ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 223/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu

Vâlcea, reclamanta

SC A. SNC

a chemat în judecată pe pârâții SC

R.L. SRL și SC P. SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se constate că și-a executat toate

obligațiile de plată ce decurg din contractul de leasing din 19 noiembrie

2003, respectiv avans, rate de leasing și valoare reziduală,

obligații ce au fost plătite prin intermediul SC P. SA ; de asemenea

a solicitat să se constate că SC P. SA a virat prin ordine de

plată suma de 34.827,73 lei către SC R.L. SRL, sume ce

reprezintă contravaloare rate și valoare reziduală din

contractul de leasing, sume plătite către SC P. SA.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a dobândit prin contractul de leasing de la SC R.L. SRL,

autovehiculul marca S. Prin contract s-a prevăzut că prețul va

fi plătit astfel: avans 30%, valoare reziduală 20%, iar durata

leasingului va fi de 24 de rate lunare. Întrucât reclamanta a plătit o

rată cu întârziere, contractul de leasing a fost investit cu formulă

executorie, fiind începută executarea silită împotriva reclamantei.

Instanța a pus în discuția

părților excepția de necompetență materială a

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, invocată de către pârâta SC R.L.I.

SA ( fostă SC R.L. SRL ) și a reținut că în raport de obiectul

acțiunii, respectiv acțiune în constatare și de natura

comercială a cauzei, devin incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

a) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 6822 din

26 noiembrie 2008, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția

necompetenței materiale a instanței și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea,

secția comercială.

Tribunalul Vâlcea, secția

comercială contencios administrativ și fiscal, soluționând cauza

în primă instanță a constatat acțiunea formulată de

reclamantă ca inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art. 111 C.

proc. civ., iar prin sentința nr. 520 din 6 aprilie 2009 a respins

acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta SC A. SNC, Săliștea de Sus, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie în sensul că, în mod greșit

instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii, pe cale de

excepție, încălcându-se accesul la justiție. Pe de altă

parte, apelantul a susținut că hotărârea nu este motivată

iar instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare

și a dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii.

Prin întâmpinare, pârâta SC R.L.I. SA

București a solicitat, în principal respingerea apelului pe excepția

tardivității precum și a lipsei calității sale

procesuale pasive, iar pe fond ca nefondat.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 71/A-COM

din 24 iunie 2009, a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a

analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă, în raport de

dispozițiile art. 137 C. proc. civ. si a reținut că

excepția tardivității nu poate fi reținută, deoarece

comunicarea sentinței de către reclamantă s-a făcut în data

de 14 mai 2009, iar calea de atac a fost înaintată prin poștă la

data de 29 mai 2009. În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a constatat că aceasta nu este

justificată, având în vedere părțile din contractul de leasing

financiar. Cu privire la fondul cauzei, curtea de apel a reținut

aplicabilitatea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., și faptul

că în mod corect a fost respinsă acțiunea pe excepția de

inadmisibilitate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC A. SNC Săliștea de Sus, în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că

instanța de apel nu a analizat motivele invocate prin cererea de apel. În

acest fel au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., raportat la art. 6 din C.E.D.O. și art. 21 din

Constituția României.

În temeiul motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că prin

pronunțarea soluției atacată i-a fost încălcat dreptul la

un proces echitabil și dreptul la apărare, prin respingerea cererii

pentru angajare apărător, formulată la primul termen de

judecată.

Prin întâmpinare, intimata SC R.L.I. SA a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat pentru motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea

instanței de apel fiind dată cu încălcarea legii pentru

considerentele care urmează.

Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ.,

instanța are posibilitatea de a amâna judecarea cauzei pentru lipsă

de apărare temeinic motivată.

Este de necontestat că norma citată

este dispozitivă, instanța neavând o obligație în acest sens,

însă trebuie făcută distincția între temeiul cererii

privind lipsa de apărare.

Astfel, situațiile care pot interveni,

se referă la angajarea unui apărător ales pentru reprezentarea

intereselor în instanță sau la situația

imposibilității de prezentare a apărătorului ales.

În speța de față, Înalta Curte

constată că apelul a fost soluționat la primul termen de

judecată, urmare respingerii cererii formulată de administratorul

societății reclamante, prin care a solicitat amânarea judecării

cauzei în vederea angajării unui avocat. Deși, instanța de apel

motivează respingerea cererii pentru lipsă de apărare, pentru

inexistența dovezilor și având în vedere că de la data primirii

citației, respectiv 17 iunie 2009 și data termenului de judecată,

respectiv 24 iunie 2009, s-a scurs un timp suficient, aceste considerente

încalcă prevederile art. 156 C. proc. civ.

Apelanta, prin reprezentant și-a motivat

cererea de amânare, achitând și taxele judiciare de timbru datorate pentru

promovarea cererii de apel, situație în care a fost încălcat principiul

disponibilității, prin limitarea dreptului constituțional de

valorificare a căii de atac promovată. Prin măsura dispusă,

instanța de apel a restrâns dreptul la apărare al apelantului,

deși din analiza modului de formulare al cererii și a timpului scurs de

la data primirii citației și data fixării termenului de

judecată, nu a rezultat exercitarea cu rea credință a

drepturilor procesuale, în scopul tergiversării procesului și împiedicării

înfăptuirii justiției.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1)

și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa

hotărârea pronunțată de Curtea de Apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SNC

Săliștea de Sus împotriva deciziei nr. 71/A/COM din 24 iunie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.