ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 223/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamanta SC A. SNC a chemat în judecată pe pârâții SC R.L. SRL și SC P. SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că și-a executat toate obligațiile de plată ce decurg din contractul de leasing din 19 noiembrie 2003, respectiv avans, rate de leasing și valoare reziduală, obligații ce au fost plătite prin intermediul SC P. SA ; de asemenea a solicitat să se constate că SC P. SA a virat prin ordine de plată suma de 34.827,73 lei către SC R.L. SRL, sume ce reprezintă contravaloare rate și valoare reziduală din contractul de leasing, sume plătite către SC P. SA.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a dobândit prin contractul de leasing de la SC R.L. SRL, autovehiculul marca S. Prin contract s-a prevăzut că prețul va fi plătit astfel: avans 30%, valoare reziduală 20%, iar durata leasingului va fi de 24 de rate lunare. Întrucât reclamanta a plătit o rată cu întârziere, contractul de leasing a fost investit cu formulă executorie, fiind începută executarea silită împotriva reclamantei. Instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, invocată de către pârâta SC R.L.I. SA ( fostă SC R.L. SRL ) și a reținut că în raport de obiectul acțiunii, respectiv acțiune în constatare și de natura comercială a cauzei, devin incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ. Prin sentința civilă nr. 6822 din 26 noiembrie 2008, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția comercială. Tribunalul Vâlcea, secția comercială contencios administrativ și fiscal, soluționând cauza în primă instanță a constatat acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., iar prin sentința nr. 520 din 6 aprilie 2009 a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC A. SNC, Săliștea de Sus, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că, în mod greșit instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii, pe cale de excepție, încălcându-se accesul la justiție.

Pe de altă parte, apelantul a susținut că hotărârea nu este motivată iar instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare și a dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Prin întâmpinare, pârâta SC R.L.I. SA București a solicitat, în principal respingerea apelului pe excepția tardivității precum și a lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond ca nefondat. Curtea de Apel Pitești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 71/A-COM din 24 iunie 2009, a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Pentru a dispune astfel, curtea de apel a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ. si a reținut că excepția tardivității nu poate fi reținută, deoarece comunicarea sentinței de către reclamantă s-a făcut în data de 14 mai 2009, iar calea de atac a fost înaintată prin poștă la data de 29 mai 2009. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a constatat că aceasta nu este justificată, având în vedere părțile din contractul de leasing financiar. Cu privire la fondul cauzei, curtea de apel a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., și faptul că în mod corect a fost respinsă acțiunea pe excepția de inadmisibilitate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SNC Săliștea de Sus, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel nu a analizat motivele invocate prin cererea de apel. În acest fel au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 6 din C.E.D.O. și art. 21 din Constituția României. În temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că prin pronunțarea soluției atacată i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, prin respingerea cererii pentru angajare apărător, formulată la primul termen de judecată. Prin întâmpinare, intimata SC R.L.I. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței de apel fiind dată cu încălcarea legii pentru considerentele care urmează. Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanța are posibilitatea de a amâna judecarea cauzei pentru lipsă de apărare temeinic motivată. Este de necontestat că norma citată este dispozitivă, instanța neavând o obligație în acest sens, însă trebuie făcută distincția între temeiul cererii privind lipsa de apărare. Astfel, situațiile care pot interveni, se referă la angajarea unui apărător ales pentru reprezentarea intereselor în instanță sau la situația imposibilității de prezentare a apărătorului ales.

În speța de față, Înalta Curte constată că apelul a fost soluționat la primul termen de judecată, urmare respingerii cererii formulată de administratorul societății reclamante, prin care a solicitat amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui avocat. Deși, instanța de apel motivează respingerea cererii pentru lipsă de apărare, pentru inexistența dovezilor și având în vedere că de la data primirii citației, respectiv 17 iunie 2009 și data termenului de judecată, respectiv 24 iunie 2009, s-a scurs un timp suficient, aceste considerente încalcă prevederile art. 156 C. proc. civ. Apelanta, prin reprezentant și-a motivat cererea de amânare, achitând și taxele judiciare de timbru datorate pentru promovarea cererii de apel, situație în care a fost încălcat principiul disponibilității, prin limitarea dreptului constituțional de valorificare a căii de atac promovată.

Prin măsura dispusă, instanța de apel a restrâns dreptul la apărare al apelantului, deși din analiza modului de formulare al cererii și a timpului scurs de la data primirii citației și data fixării termenului de judecată, nu a rezultat exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale, în scopul tergiversării procesului și împiedicării înfăptuirii justiției. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa hotărârea pronunțată de Curtea de Apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SNC Săliștea de Sus împotriva deciziei nr. 71/A/COM din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.