ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1137/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 29 iulie

2003 și înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, reclamanta P.D. a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se dispună anularea hotărârii nr.

3884 din 5 decembrie 2002, obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care

să îi recunoască calitatea și drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

precizat că părinții săi au fost obligați să părăsească localitatea de

domiciliu, fiind persecutați pentru motive etnice, de către horthyști, și să se

stabilească în orașul Arad, localitate unde s-a născut la 23 decembrie 1943.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 342 din 15

septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 3884 din 5 decembrie

2002 și a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară

al drepturilor acordate prin O.G. nr. 105/1999.

Instanța a constatat că în cauză s-a

făcut dovada că părinții reclamantei au fost obligați pe motive etnice, să își

părăsească domiciliu din comuna Cionchești, județul Satu Mare, în orașul Arad,

localitatea unde s-a născut reclamanta, la 23 decembrie 1943, aceasta având

statutul de refugiat, ca și părinții săi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, criticând hotărârea, ca nelegală, instanța

interpretând și aplicând greșit legea.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor expune:

În perioada februarie 1941 - 5

martie 1945, părinții reclamantei-intimate au fost obligați pentru motive

etnice, să se strămute din localitatea lor de domiciliu, comuna Conchești,

județul Satu Mare, în orașul Arad, localitate unde la 23 decembrie 1943, s-a

născut reclamanta.

Recurenta nu a contestat această

situație de fapt, ea fiind dovedită în cauză cu declarațiile martorilor, dar

susține că reclamanta, născută în perioada de strămutare a părinților, nu poate

beneficia de drepturile legale, deoarece ea nu a fost supusă persecuțiilor pe

motive etnice și nici nu a fost obligată să își părăsească domiciliu.

Este de reținut că în perioada de

strămutare, minora nu putea avea alt domiciliu, decât cu părinții săi.

Cum reclamanta s-a născut în

perioada de strămutare a familiei sale și a suferit condițiile grele de viață

alături de aceasta, în localitatea de strămutare, datorate persecuției pe

motive etnice la care au fost supuși părinții săi, se încadrează în prevederile

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

A raționa altfel, înseamnă că la

condiții de viață identice în urma strămutării să se creeze pentru copii

strămutați, un regim discriminatoriu.

Soluția instanței, de admitere a

acțiunii, este temeinică și legală, astfel că recursul se privește a fi

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 342/CA/2003 - P din

15 septembrie 2003, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 martie 2004.