ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3748/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea arbitrală înregistrată

la Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură

Cluj, reclamanta S.C. O.G. S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. P.L. S.A.

și a solicitat ca, prin sentința care se va pronunța, să fie obligată la plata

sumei de 3.968 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. de la data plății, plus 2%,

reprezentând chirie restantă, conform contractului de locațiune nr. 32/1999, la

15.148,75 dolari S.U.A. la cursul din data plății, plus 2% penalități de

întârziere calculate, conform aceluiași contract de locațiune.

Tribunalul Arbitral, prin hotărârea

nr. 83/2000, a admis, în parte, acțiunea reclamantei S.C. O.G. S.A., iar pârâta

S.C. P.L. S.A. a fost obligată la plata sumei de 2.698 dolari S.U.A. la cursul

B.N.R. de la data plății, plus 2%, reprezentând chirie restantă pe lunile

ianuarie, februarie, martie, aprilie 2000.

S-a constatat întemeiată compensația

legală între chiria restantă până la concurența echivalentului în lei a sumei

de 869 dolari S.U.A. din suma de 1.000 dolari S.U.A., datorată de pârâtă pe

luna ianuarie 2000, adică, în total, echivalentul a 1.000 dolari S.U.A.,

datorată de reclamantă pârâtei, reprezentând garanție care trebuia restituită

la încetarea contractului.

Tribunalul a mai constatat nulitatea

absolută a clauzei penale prevăzute în contract pe care a considerat-o valabilă

doar în limita unei penalități de 0,054% pe zi de întârziere.

Pârâta a mai fost obligată și la

plata sumei de 709,03 dolari S.U.A. penalități de întârziere până la data de 10

octombrie 2000, la suma de 2.698 dolari S.U.A. datorată reclamantei și, în

continuare, la 0,054 % pe zi de întârziere până la achitarea în întregime a

debitului.

Împotriva hotărârii arbitrale nr. 83

din 31 octombrie 2000 a formulat acțiune în anulare reclamanta S.C. O.G. S.A. pe

care Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 1223 pronunțată la 5 decembrie 2001,

a respins-o ca tardivă.

Pentru a decide astfel, Curtea a

reținut că înregistrarea acțiunii în anulare, la data de 10 octombrie 2001, s-a

făcut cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc.

civ.

A fost înlăturată și susținerea

reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 104 C. proc. civ., în sensul că

acțiunea a fost formulată în termen, pe motivul că aceasta a fost predată la

oficiul poștal la data de 12 ianuarie 2001.

Întrucât acțiunea a fost restituită

pentru neregularități constatate în legătură cu plata taxei de timbru, precum

și pentru neanexarea hotărârii arbitrale, instanța a apreciat că înregistrarea

din 12 ianuarie 2001, în condițiile în care acțiunea a fost restituită

reclamantei și apoi a fost reintrodusă în octombrie 2001, nu poate să fie

apreciată decât ca o întrerupere a cursului prescripției. A mai reținut

instanța că, după restituirea acțiunii, a curs un nou termen de prescripție de

o lună pe care reclamanta l-a depășit.

Împotriva deciziei nr. 1223 din 5

decembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs reclamanta

S.C. O.G. S.A., care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 alin.

(1) pct. 5, 7 și 9, art. 304

1

și art. 312 alin. (5), solicitând

casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Motivele de recurs nu au fost

dezvoltate și motivate separat pentru fiecare punct pe care recurenta l-a

invocat, contrar dispozițiilor art. 303 alin (3) C. proc. civ.

În esență, criticile privesc

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 365 alin (2) C. proc. civ. care a dus la

o concluzie greșită și anume că termenul pentru introducerea acțiunii în

anulare a fost depășit.

În realitate, a susținut recurenta,

acțiunea în anulare a fost introdusă la 12 ianuarie 2001, data predării

recomandatei la oficiul poștal, termen pe care instanța nu l-a avut în vedere,

deși art. 104 C. proc. civ. prevede că actele de procedură trimise prin poștă

se socotesc în termen dacă au fost predate la oficiul poștal înainte de

împlinirea lui.

Recurenta a mai susținut că

restituirea acțiunii în anulare de către instanță s-a făcut cu încălcarea

dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., a art. 36 alin. (1) din Normele

Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru și a

art. 20 din aceeași lege.

În fine, recurenta a considerat că

termenul prevăzut de art. 365 alin (2) C. proc. civ. este de decădere și nu de

prescripție, cum greșit a reținut Curtea de Apel.

Pentru motivele invocate, recurenta

a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru judecarea

acțiunii în anulare, pe fond.

Recursul este întemeiat pentru

următoarele considerente:

Articolul 104 C. proc. civ.

stabilește, în adevăr, că actele de procedură trimise prin poștă instanțelor

judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat

la oficiul poștal, înainte de împlinirea lui.

În aplicarea dispozițiilor art. 365

alin (2) C. proc. civ. prin care se stabilește că termenul pentru introducerea

acțiunii în anulare este de o lună, instanța trebuia să observe că hotărârea

arbitrală i-a fost comunicată recurentei la data de 12 ianuarie 2001, iar

acțiunea în anulare a fost introdusă, potrivit confirmărilor poștale, la data de

12 ianuarie 2001, fără depășirea termenului stabilit de lege.

Totodată se constată că s-a luat în

discuție „un termen de control”, neprevăzut de Codul de procedură civilă, așa

încât, având în vedere că restituirea cererii nu este procedurală, recurenta

beneficiază de prima înregistrare în raport de care termenul de o lună nu a

fost depășit.

Pentru complinirea lipsurilor

constatate la introducerea unei cereri prin poștă, Codul de procedură civilă

prevede obligația instanței de a-i comunica reclamantei, în scris, lipsurile

cererii cu obligația ca măsura dispusă să fie adusă la îndeplinire până la

termenul acordat.

În același sens art. 20 alin (1) din

Legea nr. 146/1997 stabilește obligația petiționarului, în cazul insuficientei

timbrări, de a depune, până la primul termen, suma stabilită de instanță.

Prin urmare, restituirea cererii s-a

făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. și a art. 20 alin (1)

din legea citată, astfel că soluția de respingere a cererii, ca tardiv

introdusă, este nelegală.

Cât privește termenul stabilit de

art. 365 alin (2) C. proc. civ., pentru introducerea acțiunii în anularea

hotărârii arbitrale, curtea de apel a reținut greșit că acesta este susceptibil

de întrerupere în conformitate cu art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958,

nesocotind faptul că acesta este un termen procedural a cărui depășire atrage

sancțiunea decăderii, sancțiune care are ca efect pierderea dreptului

procedural ce nu a fost exercitat în termenul legal peremtoriu.

Oricum această „construcție” juridică

făcută de instanță nu era utilă câtă vreme termenul de o lună, pentru depunerea

acțiunii în anulare, nu era depășit.

În consecință, cererea pentru

anularea hotărârii arbitrale a fost formulată în termen așa încât, decizia

atacată cu recurs, în conformitate cu art. 304 alin (5) C. proc. civ., va fi

casată iar cererea trimisă pentru judecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

reclamanta S.C. O.G. S.A. împotriva deciziei nr. 1223 din 5 decembrie 2001 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează decizia atacată și trimite

dosarul pentru judecarea acțiunii în anulare la Curtea de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2003.