ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4455/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 30 iunie 2003, reclamanta SC D.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. SA solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 117.112 dolari S.U.A. în echivalent lei la data plății, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului de mandat încheiat la 13 iulie 2000 și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente în cuantum de 87.138 dolari S.U.A., calculate la scadența din 16 octombrie 2002 până la 19 iunie 2002. Prin sentința comercială nr. 8146 din 15 iunie 2004, tribunalul a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 144.630,68 dolari S.U.A.

echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății cu titlu de comision și a respins cererea privind plata penalităților de întârziere, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că în baza contractului de mandat din 13 iulie 2000 încheiat între părți, reclamanta s-a obligat să întreprindă toate demersurile legale pentru a reprezenta pârâta în litigiile referitoare la imobilul din București, Bd. Primăverii, în vederea redobândirii acestuia. În schimbul prestațiilor efectuate și numai în condițiile realizării mandatului, pârâta s-a obligat să-i recunoască un drept de preemțiune cu privire la imobilul reclamantei față de un terț licitator la preț egal în condițiile în care pârâta se va hotărî să înstrăineze bunul sau în caz contrar să-i plătească comision de 10 % din valoarea de circulație.

Valoarea imobilului a fost stabilită prin expertiza judiciară dispusă de instanță în raport de aceasta s-a determinat și comisionul de 10 %. În ce privește pretenția pentru plata penalităților de întârziere de 0,2 % pe zi din valoarea comisionului, conform art. 5 din contract, instanța a reținut că pârâta nu este în întârziere, cuantumul pretențiilor fiind stabilit numai cu ocazia soluționării cauzei conform probelor dispuse. Apelul declarat de reclamantă și pârâtă împotriva sentinței menționate a fost respins de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 236 din 25 martie 2005. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs ambele părți.

Recursul pârâtei nu a fost timbrat cu suma de 36.019 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar, și întrucât, în ședința de astăzi petenta a declarat că nu înțelege să timbreze, urmează ca, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/19976 recursul acestei părți să fie anulat ca netimbrat. Recurenta reclamantă a criticat hotărârile pronunțate în ce privește neacordarea penalităților de întârziere în sumă de 175.870,80 dolari S.U.A., datorate de pârâtă în temeiul art. 5 din contractul de comision din 13 iulie 2000, penalități care încep să curgă de la data executării mandatului, de 8 martie 2003, data pronunțării deciziei nr. 771 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, prin care i se recunoaște pârâtei dreptul de proprietate asupra imobilului, dată la care creanța a devenit certă, lichidă, exigibilă.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins întrucât: Prin contractul de mandat din 13 iulie 2000, S.N.P. P. SA București, mandată, a împuternicit-o pe SC D.C. SRL București mandatară, să efectueze orice acte juridice și reprezentare în instanță, în scopul redobândirii terenului în suprafață de 1.362,40 m.p., situat în București, B-dul Primăverii. În schimbul acestor prestații, mandatara urma să primească un comision de 10 % din valoarea de circulație a bunului, în termen de 30 zile de la înscrierea dreptului de proprietate la organe financiare. Prin pct. 5 din contract s-a prevăzut că pentru întârzierea plății comisionului se datorează penalități de 0,2 % pe zi de întârziere, din suma convenită drept plată.

Suma convenită drept plată pentru mandatară, respectiv comisionul de 10 % din prețul imobilului a fost determinată numai în cursul soluționării litigiului, prin expertiza judiciară dispusă de instanța de fond, întrucât părțile, prin evaluări proprii au ajuns la valori diferite asupra imobilului. Ca urmare, creanța reclamantei mandatară stabilită procentual prin contract, 10 % din valoarea de circulație a bunului, a devenit certă, lichidă și exigibilă numai urmare soluționării litigiului dintre părți, pârâta fiind obligată la plata sumei de 144.630,78 dolari S.U.A. în echivalent lei. De la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de obligarea la plata comisionului, poate fi analizată neîndeplinirea în termen a acestei obligații și sancționarea debitoarei cu plata penalităților contractuale.

La data sesizării instanței, valoarea comisionului nu era certă astfel că întemeiat a fost respins capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere. Este adevărat că, mandatara a îndeplinit obligația contractuală încă de la 8 martie 2003, data recunoașterii dreptului de proprietate al mandantei asupra imobilului, prin hotărâre judecătorească, dată la care s-a născut și obligația pentru mandante de a plăti comisionul convenit. Numai că, prin contract comisionul a fost stabilit procentual, iar valoarea asupra căreia urma să se aplice procentul, nu s-a convenit amiabil de către părți, ci, prin hotărâre judecătorească, astfel că pârâta nu este în întârziere cu plata comisionului. Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală recursul reclamantei, urmează să fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 236 din 26 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.N.P. P. SA București, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2005.