ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 14/2003

S-a luat în examinare în camera de consiliu recursul declarat de reclamanta C.I.V. împotriva sentinței civile nr.16/F din 10 mai 2002 a Curții de Apel Pitești Secția civilă. La apelul nominal au lipsit părțile. Procedura completă. Recursul este scutit de timbru. Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 3 din dosar). Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. C U R T E A , Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea introdusă la data de 1 iunie 2001, reclamanta C.V.a chemat în judecată S.C. „A” S.A.

Câmpulung, cerând să fie obligată la plata despăgubirilor civile majorate la nivelul salariului pe care l-ar fi realizat dacă ar fi fost încadrată în funcția avută anterior intervenirii incapacității sale de muncă, respectiv în funcția de macargiu – secția 1225. Reclamanta și-a motivat acțiunea, arătând că a fost angajata pârâtei , cu contract de muncă pe durată nedeterminată și, în urma unui accident de muncă grav, care a avut loc la 16 iunie 1976, a rămas invalidă – inițial gradul III, conform Legii nr.3/1977 și, ulterior – gradul II, invaliditate supusă periodic revizuirii (ultima revizuire fiind făcută la 10 ianuarie 2002). A mai arătat că, prin sentința civilă nr.4049 din 28 noiembrie 1997 a Judecătoriei Câmpulung, devenită definitivă și irevocabilă, i-a fost admisă o acțiune introdusă împotriva unității, care a fost obligată să-i plătească suma de 1.567.990 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând salariul tarifar cuvenit, pentru o jumătate de normă, în perioada mai 1997 – noiembrie 1997. Judecătoria Câmpulung, la care a fost înregistrată acțiunea, prin sentința civilă nr.3477 din 26 octombrie 2001, în temeiul art.2 pct.1 litera b din C.proc.civ., și-a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Argeș, cu motivarea că este vorba de un conflict de muncă.

Sentința a rămas definitivă prin nerecurare. Primind dosarul, Tribunalul Argeș – Secția civilă, prin sentința nr.87/LM din 27 martie 2002, și-a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung. Și această sentință a rămas definitivă prin nerecurare. Ivindu-se conflict negativ de competență, dosarul a fost înaintat Curții de Apel Pitești ,secția civilă pentru pronunțarea unui regulator de competență. Această din urmă instanță, prin sentința nr.16/F din 10 mai 2002 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung. În motivarea sentinței, Curtea de Apel Pitești a reținut că, în cauză nu este vorba de un litigiu de muncă în sensul art.5 sau 67-68 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ci de o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.998 și 999 din C.civ.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. Fără a indica un anume motiv de casare, recurenta susține că acțiunea dedusă judecății este un litigiu de muncă, astfel că instanța competentă a judeca este Tribunalul Argeș. Motivul de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.3 din C.proc.civ. Recursul nu este întemeiat. Așa cum s-a arătat, acțiunea are ca obiect plata unor despăgubiri civile majorate la nivelul salariului pe care reclamanta l-ar fi realizat dacă ar fi fost încadrată în funcția de macaragiu – secția 1225, avută anterior incapacității sale de muncă, cauzată de accidentul de muncă din 16 iunie 1996. Acțiunea a fost precizată de apărătorul reclamantei, în sensul că obiectul acesteia este majorarea prestației periodice stabilită anterior în temeiul art.998 și 999 din C.civ.

O asemenea acțiune intră în competența de judecată a instanței de drept comun, care, potrivit art.1 pct.1 din C.proc.civ. în speță, este Judecătoria Câmpulung. În raport cu cele reținute mai sus, sentința recurată este temeinică și legală. În consecință, recursul declarat în cauză nefiind fondat, urmează să fie respins ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.I.V.împotriva deciziei nr.16 F din 10 mai 2002 a Curții de Apel Pitești – Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.