ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4455/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 30 iunie 2003,

reclamanta SC D.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. SA solicitând

obligarea acesteia la plata sumei de 117.112 dolari S.U.A. în echivalent lei la

data plății, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în baza

contractului de mandat încheiat la 13 iulie 2000 și obligarea pârâtei la plata

penalităților de întârziere aferente în cuantum de 87.138 dolari S.U.A.,

calculate la scadența din 16 octombrie 2002 până la 19 iunie 2002.

Prin sentința comercială nr. 8146

din 15 iunie 2004, tribunalul a admis în parte cererea reclamantei și a obligat

pârâta la plata sumei de 144.630,68 dolari S.U.A. echivalent în lei la cursul B.N.R.

din ziua plății cu titlu de comision și a respins cererea privind plata

penalităților de întârziere, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut că în baza contractului de mandat din 13 iulie 2000

încheiat între părți, reclamanta s-a obligat să întreprindă toate demersurile

legale pentru a reprezenta pârâta în litigiile referitoare la imobilul din București,

Bd. Primăverii, în vederea redobândirii acestuia.

În schimbul prestațiilor efectuate

și numai în condițiile realizării mandatului, pârâta s-a obligat să-i

recunoască un drept de preemțiune cu privire la imobilul reclamantei față de un

terț licitator la preț egal în condițiile în care pârâta se va hotărî să înstrăineze

bunul sau în caz contrar să-i plătească comision de 10 % din valoarea de

circulație.

Valoarea imobilului a fost stabilită

prin expertiza judiciară dispusă de instanță în raport de aceasta s-a

determinat și comisionul de 10 %.

În ce privește pretenția pentru

plata penalităților de întârziere de 0,2 % pe zi din valoarea comisionului,

conform art. 5 din contract, instanța a reținut că pârâta nu este în

întârziere, cuantumul pretențiilor fiind stabilit numai cu ocazia soluționării

cauzei conform probelor dispuse.

Apelul declarat de reclamantă și

pârâtă împotriva sentinței menționate a fost respins de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 236 din 25 martie 2005.

Împotriva acestei ultime hotărâri au

declarat recurs ambele părți.

Recursul pârâtei nu a fost timbrat

cu suma de 36.019 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar, și

întrucât, în ședința de astăzi petenta a declarat că nu înțelege să timbreze,

urmează ca, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/19976 recursul

acestei părți să fie anulat ca netimbrat.

Recurenta reclamantă a criticat

hotărârile pronunțate în ce privește neacordarea penalităților de întârziere în

sumă de 175.870,80 dolari S.U.A., datorate de pârâtă în temeiul art. 5 din

contractul de comision din 13 iulie 2000, penalități care încep să curgă de la

data executării mandatului, de 8 martie 2003, data pronunțării deciziei nr. 771

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, prin care i se recunoaște

pârâtei dreptul de proprietate asupra imobilului, dată la care creanța a

devenit certă, lichidă, exigibilă.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins întrucât:

Prin contractul de mandat din 13

iulie 2000, S.N.P. P. SA București, mandată, a împuternicit-o pe SC D.C. SRL

București mandatară, să efectueze orice acte juridice și reprezentare în

instanță, în scopul redobândirii terenului în suprafață de 1.362,40 m.p.,

situat în București, B-dul Primăverii.

În schimbul acestor prestații,

mandatara urma să primească un comision de 10 % din valoarea de circulație a

bunului, în termen de 30 zile de la înscrierea dreptului de proprietate la

organe financiare.

Prin pct. 5 din contract s-a

prevăzut că pentru întârzierea plății comisionului se datorează penalități de

0,2 % pe zi de întârziere, din suma convenită drept plată.

Suma convenită drept plată pentru

mandatară, respectiv comisionul de 10 % din prețul imobilului a fost

determinată numai în cursul soluționării litigiului, prin expertiza judiciară

dispusă de instanța de fond, întrucât părțile, prin evaluări proprii au ajuns

la valori diferite asupra imobilului.

Ca urmare, creanța reclamantei

mandatară stabilită procentual prin contract, 10 % din valoarea de circulație a

bunului, a devenit certă, lichidă și exigibilă numai urmare soluționării

litigiului dintre părți, pârâta fiind obligată la plata sumei de 144.630,78 dolari

S.U.A. în echivalent lei.

De la data rămânerii definitive a

hotărârii judecătorești de obligarea la plata comisionului, poate fi analizată

neîndeplinirea în termen a acestei obligații și sancționarea debitoarei cu

plata penalităților contractuale.

La data sesizării instanței,

valoarea comisionului nu era certă astfel că întemeiat a fost respins capătul

de cerere privind plata penalităților de întârziere.

Este adevărat că, mandatara a îndeplinit

obligația contractuală încă de la 8 martie 2003, data recunoașterii dreptului

de proprietate al mandantei asupra imobilului, prin hotărâre judecătorească,

dată la care s-a născut și obligația pentru mandante de a plăti comisionul

convenit.

Numai că, prin contract comisionul a

fost stabilit procentual, iar valoarea asupra căreia urma să se aplice

procentul, nu s-a convenit amiabil de către părți, ci, prin hotărâre

judecătorească, astfel că pârâta nu este în întârziere cu plata comisionului.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind

temeinică și legală recursul reclamantei, urmează să fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC D.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 236 din 26

martie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de pârâta S.N.P. P. SA București, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 4 octombrie 2005.