ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1137/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 29 iulie 2003 și înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta P.D. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se dispună anularea hotărârii nr. 3884 din 5 decembrie 2002, obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască calitatea și drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că părinții săi au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu, fiind persecutați pentru motive etnice, de către horthyști, și să se stabilească în orașul Arad, localitate unde s-a născut la 23 decembrie 1943. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 342 din 15 septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 3884 din 5 decembrie 2002 și a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară al drepturilor acordate prin O.G. nr. 105/1999. Instanța a constatat că în cauză s-a făcut dovada că părinții reclamantei au fost obligați pe motive etnice, să își părăsească domiciliu din comuna Cionchești, județul Satu Mare, în orașul Arad, localitatea unde s-a născut reclamanta, la 23 decembrie 1943, aceasta având statutul de refugiat, ca și părinții săi.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând hotărârea, ca nelegală, instanța interpretând și aplicând greșit legea. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune: În perioada februarie 1941 - 5 martie 1945, părinții reclamantei-intimate au fost obligați pentru motive etnice, să se strămute din localitatea lor de domiciliu, comuna Conchești, județul Satu Mare, în orașul Arad, localitate unde la 23 decembrie 1943, s-a născut reclamanta. Recurenta nu a contestat această situație de fapt, ea fiind dovedită în cauză cu declarațiile martorilor, dar susține că reclamanta, născută în perioada de strămutare a părinților, nu poate beneficia de drepturile legale, deoarece ea nu a fost supusă persecuțiilor pe motive etnice și nici nu a fost obligată să își părăsească domiciliu.

Este de reținut că în perioada de strămutare, minora nu putea avea alt domiciliu, decât cu părinții săi. Cum reclamanta s-a născut în perioada de strămutare a familiei sale și a suferit condițiile grele de viață alături de aceasta, în localitatea de strămutare, datorate persecuției pe motive etnice la care au fost supuși părinții săi, se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. A raționa altfel, înseamnă că la condiții de viață identice în urma strămutării să se creeze pentru copii strămutați, un regim discriminatoriu. Soluția instanței, de admitere a acțiunii, este temeinică și legală, astfel că recursul se privește a fi nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 342/CA/2003 - P din 15 septembrie 2003, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2004.