ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5103/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin cererea înregistrată la 18 august 2000 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanții au chemat în judecată Ministerul Public, ca ordonator principal de credite, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, ca ordonator secundar de credite, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor pentru - obligarea Ministerului Finanțelor, Ministerului Public și Parchetului de pe lângă Tribunalul Pitești la restituirea procentului de 7% din venitul brut lunar reținut cu titlu de primă de asigurare de sănătate din salariile ce li se cuvin în ultimele 21 de luni și - obligarea pârâților ca în viitor să nu mai rețină acest procent din salariile lor și să ia măsuri pentru asistența medicală gratuită.

Acțiunea a fost motivată pe faptul că potrivit Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească (art. 99 și art. 141) și Ordinul 974/C din 2 mai 2000 al Ministerului Justiției, se instituie principiul gratuității asistenței medicale pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și familiile acestora. Acțiunea a fost modificată la 5 septembrie 2000 prin intrarea în proces în calitate de reclamanți, a procurorilor și personalului auxiliar de la Parchetele de pe lângă Judecătoria Câmpulung, Judecătoria Pitești, Judecătoria Curtea de Argeș, Judecătoria Costești, Judecătoria Topoloveni și Parchetul de pe lângă Tribunalul Pitești.

Ministerul Finanțelor a formulat la 12 octombrie 2000 o cerere de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești (Casa OPSNAJ) precum și o cerere reconvențională împotriva tuturor reclamanților din cauză pentru obligarea acestora la diferența de impozit pe salariu aferent lunilor pentru care se solicită restituirea sumei reținută drept contribuție la asigurări sociale de sănătate. La 10 octombrie 2000 au formulat cerere de intervenție în interes propriu T.T., C.I., P.L. iar la 12 octombrie 2000 și V.C. procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pentru aceleași pretenții.

Casa OPSNAJ a chemat în garanție Ministerul Justiției și Ministerul Public pentru obligarea acestora, în situația în care va cădea în pretenții, să-i restituie suma pe care instanța o va obliga să o plătească reclamanților și intervenienților. Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 548 din 22 ianuarie 2001 a admis acțiunea și cererile de intervenție și a dispus obligarea pârâților să restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% din salariul pe ultimele 21 luni și a respins celelalte cereri formulate. S-a reținut că magistrații, soțul sau soția aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, legea necondiționând acordarea acestei asistențe de plata unor contribuții de asigurări de sănătate.

S-a spus că modificarea legislativă intervenită privește numai situația pentru viitor. Tribunalul Argeș, prin decizia 1506/R din 6 martie 2001 a modificat sentința și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și a intervenienților reținându-se că potrivit Legii nr. 145/1999 toate persoanele asigurate trebuie să plătească o contribuție lunară pentru asigurări de sănătate în procent de 7%, magistrații și celelalte categorii de personal nefiind exceptați. Tribunalul Argeș prin decizia 3073/R din 4 noiembrie 2002 a admis contestația în anulare formulată de reclamanți împotriva deciziei 1506/R/2001 care a fost desființată.

După rejudecarea recursului, prin decizia civilă 3355/R din 10 decembrie 2002 Tribunalul Argeș a admis recursul Ministerului Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, a modificat în parte hotărârea în sensul că a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor împotriva Casei de Asigurări de Sănătate OPSNAJ și a Casei Naționale de Sănătate pe care le-a obligat la restituirea către reclamanți a sumelor de bani reținute drept contribuție la asigurările sociale pe perioada 1 ianuarie 1999 – 1 octombrie 2001, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței și respinse celelalte recursuri. S-a reținut că cele două chemate în garanție, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa OPSNAJ au administrat sumele obținute din cota de 7% iar modificarea adusă Legii nr. 92/92, la art. 99 prin O.G.

nr. 179/1999 are aplicare numai pentru viitor. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile 548 din 22 ianuarie 2001 a Judecătoriei Pitești și deciziei nr. 3355/R din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Argeș considerându-le ca fiind pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că potrivit art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate anumite categorii de persoane, care beneficiază de asigurarea de sănătate, sunt scutiți de plata contribuției lunare.

Asistența medicală gratuită prevăzută în legea specială a organizării judecătorești se acordă în conformitate cu Normele comune 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și anume, dacă persoanele îndreptățite fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurare de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurare de sănătate (art. 6/I din Normele Comune). S-a mai arătat că printre persoanele exceptate de Legea nr. 146/1997 de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu figurează magistrații și ca urmare această categorie nu este scutită de această plată.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și pe fond respingerea acțiunii. Recursul în anulare este fondat și se va admite pentru următoarele considerente: Prin Legea nr. 142/1997 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două articole 99 și 141 aplicabile magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Aceste noi reglementări au instituit pentru categoriile arătate, dreptul de a beneficia în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze. Condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmau a se stabili prin hotărâre de Guvern în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare modificării legii de organizare judecătorească.

H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998 (publicată în M. Of., nr. 275/1998) privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrilor de familie ai acestora, a stabilit în art. 1 că „magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997 publicată în M. Of. nr. 178 din 31 iulie 1997 și ale prezentei hotărâri. Legea nr. 145/1997, legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 stabilește principiul obligativității asigurărilor sociale de sănătate precum și principiile solidarității și subsidiarității în baza cărora funcționează această categorie de asigurări.

Regula generală instituită de această lege este exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă: „sunt supuse în mod obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România; Asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările sociale de sănătate”. Contribuția lunară este fixată la 7% de art. 52 din aceeași lege. De la această regulă legea instituie două categorii de excepții.

O primă categorie este arătată limitativ de art. 6 care enumeră persoanele care beneficiază de asigurarea de sănătate, fără plata contribuției și anume: - copii și tinerii până la 26 de ani dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; - persoane cu handicap care nu realizează venituri din muncă; - soț, soție, părinți, bunici, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; - persoane ale căror drepturi sunt stabilite prin legi speciale – Decretul-Lege nr. 118/1990 – persecutați politic, Legea nr. 44/1994 – veteranii de război, Legea nr. 42/1990 - eroi-martiri - dacă nu realizează alte venituri decât cele prevăzute de drepturile bănești acordate de lege precum și cele provenite din pensii.

Toate aceste patru categorii de persoane se caracterizează prin faptul că nu realizează venituri din muncă. O a doua categorie de excepții este cuprinsă în art. 55 din lege care enumeră persoanele asigurate prin efectul legii cu scutire de plată a contribuției pentru asigurări sociale de sănătate. Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri din muncă și anume: militarii în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane aflate în detenție privativă de libertate și beneficiarii formelor de ajutor social potrivit Legii nr. 67/1995. Este așadar limpede că ideea de scutire de plata contribuției lunare este impusă și acordată de lipsa surselor de venit. H.G.

nr. 409/1998, în realizarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, explică în art. 3 condițiile în care se acordă gratuitatea asistenței medicale: „contribuțiile personale, stabilite potrivit dispozițiilor legale, suportate de persoanele prevăzute în art. 1 pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și proteze se decontează acestora, pe bază de documente justificative, din bugetul Ministerului Justiției sau, după caz, al Ministerului Public, ori al Curții Supreme de Justiție”. Este adevărat că Legea nr. 92/1992 este lege specială care introduce dreptul la asistență medicală, medicamente și proteze gratuite, dar gratuitatea prevăzută în legea specială se realizează în condițiile Legii nr. 145/1947, după cum o spune H.G.

nr. 409/1998 emisă în temeiul Legii speciale nr. 92/1992. În alți termeni, persoanele cărora li se aplică prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ținute la plata contribuției lunare de 7% stabilită de Legea nr. 145/1997. Gratuitatea instituită de legea specială se traduce – potrivit H.G. nr. 409/1998 – prin decontarea, pe baza documentelor justificative, a prețului suportat de persoanele îndreptățite pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și proteze. Actul normativ emis pentru stabilirea condițiilor de acordare a acestei gratuități nu prevede rambursarea plății contribuției lunare de asigurări sociale de sănătate. Mai mult de atât, prin Normele comune nr. 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție emise în aplicarea H.G.

nr. 409/1999 se prevede expres în pct. 6/I că beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 al H.G. nr. 405/1998 soțul sau soția magistraților și pensionarilor dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurare de sănătate sau că fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate. Este de reținut că prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din11 noiembrie 1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a dobândit următorul conținut: „magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate”.

Împrejurarea că precizarea expresă a necesității plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate are o consacrare legislativă ulterioară nu conduce la concluzia că anterior acestei reglementări nu se datora contribuția lunară. În speță nu este vorba de neretroactivitatea legii ci de corecta interpretare și aplicare a legii. Această sumă era datorată în temeiul Legii nr. 145/1997 și actelor normative (H.G. nr. 405/1998) elaborate în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 care fac trimitere expresă la aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse de legea asigurărilor sociale de sănătate. Din economia Legii nr. 145/1997 se desprinde ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata contribuției lunare numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt lipsite de venituri pe o perioadă determinată de timp.

Pentru considerentele arătate și văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile criticate și pe fond se vor respinge acțiunile reclamanților ca nefondate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei 3355/R din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Argeș și a sentinței civile nr. 548 din 22 ianuarie 2001 a Judecătoriei Pitești, pe care o casează și pe fond, respinge acțiunea reclamanților ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.