ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1719/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC V. SRL Ulmi a solicitat anularea deciziei nr. 674 din 21 aprilie 2000, a Ministerului Finanțelor, precum și a hotărârii nr. 852/1999, a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dâmbovița și respectiv, a hotărârii nr. 68 din 21 octombrie 1999, emisă de Direcția de Control Financiar Dâmbovița. Totodată, reclamanta a solicitat anularea procesului-verbal de control din 30 septembrie 1999, al Direcției de Control Financiar Dâmbovița și pe cale de consecință, exonerarea de plata sumelor de 4.075.610 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe venit, 838.018 lei, penalități impozit pe venit, 5.212.522 lei, T.V.A.

suplimentar, 6.373.776 lei, majorări T.V.A. și 60.224.230 lei, majorări de întârziere aferente primelor încasate la carnea de porc. Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3 din 9 ianuarie 2001, a admis acțiunea și în consecință: - A anulat hotărârea nr. 68 din 21 octombrie 1999, a Direcției de Control Financiar Dâmbovița și decizia nr. 674 din 21 aprilie 2000, emisă de Ministerul Finanțelor. - A anulat, în parte, procesul de control din data de 30 septembrie 1999, a Direcției Controlului Financiar Fiscal Dâmbovița, în sensul că a exonerat reclamanta de plata sumei de 60.224.230 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente primelor încasate la carnea de porc.

- A obligat pârâții la plata sumei de 1.300.000 lei, cheltuieli de judecată. S-a reținut că acțiunea este întemeiată, în partea privind obligarea reclamantei, la plata sumei de 60.224.230 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente primelor încasate la carnea de porc, pentru următoarele motive: În anul 1997, prin procesul-verbal din 31 martie, Direcția de Control Financiar de Stat Dâmbovița a stabilit că SC V. SRL Ulmi trebuie să plătească la bugetul de stat, suma de 30.674.000 lei, reprezentând prime pentru carnea de porc încasate nelegal. Ulterior, la 30 septembrie 1999, organele de control ale Direcției Controlului Financiar de Stat Dâmbovița au constatat că reclamanta nu a plătit suma de 30.674.000 lei, motiv pentru care au calculat majorările aferente acestei sume, în cuantum de 60.224.230 lei.

Dar, întrucât titlul executiv din 1997 nu a fost pus în executare, nici până în luna mai 2000, respectiv în termenul de 3 ani prevăzut de art. 98 din O.G. nr. 11/1996, majorările de întârziere, în sumă de 60.224.230 le, nu sunt datorate. Cu privire la celelalte sume, cuprinse în procesul-verbal de control din 30 septembrie 1999, s-a reținut că acțiunea este nefondată. Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Dâmbovița, susținând, în esență, că majorările de întârziere au fost stabilite legal, pornind de la datele din actul de control anterior, respectiv procesul-verbal din 31 martie 1997, care a devenit titlu executoriu, prin necontestare de către reclamantă; că majorările de întârziere au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor art. 98 lit. a) din O.G.

nr. 11/1996, potrivit cărora dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data nașterii dreptului de a cere executarea silită pentru creanțele bugetare provenind din impozite, taxe, alte contribuții potrivit legii, precum și din majorările aferente. Recursul este fondat. În adevăr, prin procesul-verbal nr. 420 din 31 martie 1997, Direcția de Control Financiar de Stat Dâmbovița a constatat că SC V. SRL Ulmi datorează bugetului de stat, suma de 30.674.000 lei, reprezentând prime pentru carnea de porc, încasate necuvenit. Procesul-verbal a devenit titlu executoriu, întrucât nu a fost contestat de către reclamantă. În situația dată, prin actul de control din 30 septembrie 1999, s-au stabilit legal majorările de întârziere, derivând din obligații de plată, neachitate, stabilite în mod definitiv, prin actele anterioare (31 martie 1997). În acest sens, au fost respectate dispozițiile art. 13 din O.G.

nr. 11/1996, potrivit cărora orice obligație bugetară neachitată la scadență, generează plata unor majorări de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare obligației bugetare, până la data realizării sumei datorate, inclusiv. Este, apoi, de observat, că majorările de întârziere, în sumă de 60.224.230 lei, au fost stabilite, prin procesul-verbal din 30 septembrie 1999, cu respectarea dispozițiilor art. 98 din O.G. nr. 11/1996, întrucât ele derivă din obligații de plată constatate la 31 martie 1997. În consecință, soluția adoptată de prima instanță este nelegală, iar recursul, fondat, urmând să fie admis, casată sentința și pe fond, respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Dâmbovița și de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 3 din 9 ianuarie 2001, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2003.