ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5103/2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5103/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului

în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată la 18 august 2000 pe

rolul Judecătoriei Pitești, reclamanții au chemat în judecată Ministerul

Public, ca ordonator principal de credite, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Argeș, ca ordonator secundar de credite, Ministerul Muncii și Protecției

Sociale, Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor pentru

- obligarea Ministerului Finanțelor,

Ministerului Public și Parchetului de pe lângă Tribunalul Pitești la

restituirea procentului de 7% din venitul brut lunar reținut cu titlu de primă

de asigurare de sănătate din salariile ce li se cuvin în ultimele 21 de luni și

- obligarea pârâților ca în viitor să nu mai

rețină acest procent din salariile lor și să ia măsuri pentru asistența

medicală gratuită.

Acțiunea a fost motivată pe faptul că potrivit

Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească (art. 99 și art. 141) și

Ordinul 974/C din 2 mai 2000 al Ministerului Justiției, se instituie principiul

gratuității asistenței medicale pentru magistrați, personalul auxiliar de

specialitate și familiile acestora.

Acțiunea a fost modificată la 5 septembrie 2000

prin intrarea în proces în calitate de reclamanți, a procurorilor și

personalului auxiliar de la Parchetele de pe lângă Judecătoria Câmpulung,

Judecătoria Pitești, Judecătoria Curtea de Argeș, Judecătoria Costești,

Judecătoria Topoloveni și Parchetul de pe lângă Tribunalul Pitești.

Ministerul Finanțelor a formulat la 12 octombrie

2000 o cerere de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate

și a Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței

Naționale și Autorității Judecătorești (Casa OPSNAJ) precum și o cerere

reconvențională împotriva tuturor reclamanților din cauză pentru obligarea

acestora la diferența de impozit pe salariu aferent lunilor pentru care se

solicită restituirea sumei reținută drept contribuție la asigurări sociale de

sănătate.

La 10 octombrie 2000 au formulat cerere de intervenție

în interes propriu T.T., C.I., P.L. iar la 12 octombrie 2000 și V.C. procurori

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pentru aceleași pretenții.

Casa OPSNAJ a chemat în garanție Ministerul

Justiției și Ministerul Public pentru obligarea acestora, în situația în care

va cădea în pretenții, să-i restituie suma pe care instanța o va obliga să o

plătească reclamanților și intervenienților.

Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 548

din 22 ianuarie 2001 a admis acțiunea și cererile de intervenție și a dispus

obligarea pârâților să restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de

contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% din salariul pe

ultimele 21 luni și a respins celelalte cereri formulate.

S-a reținut că magistrații, soțul sau soția aflați

în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală,

medicamente și proteze, legea necondiționând acordarea acestei asistențe de

plata unor contribuții de asigurări de sănătate. S-a spus că modificarea

legislativă intervenită privește numai situația pentru viitor.

Tribunalul Argeș, prin decizia 1506/R din 6

martie 2001 a modificat sentința și a respins ca nefondată acțiunea

reclamanților și a intervenienților reținându-se că potrivit Legii nr. 145/1999

toate persoanele asigurate trebuie să plătească o contribuție lunară pentru

asigurări de sănătate în procent de 7%, magistrații și celelalte categorii de

personal nefiind exceptați.

Tribunalul Argeș prin decizia 3073/R din 4

noiembrie 2002 a admis contestația în anulare formulată de reclamanți împotriva

deciziei 1506/R/2001 care a fost desființată.

După rejudecarea recursului, prin decizia civilă

3355/R din 10 decembrie 2002 Tribunalul Argeș a admis recursul Ministerului

Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, a modificat

în parte hotărârea în sensul că a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului

Finanțelor împotriva Casei de Asigurări de Sănătate OPSNAJ și a Casei Naționale

de Sănătate pe care le-a obligat la restituirea către reclamanți a sumelor de

bani reținute drept contribuție la asigurările sociale pe perioada 1 ianuarie 1999

– 1 octombrie 2001, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței și respinse

celelalte recursuri.

S-a reținut că cele două chemate în garanție,

Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa OPSNAJ au administrat sumele

obținute din cota de 7% iar modificarea adusă Legii nr. 92/92, la art. 99 prin

O.G. nr. 179/1999 are aplicare numai pentru viitor.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a

declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile 548 din 22 ianuarie 2001

a Judecătoriei Pitești și deciziei nr. 3355/R din 10 decembrie 2002 a

Tribunalului Argeș considerându-le ca fiind pronunțate cu încălcarea esențială

a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că

potrivit art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale

de sănătate anumite categorii de persoane, care beneficiază de asigurarea de

sănătate, sunt scutiți de plata contribuției lunare.

Asistența medicală gratuită prevăzută în legea

specială a organizării judecătorești se acordă în conformitate cu Normele

comune 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții

Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și

anume, dacă persoanele îndreptățite fac dovada că plătesc contribuția lunară de

asigurare de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit

legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurare de sănătate (art.

6/I din Normele Comune).

S-a mai arătat că printre persoanele exceptate

de Legea nr. 146/1997 de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu

figurează magistrații și ca urmare această categorie nu este scutită de această

plată.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului

în anulare, casarea hotărârilor criticate și pe fond respingerea acțiunii.

Recursul în anulare este fondat și se va admite

pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr. 142/1997 privind modificarea și

completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două articole 99 și 141 aplicabile

magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Aceste noi reglementări

au instituit pentru categoriile arătate, dreptul de a beneficia în mod gratuit

de asistență medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de acordare, în mod gratuit, a

asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, potrivit dispozițiilor art. 99

alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmau a se stabili prin hotărâre de Guvern în

termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare modificării legii de organizare

judecătorească.

H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998 (publicată în M. Of.,

nr. 275/1998) privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței

medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar

de specialitate și membrilor de familie ai acestora, a stabilit în art. 1 că

„magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de servicii de

asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997

publicată în M. Of. nr. 178 din 31 iulie 1997 și ale prezentei hotărâri.

Legea nr. 145/1997, legea asigurărilor sociale

de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 stabilește principiul

obligativității asigurărilor sociale de sănătate precum și principiile

solidarității și subsidiarității în baza cărora funcționează această categorie

de asigurări.

Regula generală instituită de această lege este

exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă: „sunt supuse în mod

obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetățenii români cu domiciliul

în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România;

Asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările

sociale de sănătate”.

Contribuția lunară este fixată la 7% de art. 52

din aceeași lege.

De la această regulă legea instituie

două categorii de excepții.

O primă categorie este arătată limitativ de art.

6 care enumeră persoanele care beneficiază de asigurarea de sănătate, fără

plata contribuției și anume:

- copii și tinerii până la 26 de ani

dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

- persoane cu handicap care nu

realizează venituri din muncă;

- soț, soție, părinți, bunici, fără

venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

- persoane ale căror drepturi sunt

stabilite prin legi speciale – Decretul-Lege nr. 118/1990 – persecutați

politic, Legea nr. 44/1994 – veteranii de război, Legea nr. 42/1990 - eroi-martiri

- dacă nu realizează alte venituri decât cele prevăzute de drepturile bănești

acordate de lege precum și cele provenite din pensii.

Toate aceste patru categorii de persoane se

caracterizează prin faptul că nu realizează venituri din muncă.

O a doua categorie de

excepții este cuprinsă în art. 55 din lege care enumeră persoanele asigurate

prin efectul legii cu scutire de plată a contribuției pentru asigurări sociale

de sănătate. Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri din

muncă și anume: militarii în termen, persoane aflate în concediu medical,

persoane aflate în detenție privativă de libertate și beneficiarii formelor de

ajutor social potrivit Legii nr. 67/1995.

Este așadar limpede că

ideea de scutire de plata contribuției lunare este impusă și acordată de lipsa

surselor de venit.

H.G. nr. 409/1998, în

realizarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, explică în art.

3 condițiile în care se acordă gratuitatea asistenței medicale: „contribuțiile

personale, stabilite potrivit dispozițiilor legale, suportate de persoanele

prevăzute în art. 1 pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de

medicamente și proteze se decontează acestora, pe bază de documente

justificative, din bugetul Ministerului Justiției sau, după caz, al

Ministerului Public, ori al Curții Supreme de Justiție”.

Este adevărat că Legea

nr. 92/1992 este lege specială care introduce dreptul la asistență medicală,

medicamente și proteze gratuite, dar gratuitatea prevăzută în legea specială se

realizează în condițiile Legii nr. 145/1947, după cum o spune H.G. nr. 409/1998

emisă în temeiul Legii speciale nr. 92/1992. În alți termeni, persoanele cărora

li se aplică prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ținute

la plata contribuției lunare de 7% stabilită de Legea nr. 145/1997.

Gratuitatea instituită

de legea specială se traduce – potrivit H.G. nr. 409/1998 – prin decontarea, pe

baza documentelor justificative, a prețului suportat de persoanele îndreptățite

pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și

proteze.

Actul normativ emis

pentru stabilirea condițiilor de acordare a acestei gratuități nu prevede

rambursarea plății contribuției lunare de asigurări sociale de sănătate.

Mai mult de atât, prin Normele

comune nr. 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției,

Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție emise în aplicarea H.G. nr. 409/1999 se prevede expres în pct. 6/I că

beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 al H.G. nr. 405/1998 soțul sau

soția magistraților și pensionarilor dacă fac dovada că plătesc contribuția

lunară de asigurare de sănătate sau că fac parte din categoriile de persoane

care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de

sănătate.

Este de reținut că prin

Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din11

noiembrie 1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1)

al art. 99 a dobândit următorul conținut:

„magistrații în

activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în

întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală,

medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata

contribuției de asigurări sociale de sănătate”.

Împrejurarea că

precizarea expresă a necesității plății contribuției lunare pentru asigurările

sociale de sănătate are o consacrare legislativă ulterioară nu conduce la

concluzia că anterior acestei reglementări nu se datora contribuția lunară.

În speță nu este vorba

de neretroactivitatea legii ci de corecta interpretare și aplicare a legii.

Această sumă era datorată în temeiul Legii nr. 145/1997 și actelor normative

(H.G. nr. 405/1998) elaborate în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor

art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 care fac trimitere expresă la

aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse de legea asigurărilor sociale

de sănătate.

Din economia Legii nr. 145/1997

se desprinde ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata

contribuției lunare numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt

lipsite de venituri pe o perioadă determinată de timp.

Pentru considerentele

arătate și văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul

în anulare, se vor casa hotărârile criticate și pe fond se vor respinge

acțiunile reclamanților ca nefondate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei

3355/R din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Argeș și a sentinței civile nr. 548

din 22 ianuarie 2001 a Judecătoriei Pitești, pe care o casează și pe fond,

respinge acțiunea reclamanților ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie

2003.