ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1582/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Banca Agricolă SA – Sucursala Coordonatoare Cluj împotriva deciziei nr. 158 din 13 iulie 2000 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimata-pârâtă S.C.”D.H.”SRL reprezentată de avocat C.T., lipsind recurenta-reclamantă Banca Agricolă SA – Sucursala Coordonatoare Cluj și intimatul-pârât T.M.. Procedura completă. Avocat C.T. solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 13 aprilie 1999 reclamanta Banca Agricolă SA – Sucursala Coordonatoare Cluj a chemat în judecată pe pârâții T.I.

M. și S.C.”D.H.”SRL București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la repararea prejudiciului în sumă de 582.185.697 lei cauzat reclamantei prin avarierea gravă și aducerea în stare de nefuncționare a unei autoblindate de transport valori și la plata dobânzilor aferente. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 21 ianuarie 1997 pârâtul T.I.M., salariatul băncii, a primit ca sarcină de serviciu efectuarea unui transport de valori cu autospeciala nr. cj-07-BAC de la Cluj-Napoca, la Huedin. În localitatea Paniceni autospeciala a intrat în coliziune cu autoturismul înmatriculat sub nr. B-05-RLF, condus de G.I., salariat al pârâtei S.C.”D.H.”SRL București, iar în urma impactului dintre cele două autovehicule numitul G.I.

a decedat, autospeciala nr. Cj-07-BAC, proprietatea reclamantei fiind grav avariată. Prin decizia penală nr. 93/1999 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a stabilit procentual gradul de vinovăție a celor doi conducători auto în producerea accidentului: 70% T.I.M. și 30% G.I.. Mai susține reclamanta că experții tehnici din cadrul Centralei Băncii Agricole au ajuns la concluzia că în urma accidentului de circulație autospeciala a fost adusă în stare de nefuncționare. Despăgubirea solicitată în sumă de 582.185.697 lei a fost determinată prin scăderea din valoarea de înlocuire a autoblindatei în sumă de 777.447.720 lei a despăgubirilor încasate de la “A.” în sumă de 115.000.000 lei, precum și valoarea amortismentului, în sumă de 80.262.023 lei.

Prin întâmpinarea din 10 mai 1999 pârâta S.C.”D.H.”SRL București a contestat cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă motivând că în cursul procesului penal s-a efectuat o expertiză tehnică auto care a stabilit contravaloarea reparațiilor necesare pentru readucerea autoblindatei într-o stare tehnică care să facă posibilă utilizarea ei potrivit destinației, suma stabilită de expert fiind de 336.629.007 lei. Prin cererea reconvențională din aceeași dată pârâta S.C.”D.H.”SRL București a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 135.691.430 lei reprezentând prejudiciu cauzat de avarierea autocamionetei Mercedes B-05 RLE, proprietatea pârâtei. Investit cu soluționarea cauzei Tribunalul Cluj- Secția civilă prin sentința nr. 112 din 21 februarie 1000 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Banca Agricolă SA – Sucursala Cluj-Napoca și a obligat pe pârâtul T.I.M.

la plata sumei de 94.473.800 lei cu titlu de despăgubiri și la dobândă de 15% pe an, începând cu data de 21 februarie 2000 și până la achitarea integrală a despăgubirilor. A obligat pe pârâta S.C.”D.H.”SRL București la plata sumei de 40.920.000 lei despăgubiri și la dobândă de 15% pe an începând cu 21 februarie 2000 și până la achitarea despăgubirilor către reclamantă. A fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională și au fost obligați pârâții la 14.786.900 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Curtea de Apel Cluj – Secția civilă, prin decizia nr.158 din 13 iulie 2000, a admis apelul declarat de pârâta S.C.”D.H.”SRL București și a schimbat în parte sentința tribunalului numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată în sumă de 14.786.900 lei în sensul că a fost înlăturată obligația ambilor pârâți de a plăti această sumă.

A fost obligat pârâtul T.I.M. la 6.313.428 lei, iar pârâta S.C.”D.H.”SRL București la 3.100.000 lei, ambele sume reprezentând cheltuieli de judecată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Banca Agricolă – Sucursala Cluj-Napoca și a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul T.M.I. Pentru a hotărî astfel instanțele au reținut și motivat că la data de 21 ianuarie 1997 pârâtul T.M.I., salariatul reclamantei, conducând autospeciala proprietatea acesteia în localitatea Paniceni a intrat în coliziune cu autocamionul condus de numitul G.I., salariat al pârâtei S.C.”D.H.”SRL București. În urma impactului dintre cele două autovehicule numitul G.I.

a decedat, iar autospeciala proprietatea reclamantei a fost grav avariată. Prin decizia penală nr.93/1999 Tribunalul Cluj a stabilit procentual gradul de vinovăție al celor doi conducători auto în producerea accidentului, 70% fiind culpa pârâtului T.M.I., iar 30% culpa numitului G.I.. În cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnico-judiciară de către expert ing. V.I., care a ajuns la concluzia că autovehicolul proprietatea reclamantei poate fi reparat și că în urma acestei operațiuni, mașina va corespunde destinației de transport valori. Reparațiile sunt în sumă de 7.334 USD, care, calculată la data introducerii acțiunii reprezintă 135.393.800 lei. Deoarece expertul a stabilit că autospeciala poate fi reparată cu suma menționată mai sus, au fost respinse celelalte petenții ale reclamantei considerându-se că aceasta solicită, în realitatea, procurarea unui alt autovehicul mai performant, mai scump și aproape nou.

Nu a fost primită nici apărarea potrivit căreia expertul V.R.a stabilit la data de 1 martie 1988 o valoare a despăgubirilor de 336.629.007 lei, ceea ce echivala cu 75.140 DM, reclamanta nedepunând la dosar atare expertiză pentru a justifica suma pretinsă.

Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentința tribunalului sub aspectul modului de soluționare a acțiunii, în termen legal a declarat recurs reclamanta Banca Agricolă SA – Sucursala Coordonatoare Cluj care a criticat hotărârile pronunțate în cauză în temeiul următoarelor motive de casare: expertiza nu a răspuns obiectivelor cerute și admise de instanța de judecată; expertul a răspuns la alte obiective, astfel i s-a cerut să stabilească valoarea reparațiilor autoblindatei, iar expertul a stabilit valoarea despăgubirilor maxime; în mod greșit expertiza a exclus motorul autovehiculului din cadrul valorii reparațiilor deși acesta a fost avariat în urma accidentului și nu mai poate fi utilizat; fără temei instanța de apel a respins casarea reclamantului pentru efectuarea unei noi expertize.

Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed: În vederea soluționării litigiului, Tribunalul Cluj, prin încheierea din 8 noiembrie 1999 (fila 40) a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, stabilind, printre alte obiective, ca expertul să precizeze dacă autovehiculul IVECO proprietatea reclamantei poate fi reparat, care este valoarea acestei reparații și dacă în urma efectuării lucrărilor, autovehiculul va corespunde tehnic destinației de autospecială pentru transport valori. Din lectura expertizei întocmită de ing.

V.I., expertul tehnic desemnat în cauză (lucrarea de la filele 46 – 51 dosar de fond), cât și a explicațiilor date la obiecțiunile formulate de reclamantă (filele 72 – 74 același dosar), rezultă că expertul tehnic judiciar nu a răspuns la obiectivele trasate de instanță prin amintita încheiere, stabilind coordonate proprii precum: “valoarea de înlocuire de nou a autovehiculului în cauză, valoarea rămasă a părților din autovehiculul neavariat, valoarea despăgubirii maxime ce poate fi pretinsă”, ori făcând speculații nefondate pe dovezi precum: “pretențiile Băncii Agricole Cluj se referă la sume pentru procurarea unui alt autovehicul mai performant, mai scump și aproape nou…”. Sunt considerente pentru care se privesc ca întemeiate criticile aduse de reclamantă în recurs potrivit cu care expertul nu a răspuns la obiectivele fixate de instanță și că s-a preocupat de alte obiective pe care le-a trasat singur.

Netemeinică se privește și măsura instanței de apel care a refuzat reclamantei, fără o justificare serioasă, refacerea expertizei întocmită de ing. V.I. ori întocmirea unei noi expertize. Întrucât instanțelor li s-a adus la cunoștință atât prin acțiune, cât și prin întâmpinare că referitor la accidentul rutier din data de 21 ianuarie 1997 s-a mai întocmit o expertiză de specialitate imediat după evenimentul rutier, erau datoare să pună în vedere părților ori să solicite chiar din oficiu să se depună acea lucrare ce putea furniza date recente accidentului. Deoarece nu s-a stabilit corect cuantumul despăgubirilor datorate de cei doi pârâți reclamantei se impunea admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și reluarea judecății la Judecătoria Huedin, competentă conform art. 725 alin. 2, teza a II – a C.proc.civ., potrivit cu care în caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile.

În rejudecare, instanța de trimitere va solicita de la instanța la care se află în conservare dosarul în care s-a întocmit, imediat după accident, expertiza tehnică de către expertul V.R.și va dispune efectuarea unei noi expertize de specialitate ce va răspunde la obiectivele fixate prin încheierea din 8 noiembrie 1999, expertul ce va fi desemnat urmând a avea în vedere și datele de ordin tehnic obținute la puțin timp după accident și pe care le poate furniza expertiza V.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta Banca Agricolă – SA – sucursala coordonatoare Cluj împotriva deciziei nr. 158 din 13 iulie 2000 a Curții de Apel Cluj – secția civilă. Casează decizia recurată precum și sentința nr. 112 din 21 februarie 2000 a Tribunalului Cluj – secția civilă și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Huedin. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.