ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2231/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

18 noiembrie 2002, reclamantul A.C. a solicitat anularea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.03 nr. 2912 din

25 iulie 1996, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea P. SA Neamț, pentru

suprafața de 5.525 mp teren, situat în Târgu Neamț.

S-a solicitat și anularea deciziei nr.

36/1989, a fostului Consiliu Popular al județului Neamț, prin care s-a aprobat

transmiterea în administrarea Întreprinderii P. Neamț, a suprafeței de 12.500 mp

teren neproductiv, aflat pe raza orașului Târgu Neamț, motivând că suprafața în

litigiu este inclusă în acel teren.

Reclamantul a arătat că bunica sa, R.M.,

a avut titlul de proprietate nr. 3/158 din 11 iunie 1996, pentru 1,08 ha teren,

în care se include suprafața din litigiu și că în urma partajului succesoral de

pe urma sus-numitei, reclamantul a dobândit suprafața de 5.525 mp.

SC E.E. SRL Târgu Neamț a formulat

cerere de intervenție în nume propriu, precizând că a cumpărat de la reclamant,

terenul respectiv, prin contractul autentic nr. 1609 din 27 noiembrie 2000.

Prin sentința civilă nr. 214/2003, a

Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea și cererea de intervenție au fost respinse ca nefondate.

Instanța a reținut că prin decizia nr.

1311 din 13 octombrie 2003, a Curții de Apel Bacău, secția civilă, s-a admis

recursul declarat de S.N.P. P., sucursala P. Neamț, s-a modificat decizia

instanței de apel, nr. 1036/2002 a Tribunalului Neamț și s-a modificat titlul

de proprietate nr. 3/158/1996, prin excluderea din acesta, a suprafeței de 5525

mp, aflată în litigiul de față. Curtea de apel a constatat că hotărârea

respectivă se impune a fi respectată, având valoare de prezumție de lucru

judecat.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recursuri în termen, reclamantul și intervenienta.

În motivarea recursului

intervenientei se face istoricul cauzei și se aduc argumente în favoarea

legalității titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, se reproduc

citate din Legea nr. 18/1991, Codul civil, Legea nr. 33/1994, H.G. nr. 834/1991,

Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Referitor la decizia nr. 36/1989, a

Consiliului Popular al județului Neamț, se arată că este nelegală, deoarece

Consiliul popular nu putea dispune de acest teren, care se afla la C.A.P., în extravilan.

Se aduc, de asemenea, critici

certificatului de atestare a dreptului de proprietate și se precizează că

terenul nu este necesar activității S.N.P. P., sucursala P. Neamț; că procesul-verbal

de vecinătate s-a semnat pentru un teren situat în altă parte a orașului și că

nu este justificată includerea terenului în discuție, în certificatul

contestat.

În motivarea recursului formulat de

reclamant s-a arătat că instanța a reținut eronat autoritatea de lucru judecat

a deciziei nr. 1311/2003, a Curții de Apel Bacău, deoarece nu sunt întrunite

cerințele art. 1201 C. civ. (identitate de părți, obiect, cauză); că sentința

civilă nr. 38/1998, a Curții de Apel Bacău și decizia civilă nr. 932/1999, a

Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, menționate în

considerentele deciziei nr. 1311/2003, a Curții de Apel Bacău, nu sunt

opozabile reclamantului, care nu a fost parte în acel proces. S-a solicitat

casarea, cu trimiterea cauzei, la o altă instanță, conform art. 312 alin. (5) C.

proc. civ.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursurilor, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.

Sentința recurată nu a avut în

vedere decizia nr. 1311/2003, a Curții de Apel Bacău, secția civilă, ca

reprezentând autoritate de lucru judecat în cauza de față și ca atare, acțiunea

nu a fost respinsă prin admiterea acestei excepții de fond, astfel cum susține

recurentul-reclamant. Acțiunea fost respinsă ca neîntemeiată, avându-se în

vedere decizia precizată care a intrat în puterea lucrului judecat.

Se constată că prin decizia nr. 1311/2003,

a Curții de Apel Bacău, secția civilă, s-a stabilit irevocabil faptul că

suprafața de 5.525 mp teren nu face parte din titlul de proprietate nr. 3/158/1996.

Totodată, prin aceeași hotărâre, s-a

constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1609/2000, intervenit

între A.C. și SC E.E. SRL Târgu Neamț.

Față de această împrejurare,

reclamantul, precum și intervenienta, nu au drept vătămat în sensul

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990. Certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor, contestat în prezenta cauză, nu a încălcat

recurenților, nici un drept prevăzut de lege, respectiv dreptul de proprietate

asupra terenului de 5.525 mp, întrucât nici unul din recurenți nu deține

proprietatea asupra acestui teren.

Pentru aceste considerente, care

completează motivarea sentinței, recursurile sunt nefondate, urmând a fi

respinse.

Celelalte motivări din recursurile

formulate nu se impun a fi analizate, întrucât de esența soluționării cauzei

este stabilirea existenței sau inexistenței dreptului vătămat, astfel cum

dispun prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.

De altfel, recursul intervenientei

este nestructurat, constând într-o înșiruire de fapte și texte legale care nu

conduc la soluționarea corectă a cauzei.

Cât privește decizia nr. 36/1989, a

fostului Consiliu Popular al județului Neamț, potrivit art. 19 din Legea nr. 29/1990,

această lege nu este aplicabilă actelor emise anterior intrării sale în

vigoare.

În consecință, recursurile vor fi

respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de recurs care să fie

analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A.C.

și de SC E.E. SRL Târgu Neamț, împotriva sentinței civile nr. 214 din data de

25 noiembrie 2003, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 aprilie 2005.