ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 147/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 100 din 16 martie 2006 s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G.L., M.N., M.A., P.D., Ș.G. și T.M. în contradictoriu cu pârâtul M.A. – C.J.I. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că reclamanții, în calitate de membri ai comisiei de selecție a ofertelor pentru achiziționarea produsului carne de pasăre de către S.C.U.M.C., au determinat prejudicierea instituției cu suma totală de 257.864.550 lei. S-a constatat că atât Decizia de imputare nr. 2 din 30 iulie 2004, cât și Decizia de soluționare a plângerii formulate împotriva acesteia, nr. 8 din 14 februarie 2005, sunt legale, reclamanții încălcând prevederile art. 60 din O.U.G.

nr. 60/2001 prin aceea că nu au aplicat nici criteriul ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere tehnico - economic și nici în mod exclusiv criteriul prețului cel mai mic. în plus, deși s-a prevăzut expres în contractul încheiat cu firma câștigătoare, la art. 38, că prețul prezentat în ofertă este ferm pe întreaga durată a contractului, și în lipsa încheierii unui act adițional, reclamanții G.L., M.N., M.A. au vizat legalitatea operațiunilor de plată înscrise în facturile de achiziție a produsului, fiind răspunzători pentru diferențele de preț plătite în plus în perioada 16 aprilie 2003 - 28 mai 2004. S-a considerat de către judecătorul fondului că legea aplicabilă este legea specială, respectiv O.G.

nr. 121/1998, care reglementează răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, iar nu norma generală, care este C. muncii. Dispozițiile art. 9 din ordonanță, conchide Instanța, stipulează expres că prevederile acesteia se aplică și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2, iar reclamanții sunt angajați civili ai S.M.Ș.O. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal toți reclamanții, criticând hotărârea fondului pentru că: - este lapidar motivată, nu răspunde la ambele motive cuprinse în cererea de chemare în judecată, referitoare la alegerea ofertei și la majorarea de preț pe kilogram de produs; - se întemeiază pe o greșită interpretare a prevederilor cuprinse în art. 60 din O.U.G.

nr. 60/2001, dar și a dispozițiilor contractuale din art. 38 și art. 39. Cele două critici nu au fost încadrate în drept dar, din modul cum au fost expuse, rezultă că se referă la prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată în recurs, la data de 29 august 2006, intimatul M.A., pentru C.J.I., a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că hotărârea atacată răspunde la susținerile reclamanților din acțiune, interpretarea dată de Instanță prevederilor art. 60 din O.U.G. nr. 60/2001, fiind exactă. Examinând sentința prin prisma recursului declarat, a întâmpinării, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., înalta Curte constată: In urma unui control al D.A.I.

a M.A.N.,privind verificarea procedurilor de achiziție, încheierea contractelor și modul de derulare al acestora pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 10 iunie 2004, la S.C.U.M.C., s-au constatat o serie de neregularități, motiv pentru care a fost sesizată D.M.M., care, în baza art. 22 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor a dispus efectuarea unei cercetări administrative, finalizată prin actul de control încheiat la data de 7 iulie 2004. În baza acestui act care reținea în sarcina recurenților producerea unei pagube materiale de 257.864.550 lei, s-a emis, în temeiul art. 25 din O.G. nr. 121/1998, Decizia de imputare nr. 2 din 30 iulie 2004. Contestația formulată de aceștia a fost respinsă ca neîntemeiată prin Hotărârea nr. 2 din 28 octombrie 2004, iar, ulterior s-a respins și plângerea recurenților, prin Decizia nr. 8 din 14 februarie 2005 a C.J.I.

din cadrul M.A.N. Contrar criticii formulate de recurenți, Înalta Curte constată că hotărârea primei Instanțe este corespunzător motivată, conform art. 261 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul fondului expunând pe larg argumentele pentru care a înlăturat cele două motive de nelegalitate a actului administrativ, susținute de reclamanți. După cum s-a arătat deja în preambulul prezentelor considerente, Instanța de Fond a stabilit în mod corect că recurenții, în calitate de membri ai Comisiei de selecție a ofertelor pentru achiziționarea produsului carne de pasăre de către S.C.U.M.C., au încălcat prevederile art. 60 din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, în vigoare în perioada respectivă, prin aceea că nu au aplicat nici unul din cele două criterii posibile, în condițiile în care autoritatea contractantă nu a precizat în anunțul de participare, criteriul pe baza căruia se atribuie contractul, conform art. 59 din ordonanță.

Astfel, potrivit art. 60 din ordonanță, criteriul anterior menționat poate fi numai; fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico - economic, fie, în mod exclusiv, prețul cel mai scăzut. Cum câștigătoare a fost declarată o societate comercială care nu a oferit prețul cel mai scăzut, recurenții - reclamanți au susținut că au aplicat criteriul arătat la lit. a), precitat. Această susținere, reiterată în recurs, nu are nici o bază faptică. Potrivit art. 61 din O.U.G. nr. 60/2001, în cazul aplicării criteriului „oferta cea mai avantajoasă" oferta stabilită ca fiind câștigătoare este oferta care întrunește punctajul cel mai mare, rezultat din aplicarea unui algoritm de calcul. Comisia din care au făcut parte recurenții nu a calculat punctajul pentru fiecare ofertă, din „situația nominală a proceselor - verbale de adjudecare a ofertelor", rezultând că în urma selecției ofertelor primite a fost declarată câștigătoare SC R.C.I.

SRL Craiova, fără nici o motivare. În lipsa unui calcul al punctajului pentru fiecare ofertă, imputabilă membrilor comisiei, Instanța de Fond a raționat în sensul că singurul criteriu aplicabil rămâne „prețul cel mai scăzut". Or, necontestat, toate cele șase societăți comerciale participante au oferit „Carne de pasăre - calitatea I-a", dar prețul cel mai scăzut nu era cel indicat de câștigătoare. Rezultă astfel că este legală concluzia Instanței privind corecta stabilire de către pârât a prejudiciului de 67.514.650 lei. Cât privește diferența de 190.349.900 lei, s-a stabilit că răspund material pentru crearea acestui prejudiciu recurenții G.L., M.N., M.A. care, în calitate de șef de serviciu administrativ, primul, respectiv director financiar contabil și șef birou contabilitate, au acordat viză pe facturile emise în perioada 16 aprilie 2003 - 28 mai 2005, fără a avea documente care să justifice majorarea prețului produsului furnizat de societate.

De fapt, deși prin contractul încheiat cu firma câștigătoare s-a prevăzut expres că prețul prezentat în ofertă este ferm pe întreaga durată a acestuia, nefiind supus actualizării, acești trei recurenți au acceptat la plată documente prin care se indicau prețuri mai mari decât cele prevăzute în contract. Invocarea art. 39 din contract este, de asemenea, lipsită de suport, întrucât, cum bine a constatat Instanța de Fond, potrivit acestui text, modificarea clauzelor contractuale se poate face numai prin act adițional și numai în cazul unor circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale părților „și care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului". Cum recurenții nu au probat nici existența actului adițional și nici evenimentul imprevizibil la care se raportează a doua condiție cumulativă, rezultă că nu au avut nici o justificare legală pentru a accepta plata unor prețuri majorate și este legală obligarea lor la plata diferențelor de preț.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.L., M.N., M.A., P.D., Ș.G. și T.M. împotriva sentinței civile nr. 100 din 16 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2007.