ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 992/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.279/R din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit atât recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș, precum și intimata reclamantă B.P. Procedura completă. S-a referit că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor iar Casa Județeană de Pensii Timiș, prin adresă depusă la dosar (fila 13) a formulat o cerere de retragere a recursului. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.279 din 10 septembrie 2002 a admis cererea de revizuire formulată de revizuienta B.P.

și a desființat sentința nr.448 din 6 noiembrie 2001 pronunțată în dosarul nr.6842/2001, de aceeași instanță. A admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș și a anulat decizia nr.986 din 30 mai 2001 emisă de pârâtă, fiind obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să îi recunoască reclamantei drepturile conferite prin art.1 lit. „c” din Legea nr.189/2000. A reținut instanța că reclamanta s-a născut la 10 octombrie 1941 în localitatea Bontăeni, județul Maramureș, unde părinții săi au fost obligați să se refugieze din localitatea de domiciliu Lucăceni, comuna Berveni, județul Satu Mare, refugiu efectuat din septembrie 1940 până în luna martie 1945, urmare cotropirii Ardealului de către trupele hortyste și a prigoanei etnice la care au fost supuși românii, astfel că trebuie să i se recunoască drepturile acordate prin Legea nr.189/2000.

Împotriva sentinței nr.279 din 10 septembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și contencios administrativ a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând soluția instanței de fond pentru motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Cu adresa nr.5353 din 21 februarie 2003 recurenta sub semnătură reprezentantului său legal Director general al Casei Județene de Pensii Timiș a formulat cererea de retragere a recursului, urmare precizărilor primite cu privire la aplicarea Legii nr.189/2000, reclamanta fiind deja pusă în drepturile solicitate, renunțându-se astfel la recurs. Renunțarea la judecată poate interveni inclusiv în recurs, aceasta constituind un act de dispoziție al părții care a declanșat recursul.

În conformitate cu prevederile art.246 Cod procedură civilă instanța urmează să dea efect acestei cereri de renunțare la judecarea recursului, în limitele principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, chiar dacă renunțarea la judecata acțiunii nu poate fi încadrată într-unul din motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. În consecință, Curtea va lua act, în baza art.246 Cod procedură civilă că recurenta a renunțat la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Ia act că recurenta Casa Județeană de Pensii Timiș a renunțat la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr.279/R din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.