ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1177/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 521 din 23

septembrie 2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României, a

fost respins recursul jurisdicțional formulat de Ministerul Justiției - Direcția

Generală a Penitenciarelor, împotriva sentinței nr. 27 din 16 aprilie 2003, a

Colegiului jurisdicțional București, ca nefondat.

În motivarea deciziei s-a reținut,

în esență, că ceea ce se atacă prin contestația la executare, promovată la Colegiul jurisdicțional și ulterior, pe calea recursului jurisdicțional, vizează temeinicia

și legalitatea hotărârii judecătorești irevocabile puse în executare. Or, o

contestație la titlu se poate introduce numai în măsura în care sunt necesare

lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu

(art. 281

1

C. proc. civ.), iar nu pentru anularea hotărârii

judecătorești executorii și obținerea unei hotărâri contrare.

Împotriva soluției dată de secția jurisdicțională,

a declarat recurs, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, susținând

că este nelegală, întrucât instanța care a pronunțat-o, a interpretat greșit actul

juridic dedus judecății.

În acest sens, recurentul arată că

demersul făcut pe calea contestației la executare „are în vedere întinderea și

aplicarea titlului executoriu”, întrucât specialiștii debitorului, refăcând întreaga

evidență pentru perioada verificată, au ajuns la concluzia că acesta are de recuperat

de la bugetul statului, suma de 2.722.031.898 lei, reprezentând diferența

dintre T.V.A. deductibilă și T.V.A. colectată.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că prin

decizia nr. 3853 din 11 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de

contencios administrativ, a respins irevocabil recursul declarat de Ministerul

Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, pentru Penitenciarul de Maximă

Siguranță Craiova, împotriva deciziei nr. 110 din 2 aprilie 2002 a Curții de

Conturi, secția jurisdicțională, prin care s-a dispus obligarea respectivului

penitenciar, la plata către bugetul de stat, a sumei de 1.665.677.807 lei, reprezentând

T.V.A., plus majorările de întârziere aferente, calculate la data de 30 martie

2000.

Contestația la executare formulată

la 2 aprilie 2003 a fost respinsă de Colegiul jurisdicțional al Curții de

Conturi, prin sentința nr. 27 din 16 aprilie 2004, sentință menținută de secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 521 din 23 septembrie 2003, prin care s-a

respins ca nefondat, recursul jurisdicțional declarat de Ministerul Justiției -

Direcția Generală a Penitenciarelor, pentru Penitenciarul de Maximă Siguranță

Craiova.

Ambele instanțe din structura Curții

de Conturi au reținut în considerentele hotărârilor pronunțate, că susținerile

contestatorului, respectiv recurentului, potrivit cărora operațiunile privind

livrările de bunuri și prestările de servicii pentru care i-a fost stabilită

obligația bugetară de plată, nu intră în sfera de aplicare a T.V.A., constituie

motive de fond care pun în discuție hotărârea judecătorească care se execută,

intrată în puterea lucrului judecat.

Într-adevăr, recurentul nu a solicitat,

așa cum pretinde, lămurirea întinderii și aplicarea titlului executoriu,

conținutul contestației adresate instanței jurisdicționale fiind edificator în

acest sens.

Anularea actelor administrative,

pentru nedatorarea T.V.A., cu motivarea că operațiunile pentru care organele de

control au stabilit obligația bugetară în sarcina reclamantului-recurent, nu

intră în sfera de aplicare a T.V.A., a fost respinsă atât de instanțele Curții

de Conturi, cât și de Curtea Supremă de Justiție.

Iar invocarea pe calea contestației

în anulare, a unor motive referitoare la problemele de fond care să repună în

discuție hotărârea care se execută, nu poate fi primită, cum corect a reținut secția

jurisdicțională, prin decizia recurată [art. 399 alin. (1) C. proc. civ.].

Chiar și în ipoteza afirmată prin

motivele de recurs, că s-ar fi urmărit clarificarea „întinerii și aplicării

titlului executoriu”, contestația la executare nu putea fi admisă, deoarece lămurirea

cerută de recurent, tinde la exonerarea lui de plata T.V.A., iar nu la

obținerea executării întocmai a dispozitivului hotărârii care se execută.

În raport cu cele prezentate,

recursul se privește ca nefondat și, ca atare, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția

Generală a Penitenciarelor, sub denumirea actuală de Administrația Națională a

Penitenciarelor, pentru Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, împotriva

deciziei nr. 521 din 23 septembrie 2003, a secției jurisdicționale a Curții de

Conturi, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 februarie 2005.