ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 15 iunie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția

I penală, petentul P.M. a formulat cererea de reabilitare judecătorească

post-mortem a numitului P.C.

Cererea a fost

întemeiată pe disp. art. 135 C. pen. rap. la art. 495 C. proc. pen.

La dosar s-au depus

copii de pe actele de stare civilă.

În cauză s-a dispus

atașarea fișei de cazier judiciar și copia legalizată a sentinței penale nr. 17

din 17 mai 1946 pronunțată de Tribunalul Poporului din București.

Totodată s-a dispus

citarea petentului cu mențiunea „prezența obligatorie” pentru a preciza

obiectul cererii față de adresa nr. 57388 din 28 iulie 2009 emisă de I.P.J.

Călărași în care se menționează că persoana față de care se cere reabilitarea

nu figurează cunoscut în evidențe precum și față de dispozițiile Legii nr. 221

din 02 iunie 2009.

Având în vedere că

termenul fixat pentru judecarea cauzei petentul nu s-a prezentat pentru a

preciza obiectul cauzei, Tribunalul a avut în vedere calificarea dată de către

petent în cuprinsul cererii, respectiv reabilitare judecătorească și a pus în

discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului București în

raport de calitatea persoanei.

Prin sentința penală nr.

1105/F din 10 decembrie 2009, Tribunalul București, secția I penală, în baza art.

42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare

judecătorească formulată de petentul P.M. pentru condamnatul P.C. în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a format Dosarul nr. 25464/3/2009 având fixat ca

prim termen 19 martie 2010.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că prin cererea formulată, petentul P.M. a

solicitat reabilitarea judecătorească post-mortem a numitului P.C. pentru a

îndrepta marea eroare judiciară și anume sentința nr. 17 din 17 mai 1964 a

Tribunalului Poporului, prin care bunicul său a fost condamnat inițial la

moarte, și în final la închisoarea pe viață, decedând la data de 24 ianuarie 1958

în închisoarea din Râmnicu Sărat.

În fapt, P.C., născut

la 26 august 1888 a participat în calitate de general de Corp de Armată, atât

în Primul Război Mondial, fiind decorat cu ordinul Militar de Război „Mihai

Viteazul” conform Înaltului Decret Regal nr. 1191/1917, cât și în al Doilea

Război Mondial, pentru ultima misiune fiind învinuit pe nedrept de crime de

război alături de cele mai proeminente personalități ale vremii în frunte cu

mareșalul Ion Antonescu, în lotul „Marii Trădări Naționale” de către Tribunalul

Poporului.

Potrivit disp. art. 495

C. proc. pen. referitoare la cererea de reabilitare la alin. (2) se prevede

următoarele:

„În cerere trebuie să

se menționeze:

a) adresa

condamnatului, iar când cererea este făcută de o altă persoană, adresa

acesteia;

b) condamnarea pentru

care se cere reabilitarea și fapta pentru care a fost pronunțată acea

condamnare;

c) localitățile unde

condamnatul a locuit și locurile de muncă pe tot intervalul de timp de la

executarea pedepsei până la introducerea cererii, iar în cazul în care

executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a

hotărârii și până la introducerea cererii;

d) temeiurile cererii

e) indicații utile

pentru identificarea dosarului și orice alte date pentru soluționarea cererii.

La alin. (3) al

aceluiași articol, se prevede că la cerere se anexează actele din care reiese

că sunt îndeplinite condițiile reabilitării”.

Potrivit art. 497 C.

proc. pen. cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condițiilor

de formă în următoarelor cazuri:

a) când a fost

introdusă înainte de termenul legal;

b) când lipsește

mențiunea prev. de art. 495 alin. (2) lit. a) și petiționarul nu s-a prezentat

la termenul de înfățișare;

c) când lipsește

vreuna din mențiunile prev. în art. 405 alin. (2) lit. b)-e) și petiționarul nu

a completat cererea la prima înfățișare și nici la termenul ce i s-a acordat în

vederea completării.

În speță, Înalta

Curte va respinge ca nefondată cererea de reabilitare formulată de petiționar,

constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 497 C.

proc. pen., față de adresa emisă de I.P.J. Călărași - serviciul Cazier Judiciar

în care se menționează că persoana față de care se cere reabilitarea P.C., nu

figurează cunoscut în evidențe, și față de împrejurarea că la termenul fixat

pentru judecarea cauzei la Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus

citarea petentului P.M. cu mențiunea „prezența obligatorie” pentru a preciza

obiectul cererii față de conținutul adresei emise de I.P.J. Călărași - Serviciul

Cazier Judiciar, însă acesta nu s-a prezentat. Petiționarul nu s-a prezentat

nici în fața acestei instanțe pentru termenul din 19 martie 2010 procedura de

citare fiind îndeplinită prin „afișare” (fila 3 dosar).

Pentru aceste

considerent, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de reabilitare

formulată de petiționarul P.M. Totodată petiționarul va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea de reabilitare formulată de petiționarul P.M.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie

2010.