ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.02.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1178/2005

HOTĂRÂRE
24.02.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1178/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 520 din 23

septembrie 2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României, a

fost respins recursul jurisdicțional formulat de Ministerul Justiției - Direcția

Generală a Penitenciarelor, împotriva sentinței nr. 30 din 21 aprilie 2003, a

Colegiului jurisdicțional București, ca neîntemeiat.

În motivare, s-a reținut, în

esență, că ceea ce se atacă prin contestația la executare promovată la Colegiul jurisdicțional și ulterior, prin recursul jurisdicțional, vizează temeinicia și

legalitatea hotărârii judecătorești irevocabile puse în executare.

Or, o contestație la titlu

se poate introduce numai în măsura în care sunt necesare lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, iar nu pentru anularea

hotărârii judecătorești executorii și obținerea unei hotărâri contrare.

Împotriva deciziei secției jurisdicționale,

Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, pentru

Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, a declarat recurs, susținând că este

nelegală și netemeinică, întrucât instanța care a pronunțat-o, a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății.

În acest sens, reclamantul

arată că demersul făcut pe calea contestației la executare urmărește

clarificarea întinderii și aplicării titlului executoriu, având în vedere că

specialiștii săi au refăcut întreaga evidență pentru perioada verificată a facturilor

de aprovizionare cu alimente, medicamente, utilități și servicii și au

concluzionat că debitorul are de recuperat de la bugetul de stat, o sumă

reprezentând T.V.A.

Recursul este nefondat.

În adevăr, din examinarea

contestației la executare, promovată de Ministerul Justiției - Direcția

Generală a Penitenciarelor pentru Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, la

24 februarie 2003, rezultă că s-a solicitat anularea formelor de executare

pentru greșita stabilire a obligației de plată, întrucât, în opinia

contestatorului, operațiunile desfășurate cu deținuți în cadrul programului de

reducere a acestora, sunt scutite de T.V.A.

Aceeași argumentare a fost

folosită și în recursul jurisdicțional soluționat de secția jurisdicțională a

Curții de Conturi, prin decizia nr. 520 din 23 septembrie 2003.

Potrivit art. 399 alin. (1) C.

proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act

de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați

prin executare.

De asemenea, dacă nu s-a

utilizat procedura prevăzută de art. 281

1

, se poate face contestație,

și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea

sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de

executare refuză să îndeplinească un act de executare, în condițiile prevăzute

de lege.

Din aceste dispoziții legale

rezultă că o contestație la titlu poate fi introdusă, numai dacă sunt necesare

lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Pe calea unei asemenea

contestații nu pot fi invocate chestiuni de fond care să conducă la anularea

hotărârii executării și la obținerea unei hotărâri contrare, căci, astfel, se

încalcă principiul autorității de lucru judecat.

Dar, în cauză, chiar și în ipoteza

afirmată prin motivele de recurs, în sensul că s-ar fi urmărit clarificarea

„întinderii și aplicării titlului executoriu”, contestația nu putea fi legal

admisă, deoarece lămurirea pretinsă nu este necesară față de claritatea dispozitivului

hotărârii care se execută, iar pe de altă parte, tinde la exonerarea

recurentului-reclamant, de plata T.V.A., și nu obținerea executării întocmai a

dispozitivului.

În raport cu cele

prezentate, recursul se privește ca nefondat și, ca atare, urmează să fie

respins.

Respinge recursul declarat

de Administrația Națională a Penitenciarelor (fostă Direcția Generală a

Penitenciarelor), pentru Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, împotriva

deciziei nr. 520 din 23 septembrie 2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-24
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1177/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 521 din 23 septembrie 2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României, a fost respins recursul jurisdicțional formulat de
ÎCCJ 2003-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 871/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 272 din 6 iunie 2002, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, s-a respins recursul declarat de Direcția Generală a Penitenciarelor
ÎCCJ 2003-03-28
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1286/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 25 martie 2002, la Curtea de Apel Craiova, D.S.I. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 53 din 11 martie 2002 a Cu
ÎCCJ 2005-03-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2091/2005
iași colegiu. S-a reținut că temeiul legal al răspunderii civile delictuale este Legea nr. 94/1992; în cauză nu este vorba de o răspundere materială conform O.G. nr. 121/1998, răspunderea persoanelor fizice se face pentru prejudiciul creat
ÎCCJ 2005-04-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2859/2005
la acea dată, nu a pierdut dreptul de deducere a T.V.A., astfel că în mod greșit organele de control, prin actele administrative atacate, i-au respins cererea de restituire a T.V.A., soluție confirmată în mod greșit de instanța de fond. În
Sursă