ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1703/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1703/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 957 din

27 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 32832/3/2009 s-a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului București.

S-a declinat competența de

soluționare a contestației la executare privind pe condamnatul P.O. în favoarea

Curții de Apel București.

Cheltuielile judiciare avansate de

stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a reținut că prin contestația la

executare înregistrată la data de 10 august 2009 pe rolul Tribunalului

București, secția I penală, sub nr.32832/3/2009, Biroul Executări penale din

cadrul Tribunalul București, secția I penală, a solicitat clarificarea

situației privind limita teritorială pe care a avut-o în vedere instanța,

limită pe care condamnatul P.O. nu a trebuit să o depășească pe perioada

termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, apreciind că s-a ivit

un impediment la executare.

În motivarea contestației la

executare, s-au arătat următoarele:

Prin sentința penală nr. 255 din 22

februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 25186/3/2005, inculpatul P.O. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă 4

ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzut de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 cu

apl. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Prin decizia penală nr. 286/A din 25

noiembrie 2008 a Curții de Apel, secția I penală, s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A și inculpatul P.O., urmând ca în final, inculpatul

să execute 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, pe un

termen de încercare de 8 ani.

De asemenea, pe durata termenului de

încercare, acesta a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere

prevăzute la art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen. și să respecte

obligațiile prevăzute la art. 86

3

alin. (3) lit. b) C. pen.

Totodată, s-a dispus și aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. și art. 359 C. proc.

pen. și s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada executată din pedeapsa de 2

luni închisoare, perioada de la 27 octombrie 2006 la 12 decembrie 2006.

Hotărârea penală anterior menționată

a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-a respins ca nefundat

recursul declarat de inculpatul P.O. împotriva deciziei penale nr. 286 din 25

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Prin adresa nr. 1664 din 16 iulie 2009

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat clarificarea

situației cu privire la limita teritorială pe care a avut-o în vedere instanța

la judecarea cauzei, limită pe care persoana supravegheată nu a trebuit să o

depășească pe perioada termenului de încercare, precum și condițiile.

La dosar au fost depuse: adresa nr. 1664

din 16 iulie 2009 a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău,

copia adresei nr. 1663 din 16 iulie 2009 emisă de Serviciul de Probațiune –

Bacău prin care persoana condamnată a fost luat în evidențele acestui serviciu

din data de 03 iulie 2009, copia sentinței penale nr. 255 din 22 februarie 2007

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, copia minutei deciziei

penale nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală,

și copia minutei deciziei penale nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Î.C.C.J., secția

penală.

La termenul din data de 27 octombrie

2009, din oficiu, Tribunalul a pus în discuție excepția necompetenței materiale

față de dispozițiile art. 462 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.

Asupra excepției necompetenței

materiale invocate din oficiu, Tribunalul a reținut următoarele:

Instanța de apel a desființat în

parte sentința penală nr. 255 din 22 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, suspendând sub supraveghere pedeapsa aplicată

condamnatului P.O. și impunând acestuia obligația prevăzută de art. 86

3

alin. (1) lit. a) C. pen. a cărei lămurire s-a solicitat.

Tribunalul a constatat că în cauză

este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 461 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., astfel că în raport de dispozițiile art. 461 alin. (2)

teza a II-a C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului București, urmând a declina competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, instanța care a pronunțat hotărârea care s-a

executat.

II. Prin sentința penală nr. 133 din

12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul

nr. 10465/2/2009 s-a admis contestația la executare formulată de Biroul

Executări Penale din cadrul Tribunalului București, secția I-a penală.

S-a dispus ca persoana condamnată P.O.

să nu depășească, pe perioada termenului de încercare, stabilit prin decizia

penală nr. 286/A din 25 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I-a penală,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, limita teritorială a județului

Bacău, decât în condițiile fixate de instanță.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

S-a reținut că după declinarea

competenței de soluționare a contestației la executare privind pe condamnatul P.O.

în favoarea Curții de Apel București, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții

la data de 09 noiembrie 2009 sub nr. 10465.

La dosarul cauzei au fost depuse de

către condamnatul P.O., prin apărător, un set de acte pentru a dovedi că

cererea de contestația la executare a fost nefondată în condițiile în care

trebuie să depășească limita teritorială a județului Bacău ca urmare a

afacerilor pe care le-a avut atât în țară cât și în alte state ca: Austria,

Ucraina și Italia;

De asemenea la dosar s-a aflat

adresa nr. 1664 din 16 iulie 2009 prin care Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Bacău a solicitat clarificarea situației cu privire la limita

teritorială pe care instanța de judecată trebuia să o aibă în vedere ca urmare

a îndeplinirii condițiilor prev. de art. 86

3

C. pen.

Din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului, Curtea a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 255 din 22

februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 25186/3/2005, inculpatul P.O. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă 4

ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzut de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000

cu apl. art.19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Prin decizia penală nr. 286/A din 25

noiembrie 2008 a Curții de Apel, secția I penală, s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A și inculpatul P.O., urmând ca în final, inculpatul

să execute 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, pe un

termen de încercare de 8 ani.

De asemenea, pe durata termenului de

încercare, acesta a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere

prevăzute la art. 86/3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. și să respecte obligațiile

prevăzute la art. 86/3 alin. (3) lit. b) C. pen.

Hotărârea penală anterior menționată

a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Î.C.C.J., secția

penală, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.O. împotriva

deciziei penale nr. 286 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

I penală.

În raport de cele constatate, Curtea

a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., care prevăd că se poate face contestația contra executării

hotărârii când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se

execută sau vreo împiedicare la executare.

Or, omisiunea instanței de apel de a

trece în dispozitivul deciziei penale nr. 286/A din 25 decembrie 2008, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Î.C.C.J., secția penală,

limita teritorială stabilită în condițiile prevăzute de art. 86

3

alin. (39 C. proc. pen., poate constitui „o nelămurire cu privire la hotărârea

care se execută”, fapt dovedit și prin adresa înaintată de Serviciul de

Probațiune Bacău.

Critica apărării în sensul că

termenul de 8 ani stabilit prin decizia penală nr. 286 din 25 noiembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția I penală, a fost prea mare și a dus la

îngrădirea libertății de circulație a condamnatului a fost nefondată, atâta

timp cât instanța investită cu soluționarea contestației la executare nu a avut

competența pe această cale să reevalueze dispozițiile art. 86

1

– 86

2

C. pen.

Cum în mod corect a constatat și

procurorul de ședință, motivele de recurs formulate de către condamnat

împotriva deciziei penale nr. 286 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel București,

secția I penală, nu au cuprins și nemulțumirea acestuia referitoare la

stabilirea termenului de încercare pe o durată de 8 ani, dispoziții care au

intrat în puterea lucrului judecat la data pronunțării deciziei penale nr. 2143

din 09 iunie 2009 a Î.C.C.J., secția penală.

Așa fiind, Curtea a admis

contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul

Tribunalului București, secția I-a penală.

Având în vedere că P.O. domiciliază

pe raza județului Bacău, Curtea în raport de dispozițiile art. 461 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen. și art. 86

3

alin. (3) C. proc. pen. a dispus

ca acesta pe perioada termenului de încercare stabilit prin decizia penală nr.

286/A din 25 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I-a penală,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Î.C.C.J., secția

penală să nu depășească limita teritorială a județului Bacău, decât în

condițiile fixate de instanță.

III. Prin decizia penală nr. 4384

din 06 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a

fost casată sentința instanței de fond și cauza trimisă spre rejudecare în

complet format din doi judecători, motivat de faptul că hotărârea al cărei

dispozitiv se cere a fi lămurit prin contestația biroului executări penale a

fost pronunțată ca instanță de apel, de Curtea de Apel București, secția I-a penală,

(decizia penală nr. 286 din 25 noiembrie 2008).

IV. Dosarul a fost reînregistrat la

instanța Curții de Apel București, secția I penală, la data de 13 septembrie 2011.

Examinând în rejudecarea cauzei și,

în compunerea completului de judecată, astfel cum s-a stabilit prin decizia

instanței supreme, contestația la executare formulată de Biroul Executări

penale din cadrul Tribunalul București, secția I-a penală, prin prisma disp.

art. 462, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată.

Contestația la executare formulată a

fost întemeiată pe disp. art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care a avut

în vedere situația „când se invocă vreo nelămurire cu privire la hotărârea care

se execută sau vreo împiedicare la executare”.

În cauză, intimatul P.O. a fost

condamnat prin sentința penală nr. 255 din 22 februarie 2007 a Tribunalului București,

secția I-a penală la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu executare în

regim de detenție.

Prin decizia penală nr. 286/A din 25

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I-a penală, a fost

desființată sentința, în ce privește individualizarea pedepsei, stabilindu-se

executarea unei pedepse de 3 ani închisoare în regimul suspendării sub

supraveghere prevăzut de art. 86

1

C. proc. pen., cu un termen de

încercare de 8 ani.

Instanța stabilind obligațiile de

supraveghere la care a fost supus condamnatul, la cea prev. de art. 86

1

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., nu a concretizat limitele de supraveghere din

punct de vedere teritorial ce trebuie respectate de către condamnat, ivindu-se

astfel un impediment la executare ce se circumscrie disp. art. 461 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen.

Din lucrările dosarului a rezultat

că persoana condamnată își are domiciliul în județul Bacău, impunându-se ca

limita teritorială pe care condamnatul nu o poate depăși fără încuviințarea

instanței, să fie cea a județului în care acesta își are domiciliul, respectiv

județul Bacău.

Apărarea condamnatului în sensul că

în acest mod s-ar îngrădi dreptul la liberă circulație nu poate fi primită,

respectarea acestei obligații fiind impusă de condamnarea inculpatului la o

pedeapsă cu închisoarea în regimul suspendării sub supraveghere, obligații

impuse de art. 86

3

alin. (3) lit. b) C. proc. pen.

Așa fiind, potrivit art. 462

coroborat cu art. 461 lit. c) C. proc. pen. a fost admisă contestația la

executare și s-a lămuri dispozitivul deciziei penale nr. 286/A din 25 noiembrie

2008 a Curții de Apel București, secția I-a penală, în sensul ce preced.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 438

din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul

art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a admis sesizarea formulată de

Biroul Executări penale din cadrul Tribunalului București, secția I-a penală.

S-a lămurit dispozitivul deciziei

penale nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția I penală, (definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 9 iunie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală) în sensul că,

a stabilit pentru condamnatul P.O. ca în respectarea obligației prev. de art. 86

3

alin. (3) lit. b) C. pen., pe perioada termenului de încercare, să nu

depășească limita teritorială a județului Bacău, decât în condițiile fixate de

instanță.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

V. Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs contestatorul condamnat P.O., criticând-o ca netemeinică,

întrucât în mod greșit judecătorul s-a referit numai la disp. alin. (3) lit. b)

C. proc. pen., respectiv textul de lege unde există termenul ori; a arătat că

nu există posibilitatea de completare cu altă alternativă, având în vedere că

recurentul este reprezentant al unei întreprinderi care se află în Neamț și nu

în Bacău; a arătat că nu se poate completa dispozitivul unei decizii și față de

această susținere a solicitat respingerea sesizării Biroului executări penale

al Tribunalului București, secția I penală.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că recursul de față declarat de contestatorul

condamnat P.O., în raport de motivul de critică invocat și de cazul de

contestație la executare sus-indicat prev. de art. 461 lit. c) teza I C. proc.

pen. se privește ca fondat și urmează a fi admis ca atare în baza disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d) teza a II-a C. proc. pen.

Într-adevăr, instanța de apel a

Curții de Apel București, secția I penală, ce a pronunțat decizia nr. 286/A din

25 noiembrie 2008 – prin care a fost desființată parțial sentința penală nr. 255

din 22 februarie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, prin care

recurentului nominalizat i-a fost aplicată o pedeapsă rezultată de 4 ani

închisoare cu executare în regim de detenție – fiind modificată numai – în ce

privește individualizarea pedepsei, stabilindu-se executarea unei pedepse de 3

ani închisoare în regimul suspendării sub supraveghere prevăzut de art. 86

1

C. proc. pen., cu un termen de încercare de 8 ani stabilind obligațiile de

supraveghere la care este supus condamnatul, la cea prev. de art. 86

1

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., nu a concretizat limitele de supraveghere din

punct de vedere teritorial ce trebuie respectate de către condamnat, ivindu-se

astfel un impediment la executare ce se circumscrie disp. art. 461 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen.

Ceea ce este decisiv în speța de

față este chestiunea că prin decizia recurată nr. 438 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată ca instanță de fond, deși s-a admis, ca

fiind întemeiată, contestația la executare formulată de Biroul executări penale

din cadrul Tribunalului București, secția I penală, s-a statuat că, întrucât persoana

condamnată își are domiciliul în județul Bacău, impunându-se ca limita

teritorială pe care condamnatul nu o poate depăși fără încuviințarea instanței,

să fie cea a județului în care acesta își are domiciliul, respectiv județul

Bacău.

Or, o atare dispoziție a instanței

de fond a Curții de Apel București, secția I penală, este indubitabil nu doar

că îngrădește dreptul la liberă circulație al contestatorului condamnat P.O.,

ci face chiar sterilă soluția de admitere a contestației la executare adoptată

de această instanță, generând o nouă nelămurire cu privire la decizia penală

nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, ce

se execută.

Față de cele mai sus expuse, Înalta

Curte, admițând recursul de față declarat de contestatorul condamnat P.O., va

casa în parte decizia atacată și cu ocazia rejudecării în fond va lămuri

dispozitivul deciziei deja menționată nr. 286/A din 25 noiembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I a penală, definitivă prin

decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în sensul că stabilește pentru condamnatul P.O.,

ca, în respectarea obligației prevăzută de art. 86/3 alin. (3) lit. b) C. pen.,

pe perioada termenului de încercare, să nu schimbe domiciliul sau reședința

avută, ori să nu depășească limita teritorială a României fără să anunțe

instanța de executare și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.

Urmează a menține celelalte

dispoziții ale deciziei atacate.

Urmează ca onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, până la prezentarea

apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatorul condamnat P.O. împotriva

deciziei penale nr. 438 din 07 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Casează în parte decizia atacată și rejudecând:

Lămurește dispozitivul deciziei penale nr. 286/A din 25

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I a penală,

definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în sensul că stabilește pentru

condamnatul P.O., ca, în respectarea obligației prevăzută de art. 86/3 alin.

(3) lit. b) C. pen., pe perioada termenului de încercare, să nu schimbe

domiciliul sau reședința avută, ori să nu depășească limita teritorială a

României fără să anunțe instanța de executare și Serviciul de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Bacău.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2012.