ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 123/2003

D E C I Z I A Nr. 123 Dosar nr. 1873 / 2002 S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București prin Primarul general împotriva deciziei nr.68 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului București prin Primarul general reprezentat de consilier juridic O.O.și intimatul-reclamant T.V.reprezentat de avocat B.G. Procedura completă. Nemaifiind alte chestiuni prealabile, Curtea dă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului. Consilier juridic O.O.a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris. Avocat B.G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat. C U R T E A , Asupra recursului de față ; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 1998 sub nr.4722 pe rolul Tribunalului București reclamantul T.V. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: să oblige pe pârât să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 323 mp situată în București str. Preocupării nr.42 (fostă Rușetu), sectorul 6. În motivarea acțiunii reclamantul arată că este unicul moștenitor al părinților săi care au fost proprietarii imobilului în litigiu.

Imobilul a fost expropriat prin Decretul nr.133/16 aprilie 1986 pentru utilitate publică, dar nici până în prezent nu a fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat. Tribunalul București – Secția a III-a prin sentința nr.58 din 22 ianuarie 1999 a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamant. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, potrivit art.36 pct.5 din Legea n r.18/1991 (astfel cum a fost modificată), terenurile revendicate din intravilanul localităților, se restituie foștilor proprietari prin ordine emise de către prefecți. Această sentință a fost confirmată de către Curtea de Apel Bucureti – Secția a III-a, prin decizia civilă nr.223 A din 10 septembrie 1999, care a respins apelul declarat de către reclamant, având în vedere aceleași considerente cu privire la inadmisibilitatea acțiunii formulată de către reclamant, ca și instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate. La termenul din 15 septembrie 2000 pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive. Curtea Supremă de Justiție, Secția civilă prin decizia nr.3645 din 26 octombrie 2000 a respins excepția cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București ca nefondată. A admis recursul formulat de către reclamant, a casat decizia precum și sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond – Tribunalul București, reținând că tribunalul este competent să soluționeze cererile pentru restituirea unui bun expropriat, temeiul de drept constituindu-l prevederile art.35 din Legea nr.33/1994.

Tribunalul București – Secția a III-a, rejudecând cauza după casarea cu trimitere, prin sentința civilă nr.1129 din 16 octombrie 2001, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamant și a obligat pe pârât să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 298 mp, situat în București str.Preocupării nr.42 sectorul 6, reținând în esență că imobilul a fost expropriat pentru utilitate publică, care nu s-a realizat, el fiind liber, neafectat de detalii de sistematizare, în suprafața constatată de către expertul tehnic. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul susținând că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că are calitate procesuală pasivă când, în realitate, calitate procesual pasivă o are Municipiul București, reprezentat de Primarul General.

Curtea de Apel București, secția a III-a, prin decizia civilă nr.68 din 11 februarie 2002, a respins ca nefondat apelul, constatând că asupra problemei calității procesual pasive a pârâtului s-a statuat în mod obligatoriu prin decizia de casare pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, iar invocarea de către apelant a prevederilor noii Legi nr.215/2001 a administrației publice nu poate conduce la o altă soluție. Pârâtul Consiliul General al Municipiului București, reprezentat prin Primarul General, a declarat recurs împotriva acestei decizii pronunțată de către instanța de apel, susținând în esență că nu are calitate procesual pasivă, această calitate având-o Municipiul București reprezentat de Primarul General.

Recursul este nefondat. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului urmează a reține că această excepție a fost invocată cu ocazia judecării recursului în primul ciclu procesual, iar Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr.3645 din 26 octombrie, s-a pronunțat cu privire la această excepție respingând-o și reținând că pârâtul Consiliul General al Municipiului București are calitate procesuală pasivă. În conformitate cu prevederile art.315 C.proc.civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii cauzei în rejudecare. În consecință, în mod legal în decizia recurată s-a constatat că problema calității procesual pasive a pârâtului a fost rezolvată de către instanța de casare și apelul a fost respins.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate, urmează a respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.68 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.