ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2052/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 66 din 7 februarie

2002, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpaților:

- A.M.M. la 5.000.000 lei amendă,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2), art. 74, art. 76 și art. 13 C. pen.;

- D.C. la 3.000.000 lei amendă

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 13 și art. 74, art. 76 și art. 13 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile

Ministerul Finanțelor Publice, D.G.A.A. Iași despăgubiri în sumă de 219.484.600

lei, pentru acoperirea prejudiciului produs prin infracțiunile comise.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în fapt că în perioada 11 noiembrie 1996 – februarie 1997,

inculpata A.M.

M., contabil șef la Direcția

Generală Agricultură și Alimentație Iași, și inculpatul D.C., inspector de

specialitate la Serviciul financiar, contabilitate din cadrul aceleiași

unități, încălcându-și îndatoririle de serviciu, au cauzat producerea unui

prejudiciu în sumă de 219.484.600 lei în bugetul statului, prin acordarea

nejustificată de prime și subvenții către S.C. I.T. S.R.L. Iași, administrată

de D.V. În acest sens s-a reținut că, încălcându-și obligațiile de serviciu,

inculpatul D.C. a omis să întocmească fișe contabile analitice pentru

societatea comercială menționată, fapt ce a condus la absența oricărei evidențe

privind plățile făcute acesteia, iar inculpata A.M.M., deși cunoștea că nu

există o evidență a plăților făcute în favoarea S.C. I.T. S.R.L. Iași, a

dispus, în perioada arătată, efectuarea către această firmă a unor plăți

ilegale în sumă de 219.484.600 lei.

Prin decizia penală nr. 266 din 19

septembrie 2002, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței primei instanțe, a desființat

hotărârea atacată, în latura penală, numai cu privire la inculpata A.M.M. și,

rejudecând cauza, a dispus condamnarea acesteia la 5 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 74, art. 76 și art. 13 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., instanța a

dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei A.M.M., pe o durată

de 2 ani și 5 luni.

Prin aceeași decizie, Curtea de Apel

Iași a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinței primei

instanțe de către inculpați și partea civilă.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs inculpații A.M.M. și D.C. și partea civilă Direcția Generală

Agricultură și Alimentație Iași.

Inculpata A.M.M. a susținut în

motivarea recursului său că a fost condamnată în mod nejustificat pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice,

prevăzută de art. 248 C. pen., deoarece nu și-a încălcat atribuțiile de

serviciu cu intenție, ci s-a aflat în imposibilitate de a-și îndeplini unele

îndatoriri, între care aceea de a face verificările cerute de normele în

vigoare, în legătură cu acordarea de prime de la bugetul de stat, pentru carne

de porc în condițiile volumului mare de sarcini și al deficitului de personal

și a solicitat achitarea sa pentru această infracțiune și înlăturarea obligării

la despăgubiri către partea civilă.

Inculpatul recurent D.C. și-a

motivat recursul în același sens, arătând că nu a putut completa cu

regularitate fișele analitice contabile pentru fiecare agent care beneficia de

prime, dat fiind volumul mare de activitate și insuficiența personalului,

susținând, în plus, că fapta sa nu constituie infracțiune ci contravenția

prevăzută de art. 38 pct. 4 lit. b) din Legea contabilității nr. 82/1991. Ca și

inculpata A.M.M., inculpatul D.C. a cerut casarea deciziei atacate, rejudecarea

cauzei și achitarea sa, precum și înlăturarea răspunderii civile stabilite în

sarcina sa.

Direcția Generală Agricultură și

Alimentație Iași a cerut, în motivarea și susținerea recursului declarat, să se

majoreze obligația de plată la despăgubiri a celor doi inculpați, cu suma de

55.113.370 lei, reprezentând cuantumul majorărilor de întârziere aferente sumei

de 219.484.600 lei, la plata cărora au fost obligați aceștia pentru acoperirea

prejudiciului cauzat.

Examinând recursurile declarate,

Curtea Supremă de Justiție constată că recursurile inculpaților A.M.M. și D.C.

sunt fondate în sensul celor ce se vor arăta în continuare.

Prin probele administrate în cauză

și anume, actele de control întocmite de organele D.G.F.P.C.F.S. Iași,

expertiza contabilă, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților,

precum și actele avute în vedere de organele de control și de experți, rezultă

că în perioada în care s-au comis faptele reținute în sarcina inculpaților

A.M.M. și D.C., la instituția păgubită, D.G.A.A. Iași au existat importante

nereguli în legătură cu acordarea primelor și subvențiilor de la bugetul de

stat, înregistrându-se restanțe care, la sfârșitul lunii februarie 1996,

însumau peste 5900 milioane lei.

Așa cum se reține în raportul de

expertiză contabilă, această situație a condus la derularea anormală a

acordării subvențiilor, sumele virate către beneficiari fiind compuse din mai

multe deconturi care, practic, nu puteau fi verificate de contabilul șef.

Potrivit Regulamentului de

organizare și funcționare a D.G.A.A. Iași, contabilului șef îi revenea un volum

excesiv de sarcini de control, coordonare și verificare, precum și sarcini de

execuție, preponderente fiind acestea din urmă (80%), iar sarcinile de control

și verificări reprezentând numai 20% din totalul sarcinilor contabilului șef.

În ce privește sarcinile

inculpatului D.C., care îndeplinea funcția de inspector de specialitate, acesta

trebuia să întocmească fișele contabile analitice și, deosebit de aceasta,

executa dese deplasări în teren, în realizarea unor acțiuni hotărâte de

conducerea instituției.

În aceste condiții neținerea la zi

de către inculpatul D.C. a fișelor contabile analitice a condus la

imposibilitatea verificării cu regularitate a sumelor virate cu titlu de prime

acordate de stat și a deconturilor depuse de beneficiari în acest scop și a

creat posibilitatea efectuării din eroare, a unor plăți duble, cum s-a

întâmplat în cazul plăților în sumă de 219.484.600 lei, efectuate către S.C.

I.T. S.R.L. Iași, administrată de D.V.

Având în vedere situația de fapt

rezultată din probele administrate, Curtea constată că nu se poate reține

intenția inculpatei A.M.M. și nici culpa inculpatului D.C., în sensul prevăzut

de art. 248 și art. 249 C. pen., ca elemente ale conținutului infracțiunilor de

abuz în serviciu și respectiv de neglijență în serviciu.

De altfel, în legătură cu

prejudiciul mai sus menționat, cauzat părții civile D.G.A.A. Iași, între acesta

și beneficiarul plății nedatorate, S.C. I.T. S.R.L. Iași, a avut loc un proces

civil, soluționat prin sentința civilă nr. 385 din 6 aprilie 1998 a

Judecătoriei Iași, prin care S.C. I.T. S.R.L. Iași a fost obligată să plătească

D.G.A.A. Iași 274.597.970 lei, reprezentând suma încasată fără drept, cu titlu

de primă acordată de la bugetul de stat pentru carne de porc și penalizări de

întârziere.

Urmează, în consecință, să se admită

recursurile declarate de inculpații A.M.M. și D.C., să se caseze hotărârea

atacată și să se dispună achitarea inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., înlăturându-se, de asemenea,

obligarea acestora la plata de despăgubiri către partea civilă.

În ce privește recursul părții

civile D.G.A.A. Iași, acesta este nefondat.

Așa cum s-a arătat mai sus, în

sarcina inculpaților A.M.M. și D.C. nu se poate reține răspunderea penală

pentru infracțiunile prin care, potrivit susținerii părții civile, au cauzat

prejudiciul reclamat de aceasta.

Având în vedere această situație ca

și faptul că, așa cum de asemenea s-a arătat, partea civilă a obținut titlu

executor împotriva beneficiarului plății nedatorate, Curtea urmează să respingă

recursul părții civile și cererea acesteia de obligare a inculpaților la

despăgubiri civile în cadrul soluționării laturii civile a procesului penal

pornit împotriva inculpaților. Urmează, ca partea civilă să fie obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații A.M.M. și D.C. împotriva deciziei penale nr. 266 din 19 septembrie

2002 a Curții de Apel Iași.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 66 din 7 februarie 2002 a Tribunalului Iași și rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpații:

- A.M.M. pentru infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., și

- D.C. pentru infracțiunea de

neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 13 C. pen.

Respinge, ca nefondată, cererea de

despăgubiri civile formulată de partea civilă Direcția Generală pentru

Agricultură și Industrie Alimentară Iași.

Ridică măsura sechestrului

asigurător aplicată asupra bunurilor inculpatului D.C. prin ordonanța și

procesul-verbal din 5 decembrie 1997 ale Poliției Municipiului Iași.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Județului Iași împotriva deciziei penale nr. 266 din 19

septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurenta parte civilă la

plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 aprilie 2003.