ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1582/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta

Banca Agricolă SA – Sucursala Coordonatoare Cluj împotriva deciziei  nr. 158

din  13 iulie 2000  a Curții de Apel Cluj – Secția civilă.

La apelul

nominal  s-au prezentat: intimata-pârâtă S.C.”D.H.”SRL reprezentată de avocat

C.T., lipsind recurenta-reclamantă Banca Agricolă SA – Sucursala Coordonatoare

Cluj și intimatul-pârât T.M..

Procedura

completă.

Avocat C.T.

solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 13

aprilie 1999 reclamanta Banca Agricolă SA – Sucursala Coordonatoare Cluj a

chemat în judecată pe pârâții T.I. M. și S.C.”D.H.”SRL București pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la repararea prejudiciului în sumă

de 582.185.697 lei cauzat reclamantei prin avarierea gravă și aducerea în stare

de nefuncționare a unei autoblindate de transport valori și la plata dobânzilor

aferente.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că la data de 21 ianuarie 1997 pârâtul T.I.M.,

salariatul băncii, a primit ca sarcină de serviciu efectuarea unui transport de

valori cu autospeciala nr. cj-07-BAC de la Cluj-Napoca, la Huedin. În

localitatea Paniceni autospeciala a intrat în coliziune cu  autoturismul

înmatriculat sub nr.   B-05-RLF, condus de G.I., salariat al pârâtei

S.C.”D.H.”SRL București, iar în urma impactului dintre cele două autovehicule

numitul G.I. a decedat, autospeciala nr. Cj-07-BAC, proprietatea reclamantei

fiind grav avariată.

Prin decizia

penală nr. 93/1999 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a stabilit procentual gradul

de vinovăție a celor doi conducători auto în producerea accidentului: 70%

T.I.M. și 30% G.I..

Mai susține

reclamanta că experții tehnici din cadrul Centralei Băncii Agricole au ajuns la

concluzia că în urma accidentului de circulație autospeciala a fost adusă în

stare de nefuncționare. Despăgubirea solicitată în sumă de 582.185.697 lei a

fost determinată prin scăderea din valoarea de înlocuire a autoblindatei în

sumă de 777.447.720 lei a despăgubirilor încasate de la “A.” în sumă de 115.000.000

lei, precum și valoarea amortismentului, în sumă de 80.262.023 lei.

Prin

întâmpinarea din 10 mai 1999 pârâta S.C.”D.H.”SRL București a contestat

cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă motivând că în cursul

procesului penal s-a efectuat o expertiză tehnică auto care a stabilit

contravaloarea reparațiilor necesare pentru readucerea autoblindatei într-o

stare tehnică care să facă posibilă utilizarea ei potrivit destinației, suma

stabilită de expert fiind de 336.629.007 lei.

Prin cererea

reconvențională din aceeași dată pârâta S.C.”D.H.”SRL București a solicitat

obligarea reclamantei la plata sumei de 135.691.430 lei reprezentând prejudiciu

cauzat de avarierea autocamionetei Mercedes B-05 RLE, proprietatea pârâtei.

Investit cu

soluționarea cauzei Tribunalul Cluj- Secția civilă prin sentința nr. 112 din 21

februarie 1000 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Banca Agricolă

SA – Sucursala Cluj-Napoca și a obligat pe pârâtul T.I.M. la plata sumei de

94.473.800 lei cu titlu de despăgubiri și la dobândă de 15% pe an, începând cu

data de 21 februarie 2000 și până la achitarea integrală a despăgubirilor. A

obligat pe pârâta S.C.”D.H.”SRL București la plata sumei de 40.920.000 lei

despăgubiri și la dobândă de 15% pe an începând cu 21 februarie 2000 și până la

achitarea despăgubirilor către reclamantă.

A fost anulată

ca netimbrată cererea reconvențională și au fost obligați pârâții la 14.786.900

lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Curtea de Apel

Cluj – Secția civilă, prin decizia nr.158 din 13 iulie 2000, a admis apelul

declarat de pârâta S.C.”D.H.”SRL București și a schimbat în parte sentința

tribunalului numai în ceea ce privește cheltuielile de  judecată în sumă de

14.786.900 lei în sensul că a fost înlăturată obligația ambilor pârâți de a

plăti această sumă. A fost obligat pârâtul T.I.M. la 6.313.428 lei, iar pârâta

S.C.”D.H.”SRL București la 3.100.000 lei, ambele sume reprezentând cheltuieli

de judecată.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta Banca Agricolă – Sucursala Cluj-Napoca și a fost anulat

ca netimbrat apelul declarat de pârâtul T.M.I.

Pentru a

hotărî astfel instanțele au reținut și motivat că la data de 21 ianuarie 1997

pârâtul T.M.I., salariatul reclamantei, conducând autospeciala proprietatea

acesteia în localitatea Paniceni a intrat în coliziune cu autocamionul condus

de numitul G.I., salariat al pârâtei S.C.”D.H.”SRL București. În urma

impactului dintre cele două autovehicule numitul G.I. a decedat, iar

autospeciala proprietatea reclamantei a fost grav avariată.

Prin decizia

penală nr.93/1999 Tribunalul Cluj a stabilit procentual gradul de vinovăție al

celor doi conducători auto în producerea accidentului, 70% fiind culpa

pârâtului T.M.I., iar 30% culpa numitului G.I..

În cauză s-a

efectuat un raport de expertiză tehnico-judiciară de către expert ing. V.I.,

care a ajuns la concluzia că autovehicolul proprietatea reclamantei poate fi

reparat și că în urma acestei operațiuni, mașina va corespunde destinației de

transport valori. Reparațiile sunt în sumă de 7.334 USD, care, calculată la

data introducerii acțiunii reprezintă 135.393.800 lei.

Deoarece

expertul a stabilit că autospeciala poate fi reparată cu suma menționată mai

sus, au fost respinse celelalte petenții ale reclamantei considerându-se că

aceasta solicită, în realitatea, procurarea unui alt autovehicul mai

performant, mai scump și aproape nou. Nu a fost primită nici apărarea potrivit

căreia expertul V.R.a stabilit la data de 1 martie 1988 o valoare a

despăgubirilor de 336.629.007 lei, ceea ce echivala cu 75.140 DM, reclamanta

nedepunând la dosar atare expertiză pentru a justifica suma pretinsă.

Împotriva

deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentința tribunalului sub aspectul

modului de soluționare a acțiunii, în termen legal a declarat recurs reclamanta

Banca Agricolă SA – Sucursala Coordonatoare Cluj care a criticat hotărârile

pronunțate în cauză în temeiul următoarelor motive de casare: expertiza nu a

răspuns obiectivelor cerute și admise de instanța de judecată; expertul a

răspuns la alte obiective, astfel i s-a cerut să stabilească valoarea

reparațiilor autoblindatei, iar expertul a stabilit valoarea despăgubirilor

maxime; în mod greșit expertiza a exclus motorul autovehiculului din cadrul

valorii reparațiilor deși acesta a fost avariat în urma accidentului și nu mai

poate fi utilizat; fără temei instanța de apel a respins casarea reclamantului

pentru efectuarea unei noi expertize.

Recursul este

fondat, în sensul considerentelor care succed:

În vederea

soluționării litigiului, Tribunalul Cluj, prin încheierea din 8 noiembrie 1999

(fila 40) a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate,

stabilind, printre alte obiective, ca expertul să precizeze dacă autovehiculul

IVECO proprietatea reclamantei poate fi reparat, care este valoarea acestei

reparații și dacă în urma efectuării lucrărilor, autovehiculul va corespunde

tehnic destinației de autospecială pentru transport valori.

Din lectura

expertizei întocmită de ing. V.I., expertul tehnic desemnat în cauză (lucrarea

de la filele 46 – 51 dosar de fond), cât și a explicațiilor date la

obiecțiunile formulate de reclamantă (filele 72 – 74 același dosar), rezultă că

expertul tehnic judiciar nu a răspuns la obiectivele trasate de instanță prin

amintita încheiere, stabilind coordonate proprii precum: “valoarea de înlocuire

de nou a autovehiculului în cauză, valoarea rămasă a părților din autovehiculul

neavariat, valoarea despăgubirii maxime ce poate fi pretinsă”, ori făcând

speculații nefondate pe dovezi precum: “pretențiile Băncii Agricole Cluj se

referă la sume pentru procurarea unui alt autovehicul mai performant, mai scump

și aproape nou…”.

Sunt

considerente pentru care se privesc ca întemeiate criticile aduse de reclamantă

în recurs potrivit cu care expertul nu a răspuns la obiectivele fixate de

instanță și că s-a preocupat de alte obiective pe care le-a trasat singur.

Netemeinică se privește și măsura instanței de apel care a refuzat reclamantei,

fără o justificare serioasă, refacerea expertizei întocmită de ing. V.I. ori

întocmirea unei noi expertize. Întrucât instanțelor li s-a adus la cunoștință

atât prin acțiune, cât și prin întâmpinare că referitor la accidentul rutier

din data de 21 ianuarie 1997 s-a mai întocmit o expertiză de specialitate

imediat după evenimentul rutier, erau datoare să pună în vedere părților ori să

solicite chiar din oficiu să se depună acea lucrare ce putea furniza date

recente accidentului.

Deoarece nu

s-a stabilit corect cuantumul despăgubirilor datorate de cei doi pârâți

reclamantei se impunea admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și

reluarea judecății la Judecătoria Huedin, competentă conform art. 725 alin. 2,

teza a II – a C.proc.civ., potrivit cu care în caz de casare cu trimitere spre

rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin

aplicabile.

În rejudecare,

instanța de trimitere va solicita de la instanța la care se află în conservare

dosarul în care s-a întocmit, imediat după accident, expertiza tehnică de către

expertul V.R.și va dispune efectuarea unei noi expertize de specialitate ce va

răspunde la obiectivele fixate prin încheierea din 8 noiembrie 1999, expertul

ce va fi desemnat urmând a avea în vedere și datele de ordin tehnic obținute la

puțin timp după accident și pe care le poate furniza expertiza V.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta Banca Agricolă – SA

– sucursala coordonatoare Cluj împotriva deciziei nr. 158 din 13 iulie 2000 a

Curții de Apel Cluj – secția civilă.

Casează

decizia recurată precum și sentința nr. 112 din 21 februarie 2000 a

Tribunalului Cluj – secția civilă și trimite cauza pentru rejudecare la

Judecătoria Huedin.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi   16 aprilie  2003.