ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1178/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 520 din 23 septembrie 2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României, a fost respins recursul jurisdicțional formulat de Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, împotriva sentinței nr. 30 din 21 aprilie 2003, a Colegiului jurisdicțional București, ca neîntemeiat. În motivare, s-a reținut, în esență, că ceea ce se atacă prin contestația la executare promovată la Colegiul jurisdicțional și ulterior, prin recursul jurisdicțional, vizează temeinicia și legalitatea hotărârii judecătorești irevocabile puse în executare. Or, o contestație la titlu se poate introduce numai în măsura în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, iar nu pentru anularea hotărârii judecătorești executorii și obținerea unei hotărâri contrare.

Împotriva deciziei secției jurisdicționale, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, pentru Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, a declarat recurs, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât instanța care a pronunțat-o, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății. În acest sens, reclamantul arată că demersul făcut pe calea contestației la executare urmărește clarificarea întinderii și aplicării titlului executoriu, având în vedere că specialiștii săi au refăcut întreaga evidență pentru perioada verificată a facturilor de aprovizionare cu alimente, medicamente, utilități și servicii și au concluzionat că debitorul are de recuperat de la bugetul de stat, o sumă reprezentând T.V.A.

Recursul este nefondat. În adevăr, din examinarea contestației la executare, promovată de Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor pentru Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, la 24 februarie 2003, rezultă că s-a solicitat anularea formelor de executare pentru greșita stabilire a obligației de plată, întrucât, în opinia contestatorului, operațiunile desfășurate cu deținuți în cadrul programului de reducere a acestora, sunt scutite de T.V.A. Aceeași argumentare a fost folosită și în recursul jurisdicțional soluționat de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 520 din 23 septembrie 2003. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 1 , se poate face contestație, și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare, în condițiile prevăzute de lege. Din aceste dispoziții legale rezultă că o contestație la titlu poate fi introdusă, numai dacă sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Pe calea unei asemenea contestații nu pot fi invocate chestiuni de fond care să conducă la anularea hotărârii executării și la obținerea unei hotărâri contrare, căci, astfel, se încalcă principiul autorității de lucru judecat.

Dar, în cauză, chiar și în ipoteza afirmată prin motivele de recurs, în sensul că s-ar fi urmărit clarificarea „întinderii și aplicării titlului executoriu”, contestația nu putea fi legal admisă, deoarece lămurirea pretinsă nu este necesară față de claritatea dispozitivului hotărârii care se execută, iar pe de altă parte, tinde la exonerarea recurentului-reclamant, de plata T.V.A., și nu obținerea executării întocmai a dispozitivului. În raport cu cele prezentate, recursul se privește ca nefondat și, ca atare, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor (fostă Direcția Generală a Penitenciarelor), pentru Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, împotriva deciziei nr. 520 din 23 septembrie 2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2005.