ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 123/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 123/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
D E C I
Z I A Nr. 123 Dosar
nr. 1873 / 2002
S-a
luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul General al
Municipiului București prin Primarul general împotriva deciziei nr.68 din 11
februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă.
La
apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât Consiliul General al
Municipiului București prin Primarul general reprezentat de consilier juridic
O.O.și intimatul-reclamant T.V.reprezentat de avocat B.G.
Procedura
completă.
Nemaifiind
alte chestiuni prealabile, Curtea dă cuvântul părților în susținerea și
combaterea recursului.
Consilier
juridic O.O.a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Avocat
B.G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de
judecată.
Reprezentantul
Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
C
U R T E A ,
Asupra
recursului de față ;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată la data de 11 decembrie 1998 sub nr.4722 pe rolul
Tribunalului București reclamantul T.V. a chemat în judecată pe pârâtul
Consiliul General al Municipiului București solicitând instanței ca prin hotărârea
pe care o va pronunța: să oblige pe pârât să-i lase în deplină proprietate și
liniștită posesie suprafața de teren de 323 mp situată în București str.
Preocupării nr.42 (fostă Rușetu), sectorul 6.
În
motivarea acțiunii reclamantul arată că este unicul moștenitor al părinților
săi care au fost proprietarii imobilului în litigiu.
Imobilul
a fost expropriat prin Decretul nr.133/16 aprilie 1986 pentru utilitate
publică, dar nici până în prezent nu a fost folosit în scopul pentru care a
fost expropriat.
Tribunalul
București – Secția a III-a prin sentința nr.58 din 22 ianuarie 1999 a respins
ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamant.
Pentru
a pronunța această sentință instanța a reținut că, potrivit art.36 pct.5 din
Legea n r.18/1991 (astfel cum a fost modificată), terenurile revendicate din
intravilanul localităților, se restituie foștilor proprietari prin ordine
emise de către prefecți.
Această
sentință a fost confirmată de către Curtea de Apel Bucureti – Secția a III-a,
prin decizia civilă nr.223 A din 10 septembrie 1999, care a respins apelul
declarat de către reclamant, având în vedere aceleași considerente cu privire
la inadmisibilitatea acțiunii formulată de către reclamant, ca și instanța de
fond.
Împotriva
acestei decizii a formulat recurs reclamantul, invocând motive de netemeinicie
și nelegalitate.
La
termenul din 15 septembrie 2000 pârâtul a invocat excepția lipsei calității
sale procesual pasive.
Curtea
Supremă de Justiție, Secția civilă prin decizia nr.3645 din 26 octombrie 2000
a respins excepția cu privire la lipsa calității procesuale pasive a
Consiliului General al Municipiului București ca nefondată.
A
admis recursul formulat de către reclamant, a casat decizia precum și sentința
și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond – Tribunalul București,
reținând că tribunalul este competent să soluționeze cererile
pentru
restituirea unui bun expropriat, temeiul de drept constituindu-l prevederile
art.35 din Legea nr.33/1994.
Tribunalul
București – Secția a III-a, rejudecând cauza după casarea cu trimitere, prin
sentința civilă nr.1129 din 16 octombrie 2001, a admis în parte acțiunea
formulată de către reclamant și a obligat pe pârât să lase în deplină
proprietate și posesie terenul în suprafață de 298 mp, situat în București
str.Preocupării nr.42 sectorul 6, reținând în esență că imobilul a fost
expropriat pentru utilitate publică, care nu s-a realizat, el fiind liber,
neafectat de detalii de sistematizare, în suprafața constatată de către
expertul tehnic.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel pârâtul susținând că în mod greșit s-a reținut
de către instanța de fond că are calitate procesuală pasivă când, în realitate,
calitate procesual pasivă o are Municipiul București, reprezentat de Primarul
General.
Curtea
de Apel București, secția a III-a, prin decizia civilă nr.68 din 11 februarie
2002, a respins ca nefondat apelul, constatând că asupra problemei calității
procesual pasive a pârâtului s-a statuat în mod obligatoriu prin decizia de
casare pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, iar invocarea de către apelant
a prevederilor noii Legi nr.215/2001 a administrației publice nu poate conduce
la o altă soluție.
Pârâtul
Consiliul General al Municipiului București, reprezentat prin Primarul General,
a declarat recurs împotriva acestei decizii pronunțată de către instanța de
apel, susținând în esență că nu are calitate procesual pasivă, această calitate
având-o Municipiul București reprezentat de Primarul General.
Recursul
este nefondat.
În
ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului
urmează a reține că această excepție a fost invocată cu ocazia judecării
recursului în primul ciclu procesual, iar Curtea Supremă de Justiție, prin
decizia civilă nr.3645 din 26 octombrie, s-a pronunțat cu privire la această
excepție respingând-o și reținând că pârâtul Consiliul General al Municipiului
București are calitate procesuală pasivă.
În
conformitate cu prevederile art.315 C.proc.civ., în caz de casare, hotărârile
instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii
pentru judecătorii cauzei în rejudecare.
În
consecință, în mod legal în decizia recurată s-a constatat că problema
calității procesual pasive a pârâtului a fost rezolvată de către instanța de
casare și apelul a fost respins.
Astfel
fiind, față de considerentele mai înainte arătate, urmează a respinge recursul
ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
:
Respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului
București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.68 din 11
februarie 2002 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.