ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3748/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea arbitrală înregistrată la Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Cluj, reclamanta S.C. O.G. S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. P.L. S.A. și a solicitat ca, prin sentința care se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 3.968 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. de la data plății, plus 2%, reprezentând chirie restantă, conform contractului de locațiune nr. 32/1999, la 15.148,75 dolari S.U.A. la cursul din data plății, plus 2% penalități de întârziere calculate, conform aceluiași contract de locațiune. Tribunalul Arbitral, prin hotărârea nr. 83/2000, a admis, în parte, acțiunea reclamantei S.C.

O.G. S.A., iar pârâta S.C. P.L. S.A. a fost obligată la plata sumei de 2.698 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. de la data plății, plus 2%, reprezentând chirie restantă pe lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie 2000. S-a constatat întemeiată compensația legală între chiria restantă până la concurența echivalentului în lei a sumei de 869 dolari S.U.A. din suma de 1.000 dolari S.U.A., datorată de pârâtă pe luna ianuarie 2000, adică, în total, echivalentul a 1.000 dolari S.U.A., datorată de reclamantă pârâtei, reprezentând garanție care trebuia restituită la încetarea contractului. Tribunalul a mai constatat nulitatea absolută a clauzei penale prevăzute în contract pe care a considerat-o valabilă doar în limita unei penalități de 0,054% pe zi de întârziere.

Pârâta a mai fost obligată și la plata sumei de 709,03 dolari S.U.A. penalități de întârziere până la data de 10 octombrie 2000, la suma de 2.698 dolari S.U.A. datorată reclamantei și, în continuare, la 0,054 % pe zi de întârziere până la achitarea în întregime a debitului. Împotriva hotărârii arbitrale nr. 83 din 31 octombrie 2000 a formulat acțiune în anulare reclamanta S.C. O.G. S.A. pe care Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 1223 pronunțată la 5 decembrie 2001, a respins-o ca tardivă. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că înregistrarea acțiunii în anulare, la data de 10 octombrie 2001, s-a făcut cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ. A fost înlăturată și susținerea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 104 C. proc.

civ., în sensul că acțiunea a fost formulată în termen, pe motivul că aceasta a fost predată la oficiul poștal la data de 12 ianuarie 2001. Întrucât acțiunea a fost restituită pentru neregularități constatate în legătură cu plata taxei de timbru, precum și pentru neanexarea hotărârii arbitrale, instanța a apreciat că înregistrarea din 12 ianuarie 2001, în condițiile în care acțiunea a fost restituită reclamantei și apoi a fost reintrodusă în octombrie 2001, nu poate să fie apreciată decât ca o întrerupere a cursului prescripției. A mai reținut instanța că, după restituirea acțiunii, a curs un nou termen de prescripție de o lună pe care reclamanta l-a depășit. Împotriva deciziei nr. 1223 din 5 decembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs reclamanta S.C.

O.G. S.A., care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 5, 7 și 9, art. 304 1 și art. 312 alin. (5), solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare. Motivele de recurs nu au fost dezvoltate și motivate separat pentru fiecare punct pe care recurenta l-a invocat, contrar dispozițiilor art. 303 alin (3) C. proc. civ. În esență, criticile privesc aplicarea greșită a dispozițiilor art. 365 alin (2) C. proc. civ. care a dus la o concluzie greșită și anume că termenul pentru introducerea acțiunii în anulare a fost depășit. În realitate, a susținut recurenta, acțiunea în anulare a fost introdusă la 12 ianuarie 2001, data predării recomandatei la oficiul poștal, termen pe care instanța nu l-a avut în vedere, deși art. 104 C. proc.

civ. prevede că actele de procedură trimise prin poștă se socotesc în termen dacă au fost predate la oficiul poștal înainte de împlinirea lui. Recurenta a mai susținut că restituirea acțiunii în anulare de către instanță s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., a art. 36 alin. (1) din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru și a art. 20 din aceeași lege. În fine, recurenta a considerat că termenul prevăzut de art. 365 alin (2) C. proc. civ. este de decădere și nu de prescripție, cum greșit a reținut Curtea de Apel. Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru judecarea acțiunii în anulare, pe fond.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Articolul 104 C. proc. civ. stabilește, în adevăr, că actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal, înainte de împlinirea lui. În aplicarea dispozițiilor art. 365 alin (2) C. proc. civ. prin care se stabilește că termenul pentru introducerea acțiunii în anulare este de o lună, instanța trebuia să observe că hotărârea arbitrală i-a fost comunicată recurentei la data de 12 ianuarie 2001, iar acțiunea în anulare a fost introdusă, potrivit confirmărilor poștale, la data de 12 ianuarie 2001, fără depășirea termenului stabilit de lege. Totodată se constată că s-a luat în discuție „un termen de control”, neprevăzut de Codul de procedură civilă, așa încât, având în vedere că restituirea cererii nu este procedurală, recurenta beneficiază de prima înregistrare în raport de care termenul de o lună nu a fost depășit.

Pentru complinirea lipsurilor constatate la introducerea unei cereri prin poștă, Codul de procedură civilă prevede obligația instanței de a-i comunica reclamantei, în scris, lipsurile cererii cu obligația ca măsura dispusă să fie adusă la îndeplinire până la termenul acordat. În același sens art. 20 alin (1) din Legea nr. 146/1997 stabilește obligația petiționarului, în cazul insuficientei timbrări, de a depune, până la primul termen, suma stabilită de instanță. Prin urmare, restituirea cererii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. și a art. 20 alin (1) din legea citată, astfel că soluția de respingere a cererii, ca tardiv introdusă, este nelegală. Cât privește termenul stabilit de art. 365 alin (2) C. proc.

civ., pentru introducerea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, curtea de apel a reținut greșit că acesta este susceptibil de întrerupere în conformitate cu art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, nesocotind faptul că acesta este un termen procedural a cărui depășire atrage sancțiunea decăderii, sancțiune care are ca efect pierderea dreptului procedural ce nu a fost exercitat în termenul legal peremtoriu. Oricum această „construcție” juridică făcută de instanță nu era utilă câtă vreme termenul de o lună, pentru depunerea acțiunii în anulare, nu era depășit. În consecință, cererea pentru anularea hotărârii arbitrale a fost formulată în termen așa încât, decizia atacată cu recurs, în conformitate cu art. 304 alin (5) C. proc.

civ., va fi casată iar cererea trimisă pentru judecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta S.C. O.G. S.A. împotriva deciziei nr. 1223 din 5 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată și trimite dosarul pentru judecarea acțiunii în anulare la Curtea de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2003.