ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3520/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1176/CA/2003 la data 20 martie 2003,reclamantul R.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 3887 din 7 decembrie 2002 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului statutul de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 165/CA/2003 - P din 14 aprilie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea reclamantului și a anulat hotărârea nr. 3887 din 7 decembrie 2002, adoptată de Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Satu Mare, care a fost obligată să-i recunoască reclamantului statutul de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999,astfel cum a fost completată prin Legea nr. 189/2000. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul, chiar dacă s-a născut ulterior datei la care părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, el dobândind la naștere statutul părinților săi. Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie. Recursul este nefondat. Este necontestat că reclamantul s-a născut la data de 16 martie 1944, în comuna Blaj, județul Alba, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, Carei, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Cu această motivare, soluția curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 165/CA/2003 – P din 14 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 28 octombrie 2003.