ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2449/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 946/ 20 aprilie 2001, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei S.C. S.G.B.O. împotriva pârâtei M.D. și s-a constatat nulitatea contractului de mandat din 10 noiembrie 1997. S-au respins celelalte capete de cerere. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta este persoană juridică olandeză, astfel că nu poate dobândi terenuri proprietate pe teritoriul României. Cum obiectul mandatului dat pârâtei are în vedere tocmai acest fapt, imposibilitatea executării lui atrage nulitatea. Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr. 966 din 12 decembrie 2001, iar sentința schimbată, în parte, în sensul obligării pârâtei să restituie reclamantei suma de 30.000 USD sau echivalentul în lei și dobânda legală.

Prin aceiași decizie au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins apelul pârâtei. S-a reținut de către instanța de apel că probele testimoniale au dovedit că în scopul achiziționării de terenuri, conform mandatului primit, reclamanta i-a remis pârâtei și suma de 30.000 USD. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta M.D., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Astfel, se susține că nu au fost avute în vedere probele testimoniale solicitate de reclamantă, probe din care rezultă că înmânarea sumei de bani era cunoscută de martori ca fiind o discuție ce se purta în firmă. O altă susținere se referă la faptul că instanța de apel a avut în vedere numai susținerea martorei C.B.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează. Cu toate că temeiul legal invocat de recurentă îl constituie dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. incident, când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, motivarea recursului se referă la interpretarea probelor administrate și la o analiză parțială a lor, astfel că ceea ce se critică vizează netemeinicia deciziei recurate, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., text abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.G. nr. 138/2000. Prin urmare, cum motivarea recursului se face în baza unui text abrogat, se va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., în sensul respingerii recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta M.D. împotriva deciziei nr. 966 din 12 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.