ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26

martie 2002, la Curtea de Apel Brașov, reclamantul S.T. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Informații Externe, anularea deciziei de

imputare nr. 203907 din 14 noiembrie 2001, emisă de Direcția Financiar-Contabilă,

anularea hotărârii nr. 340137 din 10 ianuarie 2002, emisă de aceiași direcție,

anularea hotărârii nr. 2/ST din 26 februarie 2002, a Comisiei de Jurisdicție a

Imputațiilor din cadrul Serviciului de Informații Externe și exonerarea de la

plata sumei de 86.041.016 lei, reprezentând cheltuieli de școlarizare și

întreținere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în anul 1997 a fost admis ca student în cadrul Academiei Forțelor

Armate Nicolae Bălcescu Sibiu, ocazie cu care a semnat un angajament cu

Serviciul de Informații Externe.

Ca urmare a nepromovării unui examen

în cursul anului trei de studii, reclamantul a fost trecut în rezervă și

exmatriculat, prin decizia atacată fiindu-i imputată suma de 86.041.016 lei, cu

titlu de cheltuieli de școlarizare și întreținere, imputare apreciată, ca

nelegală, întrucât la baza nepromovării examenului au stat motive obiective.

Prin sentința civilă nr. 59/F din 11

iunie 2002, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins excepția nulității absolute a deciziei de imputare și a respins

acțiunea formulată de reclamantul S.T., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul

de Informații Externe din România.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că pârâtul a luat cunoștință de exmatriculare, la

data de 5 octombrie 2001, iar cercetarea administrativă a fost finalizată la 14

noiembrie 2001.

S-a mai reținut că reclamantul nu a

reușit să promoveze în cursul anului III de studii, examenul la disciplina

„Dispozitive și circuite electronice” și drept rezultat, a fost trecut în

rezervă și exmatriculat din Academia Forțelor Terestre, pârâtul declanșând

procedura de imputare a sumelor cu care a contribuit la școlarizarea și

întreținerea reclamantului, pe perioada studiilor.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs S.T., criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului, s-a

susținut, în esență, că din eroare, pârâtul a încercat să-și recupereze

prejudiciul în baza răspunderii delictuale, în locul celei contractuale și că

imputația ce i-a fost adusă și anume, presupusa lipsă de interes la învățătură,

nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 8 din H.G. nr. 616/1995.

Recurentul a reiterat susținerile

din acțiunea introductivă și a arătat că instanța de fond nu a analizat

suficient condițiile nefavorabile în care a fost nevoit să se pregătească și să

susțină examenul și reexaminările.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului și a normelor juridice incidente în cauză, se constată că recursul

este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 107 C.

muncii, cât și prevederilor O.G. nr. 121/1998, privind răspunderea materială a

militarilor, obligarea la plata contravalorii bunurilor și serviciilor

nedatorate, precum și obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, se

face prin decizie de imputare sau, după caz, prin angajament de plată.

Se reține că recurentul a semnat cu

Serviciul de Informații Externe, la data de 7 aprilie 1999, un angajament care

prevedea obligația ca în cazul în care va fi îndepărtat din academie, pentru

lipsă de interes la învățătură sau pentru abateri disciplinare, să restituie

Serviciului de Informații Externe, cheltuielile de școlarizare și întreținere,

în instituția respectivă de învățământ.

În anul III de studii, studentul

S.T. nu a promovat examenul la disciplina „Dispozitive și circuite

electronice”, neluând note de trecere nici la cele 3 reexaminări de care a

beneficiat, motiv pentru care a fost exmatriculat din academie și trecut în

rezervă, cu data de 17 mai 2001.

Având în vedere angajamentul

încheiat de recurent cu Serviciul de Informații Externe și faptul că în

perioada 1999 – 2001, avea calitatea de militar și a beneficiat de școlarizare

și întreținere gratuite, în mod întemeiat a fost obligat la plata cheltuielilor

de întreținere pe timpul școlarizării, răspunderea în acest caz fiind de natură

materială, astfel cum este reglementată de dreptul muncii.

Prejudiciul produs de recurent fiind

cert, determinat, actual, direct, instituția pârâtă a procedat în mod corect la

recuperarea pagubei de la acesta, potrivit dispozițiilor art. 22 și urm. din

O.G. nr. 121/1998, decizia de imputare emisă fiind temeinică și legală.

Potrivit art. 7 din O.G. nr.

121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, „prin termenul militar,

în sensul ordonanței respective, se înțelege: militari în termen, militari cu

termen redus, rezerviști concentrați sau mobilizați, elevi și studenți ai

instituțiilor militare de învățământ, militari angajați pe bază de contract și

cadrele militare”.

În consecință, răspunderea materială

reglementată de actul normativ sus-menționat a fost corect angajată în sarcina

recurentului, care în perioada 1999 – 2001 avea calitatea de militar, fiind

student la Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu, perioadă în care a

beneficiat de școlarizare și întreținere gratuite.

Având în vedere considerentele

prezentate, faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar

motivele de recurs nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, urmează ca

recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.T.,

împotriva sentinței civile nr. 59/F din 11 iunie 2002, a Curții de Apel Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2003.