ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 710/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor pentru Penitenciarul Bârcea Mare, județul Deva împotriva Deciziei nr.133 din 9 aprilie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională. La apelul nominal s-a prezentat recurentul Ministerul Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor pentru Penitenciarul Bârcea Mare, județul Deva, reprezentat de consilierul juridic M.P., lipsind intimații B.C., G.I. și Curtea de Conturi a României. Procedura completă. Consilierul juridic M.P. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor dezvoltate în scris, casarea deciziei atacate și pe fond, respingerea actului de sesizare al procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Hunedoara.

A depus înscrisuri (filele 21-26). C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr.133 din 9 aprilie 2002, Curtea de Conturi, Secția jurisdicțională, a respins recursul jurisdicțional declarat de Ministerul Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor împotriva sentinței nr.60/2001 a Colegiului jurisdicțional, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța jurisdicțională a reținut, în esență, că pentru operațiunile privind livrările de bunuri și prestări servicii care nu intră în sfera limitativ prevăzută a activităților administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive (art.3 lit.d din O.U.G.

nr.17/2000), Direcția Generală a Penitenciarelor este plătititoare de taxă pe valoarea adăugată. Iar livrarea către populație de produse din GAZ aflată în discuție, este o activitate ce nu se încadrează în nici una din situațiile menționate, neconstituind activități administrative sau sociale și nici activități educative. Împotriva deciziei Curții de Conturi a declarat recurs Ministerul Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor . Prin motivele de casare depuse la dosar se susține că decizia atacată este nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incidente prevederile art.3 din O.U.G.

nr.17/2000 potrivit cărora operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultând din activitatea specifică autorizată, efectuate de instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive, nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A. Recursul este nefondat. Într-adevăr, potrivit art.6 lit.k pct.11 și art.3 alin.2 din O.U.G. nr.17/2000, în vigoare la data controlului financiar, contribuabilii care realizează activități comerciale direct sau prin unități subordonate devin plătitori de taxă pe valoarea adăugată dacă depășesc plafonul de venituri de 50 milioane lei anual. Normele date în aplicarea acestui act normativ, aprobate prin H.G.

nr.401/2000 stabilesc în Capitolul 2 pct.2-3 că acei contribuabili „prevăzuți la art.3 lit.a) – d) din ordonanța de urgență (în categoria cărora se include și recurenta – n.n.) intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată dacă realizează direct sau prin unități subordonate operațiuni impozabile cum sunt: a) activități comerciale; (...)”. În speță, Penitenciarul Bârcea Mare – Deva în numele căruia Direcția Generală a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției a formulat acțiunea și, ulterior a exercitat căile de atac, a obținut venituri extrabugetare din activitatea proprie, valorificând produse din carne de porc și de vită obținute din gospodăria proprie, printr-un magazin de desfacere din municipiul Deva.

Or, în aceste condiții, în raport cu normele legale mai sus menționate, în mod corect organele de control financiar au obligat pe recurenta-reclamantă la plata taxei pe valoarea adăugată pentru veniturile realizate din vânzarea produselor animaliere de la data când acestea au depășit plafonul valoric de 50 milioane lei, și tot în mod corect instanțele jurisdicționale ale Curții de Conturi au menținut această obligație. Susținerea potrivit căreia operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată de instituțiile publice pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranță națională, culturale și sportive, nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A.

conform art.3 alin.(1) din O.U.G. nr.17/2000, nu poate fi primită. Aceasta deoarece, comercializarea produselor din carne nu constituie activitate specifică autorizată a recurentei, cum corect a reținut prin decizia atacată și Secția jurisdicțională a Curții de Conturi. Așa fiind, în raport cu cele anterior prezentate, recursul se privește ca nefondat și ca atare, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor pentru Penitenciarul Bârcea Mare, județul Deva împotriva dciziei nr.133 din 9 aprilie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2003.