ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4235/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 184/PI din 25 august 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.V. împotriva Rezoluției nr. 730/P/2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în 21 aprilie 2010, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 761/11/2/2010 din 15 iulie 2010. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 150 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 870/59/201 din 29 iulie 2010, petentul C.V.

a solicitat desființarea Rezoluției nr. 730/P/2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în 21 aprilie 2010 și a Rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 761/11/2/2010, considerându-le nelegale și netemeinice. În motivarea plângerii, petentul a arătat că deși în penitenciar se încalcă drepturile deținuților, nu se fac cercetări. În acest sens, petentul a invocat dispozițiile Ordinului nr. 433/2010 pentru aprobarea normelor minime de cazare a persoanelor private de libertate. Analizând plângerea formulată în raport cu actele depuse în cauză, respectiv Dosarul nr. 730/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, lucrarea nr. 761/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța a reținut că la data de 11 septembrie 2009 petentul C.V.

a formulat o plângere penală împotriva directorului Penitenciarului Timișoara pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 247 C. pen., art. 267 C. pen. și art. 317 C. pen., invocând condițiile improprii de deținere, arătând că într-o cameră cu suprafață de 4 x 4 m 2 sunt deținute 8 persoane în condiții insalubre. Prin Rezoluția nr. 730/P/2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 21 aprilie 2010, în temeiul art. 228 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul A.G., directorul Penitenciarului Timișoara pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 247 C. pen., art. 267 C. pen., art. 317 C. pen. Pentru a dispune astfel, în urma cercetărilor efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut că petentul C.V.

a fost arestat la data de 04 februarie 2000 în baza mandatului de arestare preventivă din 05 februarie 2002 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, fiind condamnat la detenție pe viață prin Sentința penală nr. 321 din 04 mai 2001, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1108 din 28 februarie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 25 martie 2002. S-a mai reținut că la data de 22 noiembrie 2006 comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din Penitenciarul cu Regim de maximă Siguranță Arad l-au individualizat într-un regim de maximă siguranță, regim rămas definitiv prin Sentința penală nr. 168 din 17 ianuarie 2007 a Judecătoriei Arad, iar prin Încheierea nr. 1187 din 29 august 2007 judecătorul delegat al Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Arad a admis plângerea condamnatului și a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei în regim închis.

Prin Sentința penală nr. 860 din 16 aprilie 2009 Judecătoria Arad a dispus schimbarea regimului semideschis a executării pedepsei. În data de 27 aprilie 2009 C.V. a fost transferat în vederea executării pedepsei la Penitenciarul Timișoara în secția de deținere a VIII-a. Din nota Penitenciarului Timișoara s-a reținut că dimensiunile tehnice de construcție din secția a VIII-a sunt L 6,40 m, I 3,35 m, h 3 m având un volum de 64,32 m și o suprafață de 21,44 m, iar camerele de deținere sunt prevăzute cu sursă de energie electrică, surse de iluminat artificial, surse de încălzire, surse de iluminat natural și ventilație naturală, grupuri sanitare construite în anexe cu acces permanent. În ceea ce privește dosarul individual al petentului C.V.

s-a reținut că acesta conține 234 cereri având ca obiect solicitări pentru studierea și xerocopierea diverselor acte componente ale dosarului de penitenciar, solicitări de participare la activități sportive, activități de educație și intervenție psiho-socială, activități moral religioase ale diverselor culte, solicitări de scoatere din bagajul personal de la magazia de bunuri, solicitări de aprobare pentru vizită cu diferite persoane civile și cu alte persoane private de libertate, solicitări de transfer a diverselor sume din contul personal, solicitări de investigații de specialitate în rețeaua Ministerului Sănătății, solicitări pentru primirea în audiență la conducerea penitenciarului și la judecătorul delegat, solicitări de modificare sau reparare a diverselor bunuri vestimentare, toate cererile primind o soluție conform regulamentelor.

Din adresa Penitenciarului Timișoara s-a reținut că în cadrul secției a VIII-a camerele au un volum de 64,32 mc îndeplinind condiția prevăzută de art. 1 alin. (3) lit. b) din Ordinul nr. 433/2010 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, precum și că deținutul se afla în evidențele cabinetului medical al unității, că a participat la programe și activități educaționale, a fost sancționat de două ori pentru atitudine necuviincioasă față de completul de judecată și față de cadre, a fost recompensat de șase ori și a participat la programe terapeutice.

Prin urmare, s-au apreciat ca inexistente infracțiunile reclamate de petent, constatându-se că aplicarea unui anume tip de regim de detenție s-a făcut în baza unor documente legale - hotărârea comisiei și încheierile instanței, că și-a exercitat drepturile prevăzute de lege și de regulamentul de aplicare, dovada în acest sens fiind cererile admise existente la dosarul de penitenciar. Totodată, s-a constatat că au fost respectate condițiile minime privind cazarea deținuților, precum și standardele minime sanitare și de igienă, iar faptul că acestea nu sunt la nivelul țărilor europene nu-i este imputabil directorului penitenciarului, situația regăsindu-se în întreg sistemul penitenciar. De asemenea, s-a constatat că pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 267C.

pen. se cere ca prin acte comisive sau printr-o comportare omisivă, angajații penitenciarului, inclusiv directorul penitenciarului să-l fi făcut pe deținut să sufere în mod continuu sau prin întreruperi, prin rele tratamente neînțelegându-se măsurile restrictive prevăzute de legile sau regulamentele care determină regimul ce trebuie aplicat persoanelor aflate în stare de reținere, deținere ori în executarea unei măsuri de siguranță ori educative, ci măsurile abuzive aplicate cu încălcarea prevederilor legale, fapt nerealizat în speță. În ceea ce privește infracțiunii prev. de art. 317 C. pen., s-a apreciat că nesoluționarea tuturor cererilor conform dorinței deținutului, nu constituie dovada existenței unei acțiuni de instigare la discriminarea deținuților din partea directorului penitenciarului.

Împotriva acestei soluții, a formulat plângere petentul C.V., solicitând infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă în Dosarul nr. 730/P/2009 privind pe A.G., față de care au fost efectuate acte premergătoare sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 247 C. pen., art. 267 C. pen., și art. 317 C. pen., plângerea nefiind motivată. Prin rezoluția dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 15 iulie 2010 în Dosarul nr. 761/11/2/2010, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C.V., considerându-se că soluția procurorului este legală și temeinică.

Astfel, din documentația atașată la dosar, s-a reținut că în Penitenciarul Timișoara, unde se află în prezent petentul, sunt respectate condițiile prevăzute de art. 1 din Ordinul nr. 433/C/2010 ale Ministerului Justiției, prin care sunt stabilite normele minime privind dimensiunile camerelor de cazare și condițiile pe care acestea trebuie să le îndeplinească. Totodată, s-a constatat că din actele premergătoare efectuate în cauză nu reies niciun fel de indicii în legătură cu posibila comitere a infracțiunilor prev. de art. 247 C. pen., regimul de deținere al persoanei private de libertate fiind stabilit în baza hotărârii comisiei din cadrul Penitenciarului și prin hotărâre judecătorească, iar spațiile de cazare respectă condițiile minime legale.

Din aceleași motive s-a apreciat că nu subzistă nici infracțiunea prev. de art. 267 C. pen. și nu există niciun fel de indicii nici în legătură cu comiterea infracțiunii prev. de art. 317 C. pen. Examinând cauza, prin prisma dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că rezoluția atacată de petent este temeinică și legală. În considerentele sentinței s-a reținut că, raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, în cauză nu există indicii privind comiterea de către intimat a infracțiunilor imputate de petent. Astfel, îndeplinirea de către intimat a atribuțiilor conferite de dispozițiile legale nu poate fi considerată ca fiind o faptă ilicită. Prin dispozițiile art. 247 C. pen.

a fost incriminată ca infracțiunea de „abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi" fapta funcționarului public care a condus la îngrădirea folosinței sau exercițiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA; iar prin art. 267 C. pen. a fost reglementată ca infracțiunea de „supunere la rele tratamente" acțiunea de a supune la rele tratamente o persoană aflată în stare de reținere, deținere ori în executarea unei măsuri de siguranță sau educative.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 317 C. pen. prevăd că „instigarea la ură pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convinge" constituie infracțiunea de instigare la discriminare. În speță, în mod corect s-a apreciat că nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor sus-menționate câtă vreme petentului i s-a dat posibilitatea să uzeze de toate drepturile conferite persoanelor aflate în regim de detenție, iar locul unde este cazat petentul respectă normele impuse de Ordinul nr. 433/2010.

Astfel, din adresa nr. J2/20532 din 02 aprilie 2010 a Penitenciarului Timișoara rezultă că dimensiunile tehnice de construcție a camerelor sunt L= 6,40 m, I = 3,35 m, h = 3,00 m, având un volum de 64,32 mc și o suprafață de 21, 44 mp, fiind introduse 9 paturi, din care 5 ocupate, cu saltele și lenjerie individuală, dotate cu prize pentru alimentare cu energie electrică, cu surse de iluminat artificial, de încălzire, iluminat natural și ventilație naturală, grupuri sanitare construite în anexe cu acces permanent, prevăzute cu chiuvetă, un WC și un duș cu sursă de apă curentă. Accesul la asistență medicală și la petiționare rezultă din referatul medical, din referatul de evaluare psiho-socială și hotărârile pronunțate de instanțele sesizate cu cereri legate de modul de executare a pedepsei.

S-a mai reținut că, formulând plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul nu a administrat probe, în raport cu care să se poată stabili o altă situație de fapt. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs petentul C.V. La termenul de judecată, în ședință publică, recurentul a arătat că își retrage recursul. Față de această declarație și având în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage recursul, personal sau prin mandatar special, Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului de către petentul C.V.

împotriva Sentinței penale nr. 184/PI din 25 august 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de retragerea recursului formulat de petentul C.V. împotriva Sentinței penale nr. 184/PI din 25 august 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2010.