Decizia nr. 642/2003 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

S-a luat în examinare recursul declarat de K.A.M. împotriva sentinței civile nr.574 din 3 iunie 2002 a Curții de Apel București-Secția contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat: intimatul-pârât Ministerul de Interne, lipsind recurentul-reclamant K.A.M. Procedura completă. S-a referit că recursul nu a fost timbrat deși recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea timbrării, și, de asemenea că recursul nu a fost motivat. C URTEA Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul K.A.M. a chemat în judecată Ministerul de Interne, solicitând anularea , ca nelegal a ordinului nr.0196 emis de ministrul de interne la 7 ianuarie 2002. In motivarea acțiunii a arătat că prin actul administrativ atacat i s-a ridicat dreptul de ședere în România pe o perioadă de 5 ani, în temeiul art.19 din Legea nr.123/2001 privind regimul străinilor în România.

A mai arătat că a venit în România în calitate de investitor străin, având o investiție de aproximativ 1.000.000 USD și a avut o comportare ireproșabilă pe tot parcursul șederii sale în România , în mod netemeinic fiind acuzat că ar fi colaborat cu elemente ale mișcării kurzilor. Curtea de Apel București-Secția de contencios administrativ, prin sentința civlă nr.574 din 3 iunie, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța, față de probele dosarului, a reținut că ordinul atacat este legal și temeinic, art.19 din Legea nr.123/2001 conferind Ministerului de Interne prerogativă de a limita dreptul de ședere al cetățenilor străini care prezintă pericol pentru siguranța națională.

A reținut, totodată, că reclamantul nu a făcut dovada că emiterea ordinului s-ar fi făcut din alte considerente decât cele care privesc siguranța națională, respectiv considerente subiective sau pentru a fi împiedicat reclamantul să apere o cauză legitimă (art.4 din Legea nr.51/1991). La pronunțarea soluției instanța a avut în vedere și înscrisul sub semnătură privată, depus la dosar de reprezentantul pârâtului, prin care reclamantul arată că, fără a fi constrâns, în ziua de 29 martie 2002 a venit la Aeroportul Otopeni, cu scopul de a pleca în Turcia. Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul K.A.M., care însă nu a fost motivat și nici timbrat, deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita 15.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar.

In consecință,față de împrejurarea că excepția de netimbrare primează, urmează ca , în conformitate cu prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, modificată și de art.9 din OG nr.32/1995 modificată, recursul să fie anulat ca netimbrat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează recursul declarat de K.A.M. împotriva sentinței civile nr.574 din 3 iunie 2002 a Curții de Apel București-Secția contencios administrativ, ca netimbrat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.