ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3455/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 18 noiembrie 2002, reclamanta SC A.R.A. SA Cluj Napoca a solicitat Tribunalului Cluj obligarea pârâtei SC E.B.A. SA București (succesoare a SC B.D.F. SA) la restituirea sumei de 100.000 dolari S.U.A., cu titlu de îmbogățire fără justă cauză și la plata dobânzii legale, începând cu data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a debitului. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele: - încheierea unei convenții, la data de 19 iunie 1995, între antecesoarea sa - SC B.D.F. SA - și o firmă londoneză (V.E. Gmbh Londra) prin care aceasta din urmă s-a obligat, contra unui onorariu de 100.000 dolari S.U.A., să îndeplinească formalitățile necesare fondării de către prima cocontractantă a unei bănci (reprezentanță) la Budapesta; - încheierea unei convenții, la data de 11 august 1995, între reclamanta SC A.R.A.

SA și aceeași antecesoare a pârâtei, prin care aceasta din urmă s-a obligat să pună la dispoziția reclamantei, pentru a-și desfășura activități specifice, un spațiu în imobilul achiziționat la Budapesta, ca sediu al viitoarei bănci, iar reclamanta să plătească onorariul stabilit în prima convenție către firma londoneză; - executarea de către reclamantă a obligației asumate prin virarea sumei de 100.000 dolari S.U.A. firmei londoneze, la data de 17 august 1995, sumă cu care a fost creditată de cocontractanta sa, SC B.D.F. SA, la 11 august 1995, creditul fiindu-i restituit integral acesteia în 2001; - stingerea obligației antecesoarei pârâtei, asumată prin convenția din 11 august 1995, prin dare în plată a unui teren de 752 metri pătrați în Cluj, conform tranzacției încheiate de părți la 16 februarie 1999, obligație neexecutată, însă.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 969 C. civ. și principiul îmbogățirii fără justă cauză. Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a tranzacției încheiate la 16 februarie 1999, motivat de faptul că, la acea dată, SC B.D.F. SA era în procedura Legii nr. 64/1995.

Tribunalul Cluj, secția comercială, prin sentința nr. 921 din 10 martie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca prescrisă și, admițând în parte cererea reconvențională, a constatat nulitatea contractului de tranzacție încheiat la 16 februarie 1999. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, prin decizia nr. 1202 din 9 iulie 2003, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței, pe care a casat-o și a trimis cauza, spre rejudecare, la prima instanță, apreciind că termenul de prescripție a fost suspendat, conform art. 36 din Legea nr. 64/1995, pe perioada în care pârâta a fost în procedura acestei legi, el nefiind, prin urmare, împlinit. Rejudecând cauza, Tribunalul Cluj, prin sentința nr. 3659 din 16 septembrie 2003, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 100.000 dolari S.U.A.

sau la contravaloarea în lei, la data efectuării plății, cu dobânda legală calculată de la data pronunțării și până la achitarea sumei. În motivarea sentinței s-a reținut ca fiind dovedite executarea de către reclamantă a obligației asumată prin convenția încheiată în 11 august 1995, de plată către firma londoneză a sumei de 100.000 dolari S.U.A. și neexecutarea de către pârâtă a obligației corelative, aceasta realizând, astfel, o îmbogățire fără justă cauză. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, prin decizia nr. 164 din 17 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe.

Criticile apelantei, cu privire la greșita motivare în drept a sentinței pe îmbogățirea fără justă cauză și greșita invocare a tranzacției cu izvor obligațional, deși, în primul ciclu procesual, s-a constatat irevocabil nulitatea acesteia, au fost înlăturate de instanța de apel, cu motivarea că raportul contractual încheiat în 11 august 1995 a fost esențial modificat prin contractul de tranzacție din 16 februarie 1999 și cum acesta a fost anulat prin hotărâre judecătorească, mijlocul juridic de recuperare a prejudiciului de către reclamantă este principiul îmbogățirii fără justă cauză. În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E.B.A. SA, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., invocând, în esență: 1. contrarietatea considerentelor deciziei, deoarece rezultă că, deși s-a constatat nulitatea tranzacției, i s-a acordat totuși eficiența juridică de a fi anulat raporturile contractuale dintre părți, în loc de a fi considerat, în situația dată, reactivat contractul din 11 august 1995; 2. acțiunea în restituire, întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, are un caracter subsidiar față de prevederile art. 969 C. civ. și, oricum, ea nu trebuia îndreptată împotriva băncii, ci împotriva firmei londoneze. Recursul este fondat pentru considerentele care urmează: 1) Obiectul cererii deduse judecății de către reclamantă îl formează pretenția de 100.000 dolari S.U.A., al cărei izvor obligațional se află, conform cu motivarea în fapt a cererii, dar și în drept, în convenția pe care aceasta a încheiat-o cu pârâta în august 1995, temeiul legal invocat fiind, în primul rând, art. 969 C. civ.

și, în loc secund, îmbogățirea fără justă cauză. Prin urmare, judecătorii, astfel sesizați, trebuiau să hotărască asupra temeiniciei pretenției în contextul contractual dat, iar nu în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză, acesta devenind operant numai în lipsa oricărui alt temei juridic, situație care nu se regăsește în speță. 2) Presupunând că tranzacția pe care au încheiat-o părțile, la 16 februarie 1999, a reprezentat o dare în plată, cum a afirmat reclamanta în acțiune, aceasta fiind doar presupunere, deoarece în cuprinsul respectivei tranzacții nu se face în nici un fel vorbire de datoria de 100.000 dolari S.U.A., constatarea irevocabilă a nulității ei, în primul ciclu procesual, prin admiterea cererii reconvenționale, face să subziste vechiul raport contractual, darea în plată având ca efect stingerea obligației, iar nu modificarea esențială a raportului contractual, cum greșit a reținut instanța de apel.

Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și sentința pe care ea o confirmă și va trimite cauza la tribunal, pentru a se pronunța asupra pretenției formulată de reclamantă în raport cu izvorul contractual al obligației de plată, conform considerentelor mai sus expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de SC E.B.A. SA București declarat împotriva deciziei nr. 164 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, casează decizia atacată și hotărârea nr. 3659 din 16 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Cluj și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Cluj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2004.