ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4387/2010

Asupra cauzei penale

de față constată:

Prin cererea de contestație în anulare

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub

nr. 5212/1/2010 din 11 iunie 2010, contestatorii M.M., D.S. și L.M. au

solicitat desființarea Deciziei penale nr. 2248 din 8 iunie 2010 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 1787/33/2009. Cererea nu a

fost motivată în fapt și în drept.

Examinând cauza în

raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, pentru

considerentele ce urmează:

Prin Decizia penală

nr. 2248 din 8 iunie 20010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, au fost soluționate cererile de recurs formulate de

petiționarele M.M., D.S. și L.M. împotriva Sentinței penale nr. 21 din 25

februarie 2010 a Curții de Apel Cluj.

Prin respectiva

hotărâre, instanța Curții de Apel Cluj dispusese respingerea plângerii

petiționarelor formulată împotriva soluției de neurmărire penală emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 169/P/2009, vizând pe

intimatul executor judecătoresc M.I.F.

Potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare

întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) - c) C. proc. pen. este supusă unei

verificări prealabile judecării pe fond a acesteia, ocazie cu care instanța

examinează în principiu cererea. Scopul urmărit de legiuitor este acela de a nu

trece la judecarea cererii dacă aceasta nu întrunește condițiile de

admisibilitate.

În această etapă

procesuală, instanța este obligată să examineze dacă cererea de contestație

privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de

art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este

unul din cele limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul

contestației s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar.

În cauza dedusă

judecății, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de

art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, în cerere nu

este indicat cazul de contestație, nu sunt depuse înscrisuri și nici nu se face

referire la dovezi din dosarul cauzei care să fundamenteze cererea de

contestație.

Așa fiind, Înalta

Curte va constata inadmisibilitatea contestației în anulare formulată de

contestatoarele M.M., D.S. și L.M. împotriva Deciziei penale nr. 2248 din 8

iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în

Dosarul nr. 1787/33/2009.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatoarelor la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarele M.M., D.S. și

L.M.

Împotriva Deciziei

penale nr. 2248 din 8 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1787/33/2009.

Obligă

contestatoarele M.M., D.S. și L.M. la plata sumei de câte 50 RON fiecare, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 decembrie 2010.