ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1883/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 389 din 7 martie 2000 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea comercială înaintată de reclamanta SC T.I. SRL Cluj Napoca, împotriva pârâtei SC C.N. SA Cluj Napoca și pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.688,72 dolari S.U.A. cu titlu de penalități de întârziere, precum și suma de 6.015.000 lei cheltuieli de judecată. S-a luat act de renunțarea reclamantei la constituirea sechestrului asigurător. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, între reclamantă și pârâtă, a intervenit contractul de închiriere nr. 10499 din 12 octombrie 1998, prin care pârâta a închiriat, de la reclamantă, schele de montare rapidă, în schimbul unei chirii în cuantum de 0,277 dolari S.U.A.

pe metrul pătrat de schelă pe săptămână, la cursul B.N.R. din ziua plății, stabilit prin contract și penalități de întârziere, de 0,4% pe zi, în cazul neexecutării obligațiilor asumate. Pe parcursul procesului pârâta a achitat, la 23 noiembrie 1999, suma de 24.167.035 lei, echivalentul a 1.352,52 dolari S.U.A., la cursul de 17.855 lei/dolar, rămânând o diferență de achitat, în sumă de 1.688,72 dolari S.U.A. Întrucât chiria a fost achitată în întregime, pârâta a fost obligată numai la plata penalităților de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva sentinței a formulat apel pârâta, solicitând admiterea lui și schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii și exonerării sale de plata sumei de 1.688,72 dolari S.U.A.

și de plata cheltuielilor de judecată. A solicitat obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată în apel. Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 606 din 14 iunie 2000, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, constatând că sentința atacată este temeinică și legală. În contra celei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând soluția pronunțată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că, pentru termenul din 14 iunie 2000, când s-a judecat apelul, a fost citată greșit în str. T. nr. 4 Cluj Napoca, în loc de str. T.A. nr. 4 Cluj Napoca, iar cu privire la comunicarea deciziei, a arătat că, pe lângă indicarea greșită a sediului, citarea nu se face prin afișare pentru persoane juridice, ci prin predarea la registratură.

În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași curte de apel, pentru încălcarea normelor imperative de citare, invocând, ca temei de drept, art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 315 alin. (2) C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată. Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 88 alin. (2) C. proc. civ. citația trebuie să cuprindă expres mențiunile de la pct. 2, 3, 4 și 6, lipsa acestora fiind prevăzută expres sub sancțiunea nulității. Din examinarea dovezii de îndeplinire cu apelanta, aflată la dosarul de apel, rezultă clar că aceasta a fost citată greșit în str. T. nr. 4, în loc de str. T.A. nr. 4, așa cum era indicată chiar în cererea de apel.

Prin urmare, instanța de apel a încălcat normele imperative de citare, în sensul că apelanta a fost citată la o altă adresă, împrejurare ce a împiedicat-o să se înfățișeze la judecată, pentru a-și formula apărările, astfel că acesteia i s-au încălcat drepturile la apărare și egalității părților în procesul civil. Așa fiind, Curtea constată că soluția pronunțată în apel este nelegală, situație, în care se va admite recursul, se va casa decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de pârâta, S.C. C.N. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 606 din 14 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj Napoca, pe care o casează și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 martie 2003.