ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1883/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 389 din 7

martie 2000 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea comercială

înaintată de reclamanta SC T.I. SRL Cluj Napoca, împotriva pârâtei SC C.N. SA

Cluj Napoca și pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.688,72

dolari S.U.A. cu titlu de penalități de întârziere, precum și suma de 6.015.000

lei cheltuieli de judecată.

S-a luat act de renunțarea reclamantei

la constituirea sechestrului asigurător.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, între reclamantă și pârâtă, a intervenit

contractul de închiriere nr. 10499 din 12 octombrie 1998, prin care pârâta a

închiriat, de la reclamantă, schele de montare rapidă, în schimbul unei chirii

în cuantum de 0,277 dolari S.U.A. pe metrul pătrat de schelă pe săptămână, la

cursul B.N.R. din ziua plății, stabilit prin contract și penalități de

întârziere, de 0,4% pe zi, în cazul neexecutării obligațiilor asumate.

Pe parcursul procesului pârâta a

achitat, la 23 noiembrie 1999, suma de 24.167.035 lei, echivalentul a 1.352,52 dolari

S.U.A., la cursul de 17.855 lei/dolar, rămânând o diferență de achitat, în sumă

de 1.688,72 dolari S.U.A.

Întrucât chiria a fost achitată în

întregime, pârâta a fost obligată numai la plata penalităților de întârziere și

la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței a formulat apel

pârâta, solicitând admiterea lui și schimbarea sentinței, în sensul respingerii

acțiunii și exonerării sale de plata sumei de 1.688,72 dolari S.U.A. și de

plata cheltuielilor de judecată. A solicitat obligarea reclamantei la

cheltuieli de judecată în apel.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr.

606 din 14 iunie 2000, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, constatând că

sentința atacată este temeinică și legală.

În contra celei din urmă hotărâri a

declarat recurs pârâta, criticând soluția pronunțată în apel pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că, pentru termenul din 14

iunie 2000, când s-a judecat apelul, a fost citată greșit în str. T. nr. 4 Cluj

Napoca, în loc de str. T.A. nr. 4 Cluj Napoca, iar cu privire la comunicarea

deciziei, a arătat că, pe lângă indicarea greșită a sediului, citarea nu se

face prin afișare pentru persoane juridice, ci prin predarea la registratură.

În consecință, recurenta a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei, spre rejudecare,

la aceeași curte de apel, pentru încălcarea normelor imperative de citare,

invocând, ca temei de drept, art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 315 alin.

(2) C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 88 alin.

(2) C. proc. civ. citația trebuie să cuprindă expres mențiunile de la pct. 2,

3, 4 și 6, lipsa acestora fiind prevăzută expres sub sancțiunea nulității.

Din examinarea dovezii de

îndeplinire cu apelanta, aflată la dosarul de apel, rezultă clar că aceasta a

fost citată greșit în str. T. nr. 4, în loc de str. T.A. nr. 4, așa cum era

indicată chiar în cererea de apel.

Prin urmare, instanța de apel a

încălcat normele imperative de citare, în sensul că apelanta a fost citată la o

altă adresă, împrejurare ce a împiedicat-o să se înfățișeze la judecată, pentru

a-și formula apărările, astfel că acesteia i s-au încălcat drepturile la

apărare și egalității părților în procesul civil.

Așa fiind, Curtea constată că

soluția pronunțată în apel este nelegală, situație, în care se va admite

recursul, se va casa decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de

apel.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta, S.C. C.N. SA Cluj Napoca,

împotriva deciziei nr. 606 din 14 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj Napoca, pe

care o casează și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 27 martie 2003.