ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3520/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1176/CA/2003 la data 20 martie 2003,reclamantul R.M. a chemat în judecată pe

pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr.

3887 din 7 decembrie 2002 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască

reclamantului statutul de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată și

completată prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 165/CA/2003

- P din 14 aprilie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea reclamantului

și a anulat hotărârea nr. 3887 din 7 decembrie 2002, adoptată de Comisia de

aplicare a Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Satu Mare,

care a fost obligată să-i recunoască reclamantului statutul de beneficiar al

O.G. nr. 105/1999,astfel cum a fost completată prin Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul, chiar dacă s-a născut

ulterior datei la care părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de

domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, el dobândind la naștere statutul părinților săi.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și

aplicat în mod greșit prevederile legale în materie.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamantul s-a

născut la data de 16 martie 1944, în comuna Blaj, județul Alba, unde părinții

se refugiaseră din localitatea de domiciliu, Carei, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții de apel este

legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 165/CA/2003 – P din 14

aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 28 octombrie 2003.