prevăzut în mod clar că „prețul unitar al produsului

este determinat la data semnării contractului conform notei de negociere nr. 5

din 25 martie 1999 și s-a stabilit prin selecție de oferte”.

Pentru acest motiv, față de clauzele

contractului, unitatea militară nu s-a conformat acestora și a acceptat

livrarea cărnii la un preț majorat care a avut drept consecință producerea unui

prejudiciu în sumă de 118.854.057 lei, reprezentând diferența de preț plătită

necuvenit, la care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 47.316.927 lei, de

care se fac vinovați A.M. și G.G.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 361 din 11 iulie 2002, a admis recursul

jurisdicțional și a modificat sentința recurată, în sensul că a admis actul de

sesizare al Procurorului financiar nr. 9032 din 15 februarie 2001 și a obligat

în solidar pârâții A.M. și G.G. la plata sumei de 118.845.057 lei despăgubiri

civile plus dobândă legală de 30,06% pe an, calculată de la datele plăților

prețurilor majorate, până la achitarea integrală a debitului.

A instituit măsuri asiguratorii

asupra bunurilor mobile și imobile, precum și a oricăror venituri ale pârâților

în limita valorii prejudiciului.

Pentru a hotărî astfel,

secția jurisdicțională a Curții de Conturi a reținut că instanța și-a depășit

atribuțiile atunci când a intervenit în contract, reținând că posibilitatea

majorării prețului produsului achiziționat are ca temei legal Regulamentul

privind organizarea licitațiilor pentru achizițiile de bunuri aprobat prin H.G.

nr. 63/1994, republicată și caietul de sarcini pe baza căruia s-a desfășurat

selecția de oferte.

Ori, atâta timp cât în contract,

părțile contractante au stabilit un preț ferm și nu au prevăzut nici o clauză

în ce privește modalitatea de majorare a prețului, nu se putea concluziona că

majorarea prețului este legală și nu s-a produs nici un prejudiciu cert pentru

beneficiar.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs A.M. și G.G.

Recurenții au criticat hotărârea

după cum urmează:

Instanța de control a interpretat

secvențial clauzele contractului și nu global în contextul general și economic.

Unitatea a respectat prevederile

art. 8 din contract, potrivit cărora „prețul oferit în condițiile de cantitate

și calitate înscrise în documentele de licitație este ferm și nu poate fi

schimbat sub nici un motiv pe timpul licitației sau ulterior pe o perioadă de

minim 30 de zile, conform art. 2.5 din contract.

Or, părțile au avut posibilitatea

modificării de preț, după 30 de zile, pentru motive temeinice (modificări majore

în structurarea prețului).

Modificarea de preț este în deplină

concordanță cu dispozițiile art. 2.14 din Regulamentul de organizare a

licitațiilor, aprobat de H.G. nr. 63/1994, republicat sub nr. 163/1997, în

sensul că „persoana juridică achizitoare poate să prevadă în caietul de sarcini

și în contractul de achiziții că la bunurile și serviciile rămase de executat,

prețurile pot fi majorate cu acordul părților, în cazul în care contractantul

nu poate continua livrarea bunurilor la prețurile la care au fost contractate”.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Conform contractului de achiziție

publică nr. 125 din 30 martie 1999, SC T.A. SRL Buzău s-a obligat să livreze

U.M. 01171 Buzău, 11.000 kg carne de porc degresată în perioada aprilie –

decembrie 1999, câte 1.220 kg lunar, la prețul de 12.654 lei/kg, convenit în

condițiile Cap. II din contract, art. 2.1 – 2.5.

Conform acestor texte, prețurile

unitare ale produselor și temeiul legal al acestora sunt menționate în anexa 1

la contract, fiind stabilite prin selecție de oferte și nu puteau fi majorate

pe durata derulării contractului, iar după expirarea termenului de livrare

orice modificare ori negociere a prețului devine indiscutabilă.

Cu toate acestea, unitatea militară

a acceptat de la data de 17 mai 1999 să plătească un preț majorat, cu 208,77%

față de cel prevăzut în contract, fără să modifice clauzele contractuale cu

privire la preț.

Or, atâta timp cât în contract,

părțile contractante au stabilit un preț ferm și nu au prevăzut nici o clauză

în ce privește modalitatea de majorare a prețului, nerespectându-se nici clauza

de la art. 11.6, nu există nici un dubiu asupra faptului că majorarea făcută de

furnizor a fost acceptată de beneficiar nejustificat și fără temei legal.

În acest fel, unitatea militară a

fost prejudiciată din vina pârâților A.M. și G.G., motiv pentru care se va

respinge recursul acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.M.

și de G.G. împotriva deciziei nr. 361 din 11 iulie 2002 a Curții de Conturi,

secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 iunie 2003.