ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2449/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 946/ 20

aprilie 2001, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei S.C. S.G.B.O. împotriva pârâtei

M.D. și s-a constatat nulitatea contractului de mandat din 10 noiembrie 1997.

S-au respins celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că reclamanta este persoană juridică olandeză, astfel că nu

poate dobândi terenuri proprietate pe teritoriul României.

Cum obiectul mandatului dat pârâtei

are în vedere tocmai acest fapt, imposibilitatea executării lui atrage

nulitatea.

Apelul declarat de reclamantă a fost

admis prin decizia civilă nr. 966 din 12 decembrie 2001, iar sentința

schimbată, în parte, în sensul obligării pârâtei să restituie reclamantei suma

de 30.000 USD sau echivalentul în lei și dobânda legală. Prin aceiași decizie

au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins apelul

pârâtei.

S-a reținut de către instanța de

apel că probele testimoniale au dovedit că în scopul achiziționării de

terenuri, conform mandatului primit, reclamanta i-a remis pârâtei și suma de

30.000 USD.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs pârâta M.D., criticând-o ca fiind netemeinică și

nelegală, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Astfel, se susține că nu au fost

avute în vedere probele testimoniale solicitate de reclamantă, probe din care

rezultă că înmânarea sumei de bani era cunoscută de martori ca fiind o discuție

ce se purta în firmă.

O altă susținere se referă la faptul

că instanța de apel a avut în vedere numai susținerea martorei C.B.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează.

Cu toate că temeiul legal invocat de

recurentă îl constituie dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. incident,

când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei

dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, motivarea

recursului se referă la interpretarea probelor administrate și la o analiză

parțială a lor, astfel că ceea ce se critică vizează netemeinicia deciziei

recurate, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., text

abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.G. nr. 138/2000.

Prin urmare, cum motivarea

recursului se face în baza unui text abrogat, se va face aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., în sensul respingerii

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta M.D. împotriva deciziei nr. 966 din 12

decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 mai 2003.