ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1866/2003

Deliberând asupra cererii de revizuire formulată de C.G. împotriva deciziei nr. 497 din 20 martie 2000 a Curții de Apel Bacău, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 68 pronunțată la 7 ianuarie 1993 în dosarul nr. 7889/1993 Judecătoria Piatra Neamț a respins ca nefondată acțiunea prin care P.V., în calitate de reclamant, îl chemase în judecată pe pârâtul C.V. solicitând ca acesta să fie obligat să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren arabil de 4 ari. Ulterior, prin decizia civilă nr. 798 pronunțată de Tribunalul Neamț la 11 iunie 1993 și prin decizia nr. 378 pronunțată de secția civilă a Curții de Apel Bacău, această sentință a rămas definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii apelului și apoi a recursului declarate în cauză de P.V.

Distinct de acesta, prin sentința civilă nr. 119 pronunțată la 4 aprilie 1995 de Tribunalul Neamț, ca instanță de contencios administrativ, a fost respinsă o altă cerere prin care, la 16 iulie 1993, P.V. solicitase anularea procesului verbal întocmit la 16 noiembrie 1992 de către Comisia locală a comunei Bărgăoani - județul Neamț de aplicare a Legii nr. 18/1991, proces verbal având ca obiect punerea lui C.G. în posesia unei suprafețe de teren de 9.720 mp. Prin decizia nr. 99 pronunțată de secția de contencios administrativ a Curții de Apel Bacău la 13 octombrie 1995 și această sentință a rămas definitivă și irevocabilă. La 5 iunie 1996 același reclamant a formulat în contradictoriu cu Comisia locală a comunei Bărgăoani - județul Neamț de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia județeană Neamț de aplicare a Legii nr. 18/1991 precum și cu C.G.

o acțiune prin care a solicitat anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 11-716/1995. În motivarea acțiunii s-a susținut în esență că prin respectivul act a fost recunoscută calitatea de proprietar a lui C.G. inclusiv cu privire la o suprafață de teren de 400 mp care aparținea lui P.V. După o primă soluționare a cauzei în fond urmată de casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Piatra Neamț dosarul a fost înregistrat pe rolul acelei instanțe sub nr. 2937/1998. Prin sentința civilă nr. 8323 pronunțată la 21 decembrie 1998 instanța astfel sesizată a respins acțiunea ca nefondată, respectiva hotărâre fiind ulterior atacată cu apel de către reclamantul P.V. Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț cu numărul de dosar 1600/AC/1999.

Întrucât în cursul soluționării apelului P.V. a decedat, în drepturile acestuia s-au subrogat moștenitorii săi P.E., C.D., T.R. și P.V.V. care au figurat în continuare în cauză în calitate de reclamanți-apelanți. Prin decizia civilă nr. 1615/AC pronunțată la 14 septembrie 1999 Tribunalul Neamț a respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții P.E., C.D., T.R. și P.V.V., cauza fiind înregistrată pe rolul secției civile a Curții de Apel Bacău cu numărul de dosar 183/2000. Prin decizia civilă nr. 497 pronunțată la 20 martie 2000, instanța astfel sesizată a admis recursul și a casat decizia atacată.

Pe cale de consecință a fost admis apelul acelorași reclamanți fiind schimbată în tot sentința civilă nr. 8323 din 21 decembrie 1998 a Judecătoriei Piatra Neamț în sensul admiterii acțiunii și al anulării parțiale a Titlului de proprietate nr. 716/111 din 9 februarie 1995 pentru o suprafață de 200 mp teren intravilan ale cărei vecinătăți au fost menționate în dispozitivul deciziei. Totodată C.G. a fost obligat să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în valoare de 1.032.000 lei. La 28 martie 2000 C.G. a formulat o cerere de revizuire a acestei ultime decizii, cerere care a fost înregistrată pe rolul secției civile a Curții de Apel Bacău cu numărul de dosar 1898/2000. În motivarea acestei cereri s-a susținut în esență că decizia a cărei revizuire se solicită vine în contradicție cu sentința civilă nr. 63/1993 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț și cu sentința civilă nr. 119 din 4 aprilie 1995 pronunțată de Tribunalul Neamț.

Totodată s-a precizat că temeiul de drept al cererii de revizuire îl constituie prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 1525 pronunțată la 6 iulie 2000, secția civilă a Curții de Apel Bacău a făcut aplicarea art. 323 alin. (3) C. proc. civ. declinând competența de soluționare a cererii de revizuire la Curtea Supremă de Justiție, unde cauza a fost înregistrată pe rolul secției civile cu numărul de dosar 4778/2000. În ceea ce îi privește, intimații P.E., C.D., T.R. și P.V.V. au solicitat respingerea cererii de revizuire, ultimul formulând în acest sens și o întâmpinare. Este, de asemenea, de menționat că intimatele Comisia locală a comunei Bărgăoani - județul Neamț de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia județeană Neamț de aplicare a Legii nr. 18/1991 (Prefectura județului Neamț) nu s-au prezentat în fața acestei Curți și nici nu și-au făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la cererea de revizuire dedusă judecății.

Cererea de revizuire este nefondată. În acest sens Curtea are în vedere că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. operează numai în măsura în care există hotărâri judecătorești potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. În speță aceste cerințe legale nu sunt îndeplinite în ceea ce privește sentința nr. 119 din 4 aprilie 1995 a Tribunalului Neamț, hotărâre care așa după cum s-a arătat, a fost pronunțată într-o cauză soluționată conform procedurii speciale instituite prin Legea nr. 29/1990 (Legea contenciosului administrativ) obiectul acțiunii constându-l o cerere de anulare a unui act (proces verbal de punere în posesie) emis de intimata Comisia locală a comunei Bărgăoani - județul Neamț.

Pe de altă parte, prin sentința nr. 68 din 7 ianuarie 1993 a Judecătoriei Piatra Neamț, a fost soluționată conform dreptului comun o acțiune în revendicare, fără ca instanța să fie legal învestită spre a se pronunța cu privire la validitatea titlului de proprietate al pârâtului, iar procesul s-a purtat exclusiv între P.V. în calitate de reclamant și C.G. în calitate de pârât. Decizia a cărei revizuire se solicită a fost la rândul său pronunțată într-un proces purtat conform dreptului comun între reclamantul P.V. (iar apoi succesorii acestuia) pe de-o parte și pârâtul C.G. pe de alta. Curtea reține însă că acestea sunt singurele elemente de similaritate între cele două cauze, deosebirea esențiala constând în faptul că ultimul dintre procese nu a avut ca obiect o acțiune în revendicare ci o cerere de anulare parțială a titlului de proprietate al pârâtului.

Prin natura sa această din urmă cerere a impus ca soluționarea acțiunii să aibă loc în contradictoriu și cu alți pârâți - Comisia locală a comunei Bărgăoani - județul Neamț de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia județeană Neamț de aplicare a Legii nr. 18/1991 (Prefectura județului Neamț) - ceea ce constituie un alt element esențial care diferențiază cele două cauze. Întrucât în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de C.G. împotriva deciziei nr. 497 din 20 martie 2000 a Curții de Apel Bacău, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 mai 2003.