ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1178/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1178/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 520 din 23
septembrie 2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României, a
fost respins recursul jurisdicțional formulat de Ministerul Justiției - Direcția
Generală a Penitenciarelor, împotriva sentinței nr. 30 din 21 aprilie 2003, a
Colegiului jurisdicțional București, ca neîntemeiat.
În motivare, s-a reținut, în
esență, că ceea ce se atacă prin contestația la executare promovată la Colegiul jurisdicțional și ulterior, prin recursul jurisdicțional, vizează temeinicia și
legalitatea hotărârii judecătorești irevocabile puse în executare.
Or, o contestație la titlu
se poate introduce numai în măsura în care sunt necesare lămuriri cu privire la
înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, iar nu pentru anularea
hotărârii judecătorești executorii și obținerea unei hotărâri contrare.
Împotriva deciziei secției jurisdicționale,
Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, pentru
Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, a declarat recurs, susținând că este
nelegală și netemeinică, întrucât instanța care a pronunțat-o, a interpretat
greșit actul juridic dedus judecății.
În acest sens, reclamantul
arată că demersul făcut pe calea contestației la executare urmărește
clarificarea întinderii și aplicării titlului executoriu, având în vedere că
specialiștii săi au refăcut întreaga evidență pentru perioada verificată a facturilor
de aprovizionare cu alimente, medicamente, utilități și servicii și au
concluzionat că debitorul are de recuperat de la bugetul de stat, o sumă
reprezentând T.V.A.
Recursul este nefondat.
În adevăr, din examinarea
contestației la executare, promovată de Ministerul Justiției - Direcția
Generală a Penitenciarelor pentru Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, la
24 februarie 2003, rezultă că s-a solicitat anularea formelor de executare
pentru greșita stabilire a obligației de plată, întrucât, în opinia
contestatorului, operațiunile desfășurate cu deținuți în cadrul programului de
reducere a acestora, sunt scutite de T.V.A.
Aceeași argumentare a fost
folosită și în recursul jurisdicțional soluționat de secția jurisdicțională a
Curții de Conturi, prin decizia nr. 520 din 23 septembrie 2003.
Potrivit art. 399 alin. (1) C.
proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act
de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați
prin executare.
De asemenea, dacă nu s-a
utilizat procedura prevăzută de art. 281
1
, se poate face contestație,
și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea
sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de
executare refuză să îndeplinească un act de executare, în condițiile prevăzute
de lege.
Din aceste dispoziții legale
rezultă că o contestație la titlu poate fi introdusă, numai dacă sunt necesare
lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Pe calea unei asemenea
contestații nu pot fi invocate chestiuni de fond care să conducă la anularea
hotărârii executării și la obținerea unei hotărâri contrare, căci, astfel, se
încalcă principiul autorității de lucru judecat.
Dar, în cauză, chiar și în ipoteza
afirmată prin motivele de recurs, în sensul că s-ar fi urmărit clarificarea
„întinderii și aplicării titlului executoriu”, contestația nu putea fi legal
admisă, deoarece lămurirea pretinsă nu este necesară față de claritatea dispozitivului
hotărârii care se execută, iar pe de altă parte, tinde la exonerarea
recurentului-reclamant, de plata T.V.A., și nu obținerea executării întocmai a
dispozitivului.
În raport cu cele
prezentate, recursul se privește ca nefondat și, ca atare, urmează să fie
respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Administrația Națională a Penitenciarelor (fostă Direcția Generală a
Penitenciarelor), pentru Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, împotriva
deciziei nr. 520 din 23 septembrie 2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi,
ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 februarie 2005.