ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția I penală, petentul P.M. a formulat cererea de reabilitare judecătorească post-mortem a numitului P.C. Cererea a fost întemeiată pe disp. art. 135 C. pen. rap. la art. 495 C. proc. pen. La dosar s-au depus copii de pe actele de stare civilă. În cauză s-a dispus atașarea fișei de cazier judiciar și copia legalizată a sentinței penale nr. 17 din 17 mai 1946 pronunțată de Tribunalul Poporului din București. Totodată s-a dispus citarea petentului cu mențiunea „prezența obligatorie” pentru a preciza obiectul cererii față de adresa nr. 57388 din 28 iulie 2009 emisă de I.P.J.

Călărași în care se menționează că persoana față de care se cere reabilitarea nu figurează cunoscut în evidențe precum și față de dispozițiile Legii nr. 221 din 02 iunie 2009. Având în vedere că termenul fixat pentru judecarea cauzei petentul nu s-a prezentat pentru a preciza obiectul cauzei, Tribunalul a avut în vedere calificarea dată de către petent în cuprinsul cererii, respectiv reabilitare judecătorească și a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului București în raport de calitatea persoanei. Prin sentința penală nr. 1105/F din 10 decembrie 2009, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare judecătorească formulată de petentul P.M.

pentru condamnatul P.C. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a format Dosarul nr. 25464/3/2009 având fixat ca prim termen 19 martie 2010. Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin cererea formulată, petentul P.M. a solicitat reabilitarea judecătorească post-mortem a numitului P.C. pentru a îndrepta marea eroare judiciară și anume sentința nr. 17 din 17 mai 1964 a Tribunalului Poporului, prin care bunicul său a fost condamnat inițial la moarte, și în final la închisoarea pe viață, decedând la data de 24 ianuarie 1958 în închisoarea din Râmnicu Sărat.

În fapt, P.C., născut la 26 august 1888 a participat în calitate de general de Corp de Armată, atât în Primul Război Mondial, fiind decorat cu ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” conform Înaltului Decret Regal nr. 1191/1917, cât și în al Doilea Război Mondial, pentru ultima misiune fiind învinuit pe nedrept de crime de război alături de cele mai proeminente personalități ale vremii în frunte cu mareșalul Ion Antonescu, în lotul „Marii Trădări Naționale” de către Tribunalul Poporului. Potrivit disp. art. 495 C. proc. pen.

referitoare la cererea de reabilitare la alin. (2) se prevede următoarele: „În cerere trebuie să se menționeze: a) adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de o altă persoană, adresa acesteia; b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea și fapta pentru care a fost pronunțată acea condamnare; c) localitățile unde condamnatul a locuit și locurile de muncă pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei până la introducerea cererii, iar în cazul în care executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la introducerea cererii; d) temeiurile cererii e) indicații utile pentru identificarea dosarului și orice alte date pentru soluționarea cererii.

La alin. (3) al aceluiași articol, se prevede că la cerere se anexează actele din care reiese că sunt îndeplinite condițiile reabilitării”. Potrivit art. 497 C. proc. pen. cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condițiilor de formă în următoarelor cazuri: a) când a fost introdusă înainte de termenul legal; b) când lipsește mențiunea prev. de art. 495 alin. (2) lit. a) și petiționarul nu s-a prezentat la termenul de înfățișare; c) când lipsește vreuna din mențiunile prev. în art. 405 alin. (2) lit. b)-e) și petiționarul nu a completat cererea la prima înfățișare și nici la termenul ce i s-a acordat în vederea completării. În speță, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de reabilitare formulată de petiționar, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 497 C. proc.

pen., față de adresa emisă de I.P.J. Călărași - serviciul Cazier Judiciar în care se menționează că persoana față de care se cere reabilitarea P.C., nu figurează cunoscut în evidențe, și față de împrejurarea că la termenul fixat pentru judecarea cauzei la Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus citarea petentului P.M. cu mențiunea „prezența obligatorie” pentru a preciza obiectul cererii față de conținutul adresei emise de I.P.J. Călărași - Serviciul Cazier Judiciar, însă acesta nu s-a prezentat. Petiționarul nu s-a prezentat nici în fața acestei instanțe pentru termenul din 19 martie 2010 procedura de citare fiind îndeplinită prin „afișare” (fila 3 dosar). Pentru aceste considerent, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de reabilitare formulată de petiționarul P.M.

Totodată petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, cererea de reabilitare formulată de petiționarul P.M. Obligă petiționarul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2010.