ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cererea de reabilitare

judecătorească de față pe baza lucrărilor din dosarul cauzei constată

următoarele:

cererea adresată Tribunalului Militar București la data de 5 iunie 2009 și

înregistrată sub nr. 154/92/2009 petentul P.M., a solicitat reabilitarea

judecătorească post-mortem a bunicului său generalul P.C., pentru condamnarea inițială

la moarte (ulterior comutată în pedeapsa detențiunii grea pe viață) pentru

săvârșirea „crimei de dezastrul țării, prin săvârșirea crimei de război, prev. de

art. 2 lit. a) combinat cu art. 3 alin. (4) din Legea nr. 312/1945 și

sancționată de art. 3 alin. (2) din aceiași lege, cum și la pedeapsa

complimentară prev. de art. 25 pct. 1 C. pen., de 10 ani degradare civică,

condamnarea la pedeapsa detențiunii grea pe viață pentru săvârșirea crimei de

dezastrul țării prev. de art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 312/1945 și

sancționată de art. 3 alin. (1) din aceiași lege, cum și la pedeapsa

complimentară prev. de art. 25 pct. 1 C. pen., de 10 ani degradare civică,

precum și condamnarea la 20 de ani temniță grea pentru crimă de dezastrul

țării, prin săvârșirea crimei de război, prev. de art. 2 lit. c) combinat cu

art. 3 alin. (5) din Legea nr. 312/1945 și sancționată de art. 3 alin. (2) din

aceiași lege, cum și la pedeapsa complimentară prev. de art. 25 pct. 1 C. pen.,

de 10 ani degradare civică”, aplicată prin hotărârea nr. 17 din 17 mai 1946 a

Tribunalului Poporului din București, Completul I de judecată, definitivă prin

decizia nr. 1134 din 27 mai 1946 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

a II-a, și, respectiv decizia nr. 21 din 31 mai 1946 a Secțiunilor Unite a

aceleiași Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru

susținerea cererii petentul, prin apărătorul său ales a atașat copia legalizată

a certificatului de naștere seria N.2 nr. 300126, eliberat la data de 12 august

1965 de Sfatul Popular Regional Craiova (f.2), copiile certificatului de moarte

seria Ma nr. 762468, eliberat la data de 25 iulie 1964 de Sfatul Popular

Regional Craiova (f.3), aparținând generalului P.C., certificatului de naștere

seria E.N. nr. 63457, eliberat la data de 07 decembrie 1979 de Sfatul Popular

București Sector 2 (f.4), aparținând petentului, copiile certificatelor de

naștere ale părinților săi P.I.G.C., seria N.d.a nr. 050177, eliberat la data

de 30 decembrie 1964 de Sfatul Popular și G.R.I., seria N.n.nr. 929056, eliberat

la data de 11 decembrie 1957 de Sfatul Popular al Capitalei Raion Stalin (f.5)

și a certificatului de căsătorie al acestora seria E.C. nr. 28354, eliberat la

data de 07 decembrie 1979 de Serviciul central de Stare Civilă al Sectorului 2

(f.6), precum și copii după biografia bunicului său generalul P.C. (f.28-34).

De asemenea, în

vederea susținerii cererii sale, apărătorul petentului a solicitat instanței

obținerea de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

unei copii după hotărârea de condamnare a bunicului său generalul P.C., care a

fost atașată la dosarul cauzei (anexă la dosar nr.154/92/2009 f.1-325),

document cu caracter clasificat – SECRET DE SERVICIU.

Ulterior

sesizării, la termenul de judecată din 7 octombrie 2009, instanța din oficiu a

pus în discuția părților excepția de necompetență după calitatea persoanei în

soluționarea cererii de reabilitare judecătorească amintite, incident procesual

referitor la care în deliberare au fost făcute următoarele constatări:

Condamnarea

inculpatului – general P.C. (fost ministru al Apărării Naționale: 23 ianuarie 1942

– 23 august 1944) s-a făcut de către o instanță extraordinară – Tribunalul

Poporului – pentru infracțiuni contra păcii și omenirii, având conținutul

specific crimelor de război.

În prezent,

urmare modificărilor legislative succesive aduse competențelor instanțelor

militare, tribunalele militare pot judeca în primă instanță numai infracțiunile

prev. de art. 331-352 C. pen. ori alte infracțiuni săvârșite în legătură cu îndatoririle

de serviciu comise de militari până la gradul de colonel inclusiv (art. 26 C.

proc. pen. așa cum a fost modificat prin art. I pct. 14 din Legea nr. 281/2003

și art. I pct. 5 din Legea nr. 356/2006).

Cum

infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului și de către generali (generalul P.C.

făcând parte din Cabinetul mareșalului I.A.) nu sunt prevăzute în competența

specială a unei alte instanțe, rezultă, în conformitate cu prevederile art. 29

alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen., că în prezent, competența de a judeca în

primă instanță, faptele pentru care a fost condamnat inculpatul general P.C.

este dobândită Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dispozițiile

art. 494 C. proc. pen. care stabilesc competentă să se pronunțe asupra

reabilitării au în vedere situația în care nu au survenit modificări ale

normelor de competență a căror strictă interpretare și imediată aplicare au

prioritate în raport de dispozițiile mai sus invocate.

Astfel,

competența instanței care soluționează cererea de reabilitare se supune

regulilor în vigoare la momentul introducerii cererii.

Drept urmare,

instanța care a devenit competentă să judece în acest moment cauza în primă

instanță, este competentă să judece și cererea de reabilitare.

În acest sens,

prin decizia nr. 83 din 10 decembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție,

admițând în interesul legii, a stabilit că dispozițiile art. 494 teza I C.

proc. pen. se interpretează în sensul că în caz de modificare a normelor de

competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să

judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul

introducerii cererii.

Cum la momentul

formulării cererii de reabilitare (05 iunie 2009) competența de a judeca în

primă instanță faptele pentru care se solicită reabilitarea, aparține Secției

Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că acestei instanțe îi

revine competența să se pronunțe asupra cererii de reabilitare judecătorească

în speță.

În consecință,

în baza art. 29 alin. (1) lit. b) și d), art. 39 alin. (1) C. proc. pen. și

art. 494 C. proc. pen., Tribunalul Militar București prin sentința nr. 166 din

07 octombrie 2009, a admis excepția ridicată și a declinat competența de

soluționare a cererii de reabilitare judecătorească post-mortem a generalului P.C.

în favoarea Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție căreia i-a

fost trimis dosarul.

Curte ca instanță competentă după calitatea persoanei - pentru considerentele

arătate în hotărârea de trimitere – s-a investit cu judecarea în primă instanță

a cererii de reabilitare judecătorească amintite, referitor la care procurorul

a invocat excepția de inadmisibilitate în raport cu prevederile art. 135 C.

pen.

Excepția

arătată este întemeiată.

Din

economia dispozițiilor art. 135 C. pen. [având titlu marginal „Reabilitarea

judecătorească”] rezultă că reabilitarea la cerere, de către instanța

judecătorească poate solicita doar în cazul condamnărilor la „pedeapsa

închisorii” [cazurile prevăzute la lit. a)-c)] și respectiv la „pedeapsa

detențiunii pe viață comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii” [cazul

prevăzut la lit. d)]; Reabilitarea de drept - cealaltă specie juridică a

reabilitării - este de plano exclusă în speță, întrucât potrivit dispozițiilor

art. 134 C. pen., este aplicabilă „doar în cazul condamnării la amendă sau la

pedeapsa închisorii care nu depășește un an”.

În

consecință de lege lata potrivit legii române în materie dispozițiile art. 134

și art. 135 C. pen. - condamnarea la moarte ulterior comutată în pedeapsa

detențiunii grea pe viață cum este situația în speță, excede câmpului de

aplicare a oricărei modalități de reabilitare judecătorească sau de drept -

cererile respective fiind inadmisibile.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

reabilitare formulată de petiționarul P.M. pentru condamnatul P.C.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 februarie 2010.