ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 992/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii

Timiș împotriva sentinței civile nr.279/R din 10 septembrie 2002 a

Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de

contencios administrativ.

La

apelul nominal  au lipsit atât recurenta pârâtă Casa Județeană

de Pensii Timiș, precum și intimata reclamantă B.P.

Procedura

completă.

S-a

referit că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsa

lor iar Casa Județeană de Pensii Timiș, prin adresă

depusă la dosar (fila 13) a formulat o cerere de retragere a recursului.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios

administrativ prin sentința nr.279 din 10 septembrie 2002 a admis cererea

de revizuire formulată de revizuienta B.P. și a desființat

sentința nr.448 din 6 noiembrie 2001 pronunțată în dosarul

nr.6842/2001, de aceeași instanță. A admis acțiunea

reclamantei împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș

și a anulat decizia nr.986 din 30 mai 2001 emisă de pârâtă,

fiind obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care

să îi recunoască reclamantei drepturile conferite prin art.1 lit. „c”

din Legea  nr.189/2000.

A

reținut instanța că reclamanta s-a născut la 10 octombrie

1941 în localitatea Bontăeni, județul Maramureș, unde

părinții săi au fost obligați să se refugieze din

localitatea de domiciliu Lucăceni, comuna Berveni, județul Satu Mare,

refugiu efectuat din septembrie 1940 până în luna martie 1945, urmare

cotropirii Ardealului de către trupele hortyste și a prigoanei etnice

la care au fost supuși românii, astfel că trebuie să i se

recunoască drepturile acordate prin Legea nr.189/2000.

Împotriva

sentinței nr.279 din 10 septembrie  2000 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara – Secția comercială și contencios

administrativ a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii

Timiș, criticând soluția instanței de fond pentru motivul de

casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Cu

adresa nr.5353 din 21 februarie 2003 recurenta sub semnătură

reprezentantului său legal Director general al Casei Județene de

Pensii Timiș a formulat cererea de retragere a recursului, urmare

precizărilor primite cu privire la aplicarea Legii nr.189/2000, reclamanta

fiind deja pusă în drepturile solicitate, renunțându-se astfel la

recurs.

Renunțarea

la judecată poate interveni inclusiv în recurs, aceasta constituind un act

de dispoziție al părții care a declanșat recursul.

În

conformitate cu prevederile art.246 Cod procedură civilă

instanța urmează să dea efect acestei cereri de renunțare

la judecarea recursului, în limitele principiului disponibilității,

care guvernează  procesul civil, chiar dacă renunțarea la

judecata acțiunii nu poate fi încadrată într-unul din motivele de

casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.

În

consecință, Curtea va lua act, în baza art.246 Cod procedură

civilă că recurenta a renunțat la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia

act că recurenta Casa Județeană de Pensii Timiș a

renunțat la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile

nr.279/R din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara –

Secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.