ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4387/2010

Asupra cauzei penale de față constată: Prin cererea de contestație în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 5212/1/2010 din 11 iunie 2010, contestatorii M.M., D.S. și L.M. au solicitat desființarea Deciziei penale nr. 2248 din 8 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 1787/33/2009. Cererea nu a fost motivată în fapt și în drept. Examinând cauza în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: Prin Decizia penală nr. 2248 din 8 iunie 20010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, au fost soluționate cererile de recurs formulate de petiționarele M.M., D.S.

și L.M. împotriva Sentinței penale nr. 21 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj. Prin respectiva hotărâre, instanța Curții de Apel Cluj dispusese respingerea plângerii petiționarelor formulată împotriva soluției de neurmărire penală emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 169/P/2009, vizând pe intimatul executor judecătoresc M.I.F. Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) - c) C. proc. pen. este supusă unei verificări prealabile judecării pe fond a acesteia, ocazie cu care instanța examinează în principiu cererea. Scopul urmărit de legiuitor este acela de a nu trece la judecarea cererii dacă aceasta nu întrunește condițiile de admisibilitate.

În această etapă procesuală, instanța este obligată să examineze dacă cererea de contestație privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar. În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 391 alin. (2) C. proc. pen. Astfel, în cerere nu este indicat cazul de contestație, nu sunt depuse înscrisuri și nici nu se face referire la dovezi din dosarul cauzei care să fundamenteze cererea de contestație. Așa fiind, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea contestației în anulare formulată de contestatoarele M.M., D.S.

și L.M. împotriva Deciziei penale nr. 2248 din 8 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1787/33/2009. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatoarelor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarele M.M., D.S. și L.M. Împotriva Deciziei penale nr. 2248 din 8 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1787/33/2009. Obligă contestatoarele M.M., D.S. și L.M. la plata sumei de câte 50 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2010.