ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 147/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 100 din

16 martie 2006 s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G.L., M.N., M.A.,

P.D., Ș.G. și T.M. în contradictoriu cu pârâtul M.A. – C.J.I.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța de Fond a reținut că reclamanții, în calitate de membri ai

comisiei de selecție a ofertelor pentru achiziționarea produsului carne de

pasăre de către S.C.U.M.C., au determinat prejudicierea instituției cu suma

totală de 257.864.550 lei. S-a constatat că atât Decizia de imputare nr. 2 din

30 iulie 2004, cât și Decizia de soluționare a plângerii formulate împotriva

acesteia, nr. 8 din 14 februarie 2005, sunt legale, reclamanții încălcând

prevederile art. 60 din O.U.G. nr. 60/2001 prin aceea că nu au aplicat nici

criteriul ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere tehnico - economic

și nici în mod exclusiv criteriul prețului cel mai mic. în plus, deși s-a

prevăzut expres în contractul încheiat cu firma câștigătoare, la art. 38, că

prețul prezentat în ofertă este ferm pe întreaga durată a contractului, și în

lipsa încheierii unui act adițional, reclamanții G.L., M.N., M.A. au vizat

legalitatea operațiunilor de plată înscrise în facturile de achiziție a

produsului, fiind răspunzători pentru diferențele de preț plătite în plus în perioada

16 aprilie 2003 - 28 mai 2004.

S-a

considerat de către judecătorul fondului că legea aplicabilă este legea

specială, respectiv O.G. nr. 121/1998, care reglementează răspunderea materială

a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, iar nu norma generală, care

este C. muncii. Dispozițiile art. 9 din ordonanță, conchide Instanța,

stipulează expres că prevederile acesteia se aplică și salariaților civili din

structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2, iar reclamanții sunt

angajați civili ai S.M.Ș.O.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs în termen legal toți reclamanții, criticând

hotărârea fondului pentru că:

- este

lapidar motivată, nu răspunde la ambele motive cuprinse în cererea de chemare

în judecată, referitoare la alegerea ofertei și la majorarea de preț pe

kilogram de produs;

- se întemeiază pe o greșită

interpretare a prevederilor cuprinse în art. 60 din O.U.G. nr. 60/2001, dar și

a dispozițiilor contractuale din art. 38 și art. 39.

Cele două

critici nu au fost încadrate în drept dar, din modul cum au fost expuse,

rezultă că se referă la prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Prin

întâmpinarea formulată în recurs, la data de 29 august 2006, intimatul M.A.,

pentru C.J.I., a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-a arătat că

hotărârea atacată răspunde la susținerile reclamanților din acțiune,

interpretarea dată de Instanță prevederilor art. 60 din O.U.G. nr. 60/2001,

fiind exactă.

Examinând

sentința prin prisma recursului declarat, a întâmpinării, cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., înalta Curte constată:

In urma unui

control al D.A.I. a M.A.N.,privind verificarea procedurilor de achiziție,

încheierea contractelor și modul de derulare al acestora pentru perioada 1

ianuarie 2003 - 10 iunie 2004, la S.C.U.M.C., s-au constatat o serie de

neregularități, motiv pentru care a fost sesizată D.M.M., care, în baza art. 22

din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor a dispus

efectuarea unei cercetări administrative, finalizată prin actul de control

încheiat la data de 7 iulie 2004.

În baza

acestui act care reținea în sarcina recurenților producerea unei pagube

materiale de 257.864.550 lei, s-a emis, în temeiul art. 25 din O.G. nr.

121/1998, Decizia de imputare nr. 2 din 30 iulie 2004. Contestația formulată de

aceștia a fost respinsă ca neîntemeiată prin Hotărârea nr. 2 din 28 octombrie

2004, iar, ulterior s-a respins și plângerea recurenților, prin Decizia nr. 8

din 14 februarie 2005 a C.J.I. din cadrul M.A.N.

Contrar

criticii formulate de recurenți, Înalta Curte constată că hotărârea primei Instanțe

este corespunzător motivată, conform art. 261 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul

fondului expunând pe larg argumentele pentru care a înlăturat cele două motive

de nelegalitate a actului administrativ, susținute de reclamanți.

După cum s-a arătat

deja în preambulul prezentelor considerente, Instanța de Fond a stabilit în mod

corect că recurenții, în calitate de membri ai Comisiei de selecție a ofertelor

pentru achiziționarea produsului carne de pasăre de către S.C.U.M.C., au

încălcat prevederile art. 60 din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile

publice, în vigoare în perioada respectivă, prin aceea că nu au aplicat nici unul

din cele două criterii posibile, în condițiile în care autoritatea contractantă

nu a precizat în anunțul de participare, criteriul pe baza căruia se atribuie

contractul, conform art. 59 din ordonanță.

Astfel,

potrivit art. 60 din ordonanță, criteriul anterior menționat poate fi numai;

fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico - economic, fie, în

mod exclusiv, prețul cel mai scăzut.

Cum

câștigătoare a fost declarată o societate comercială care nu a oferit prețul

cel mai scăzut, recurenții - reclamanți au susținut că au aplicat criteriul

arătat la lit. a), precitat.

Această susținere, reiterată în

recurs, nu are nici o bază faptică.

Potrivit art.

61 din O.U.G. nr. 60/2001, în cazul aplicării criteriului „oferta cea mai

avantajoasă" oferta stabilită ca fiind câștigătoare este oferta care

întrunește punctajul cel mai mare, rezultat din aplicarea unui algoritm de

calcul.

Comisia din

care au făcut parte recurenții nu a calculat punctajul pentru fiecare ofertă,

din „situația nominală a proceselor - verbale de adjudecare a ofertelor",

rezultând că în urma selecției ofertelor primite a fost declarată câștigătoare

SC R.C.I. SRL Craiova, fără nici o motivare.

În lipsa unui

calcul al punctajului pentru fiecare ofertă, imputabilă membrilor comisiei, Instanța

de Fond a raționat în sensul că singurul criteriu aplicabil rămâne „prețul cel

mai scăzut".

Or, necontestat, toate cele șase

societăți comerciale participante au oferit „Carne de pasăre - calitatea I-a",

dar prețul cel mai scăzut nu era cel indicat de câștigătoare.

Rezultă

astfel că este legală concluzia Instanței privind corecta stabilire de către

pârât a prejudiciului de 67.514.650 lei.

Cât privește

diferența de 190.349.900 lei, s-a stabilit că răspund material pentru crearea

acestui prejudiciu recurenții G.L., M.N., M.A. care, în calitate de șef de

serviciu administrativ, primul, respectiv director financiar contabil și șef

birou contabilitate, au acordat viză pe facturile emise în perioada 16 aprilie

2003 - 28 mai 2005, fără a avea documente care să justifice majorarea prețului

produsului furnizat de societate.

De fapt, deși

prin contractul încheiat cu firma câștigătoare s-a prevăzut expres că prețul

prezentat în ofertă este ferm pe întreaga durată a acestuia, nefiind supus

actualizării, acești trei recurenți au acceptat la plată documente prin care se

indicau prețuri mai mari decât cele prevăzute în contract.

Invocarea

art. 39 din contract este, de asemenea, lipsită de suport, întrucât, cum bine a

constatat Instanța de Fond, potrivit acestui text, modificarea clauzelor

contractuale se poate face numai prin act adițional și numai în cazul unor

circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale părților „și care

nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului".

Cum

recurenții nu au probat nici existența actului adițional și nici evenimentul

imprevizibil la care se raportează a doua condiție cumulativă, rezultă că nu au

avut nici o justificare legală pentru a accepta plata unor prețuri majorate și

este legală obligarea lor la plata diferențelor de preț.

Pentru toate

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.L., M.N., M.A., P.D., Ș.G. și T.M. împotriva sentinței civile nr.

100 din 16 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2007.