ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 710/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Ministerul Justiției –

Direcția Generală a Penitenciarelor pentru Penitenciarul Bârcea Mare,

județul Deva împotriva Deciziei nr.133 din 9 aprilie 2002 a Curții de

Conturi a României – Secția jurisdicțională.

La

apelul nominal s-a prezentat recurentul Ministerul Justiției –

Direcția Generală a Penitenciarelor pentru Penitenciarul Bârcea Mare,

județul Deva, reprezentat de consilierul juridic M.P., lipsind

intimații B.C., G.I. și Curtea de Conturi a României.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic M.P. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor dezvoltate în

scris, casarea deciziei atacate și pe fond, respingerea actului de

sesizare al procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi

Hunedoara. A depus înscrisuri (filele 21-26).

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia nr.133 din 9 aprilie 2002, Curtea de Conturi, Secția

jurisdicțională, a respins recursul jurisdicțional declarat de

Ministerul Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor

împotriva sentinței nr.60/2001 a Colegiului jurisdicțional, ca

nefondat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța jurisdicțională a reținut,

în esență, că pentru operațiunile privind livrările de

bunuri și prestări servicii care nu intră în sfera limitativ

prevăzută a activităților administrative, sociale,

educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului,

culturale și sportive (art.3 lit.d din O.U.G. nr.17/2000), Direcția

Generală a Penitenciarelor este plătititoare de taxă pe valoarea

adăugată.

Iar

livrarea către populație de produse din GAZ aflată în

discuție, este o activitate ce nu se încadrează în nici una din

situațiile menționate, neconstituind activități

administrative sau sociale și nici activități educative.

Împotriva

deciziei Curții de Conturi a declarat recurs Ministerul Justiției –

Direcția Generală a Penitenciarelor .

Prin

motivele de casare depuse la dosar se susține că decizia atacată

este nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incidente prevederile

art.3 din O.U.G. nr.17/2000 potrivit cărora operațiunile privind

livrările de bunuri și prestările de servicii rezultând  din

activitatea specifică autorizată, efectuate de instituțiile

publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative,

de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale

și sportive, nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A.

Recursul

este nefondat.

Într-adevăr,

potrivit art.6 lit.k pct.11 și art.3 alin.2 din O.U.G. nr.17/2000, în

vigoare la data controlului financiar, contribuabilii care realizează

activități comerciale direct sau prin unități subordonate

devin plătitori de taxă pe valoarea adăugată dacă

depășesc plafonul de venituri de 50 milioane lei anual.

Normele

date în aplicarea acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr.401/2000

stabilesc în Capitolul 2 pct.2-3 că acei contribuabili

„prevăzuți la art.3 lit.a) – d) din ordonanța de

urgență (în categoria cărora se include și recurenta –

n.n.) intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată

dacă realizează direct sau prin unități subordonate

operațiuni impozabile cum sunt: a) activități comerciale;

(...)”.

În

speță, Penitenciarul Bârcea Mare – Deva în numele căruia Direcția

Generală a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției a

formulat acțiunea și, ulterior a exercitat căile de atac, a

obținut venituri extrabugetare  din activitatea proprie, valorificând

produse din carne de porc și de vită obținute din gospodăria

proprie, printr-un magazin de desfacere din municipiul Deva.

Or,

în aceste condiții, în raport cu normele legale mai sus menționate,

în mod corect organele de control financiar au obligat pe

recurenta-reclamantă la plata taxei pe valoarea adăugată pentru

veniturile realizate din vânzarea produselor animaliere de la data când acestea

au depășit plafonul valoric de 50 milioane lei, și tot în mod

corect  instanțele jurisdicționale ale Curții de Conturi au

menținut această obligație.

Susținerea

potrivit căreia operațiunile privind livrările de bunuri și

prestările de servicii rezultate din activitatea specifică

autorizată de instituțiile publice pentru activitățile lor

administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică,

siguranță națională, culturale și sportive, nu se

cuprind în sfera de aplicare a T.V.A. conform art.3 alin.(1) din O.U.G.

nr.17/2000, nu poate fi primită. Aceasta deoarece, comercializarea

produselor din carne nu constituie activitate specifică autorizată a

recurentei, cum corect a reținut  prin decizia atacată și

Secția jurisdicțională  a Curții de Conturi.

Așa

fiind, în raport cu cele anterior prezentate, recursul se privește ca

nefondat și ca atare, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Ministerul Justiției – Direcția Generală a

Penitenciarelor pentru Penitenciarul Bârcea Mare, județul Deva împotriva dciziei

nr.133 din 9 aprilie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 februarie 2003.