ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4114/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 183 din 15 februarie 2002, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea principală formulată de reclamantul C.C. împotriva pârâtei M.C., precum și acțiunea conexă formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamantul. S-a constatat că părțile au dobândit în indiviziune imobilul situat în Constanța, a fost omologat raportul de expertiză supliment efectuat de expertul T.I., s-a dispus ieșirea din indiviziune, bunul fiind atribuit pârâtei-reclamante, cu obligarea sa la plata unei sulte în sumă de 63.618.788 lei. În motivarea sentinței s-a reținut în esență că cele două părți au achiziționat în anul 1996 apartamentul în litigiu, după ce în anul 1990 căsătoria dintre ele se desfăcuse prin divorț.

Anterior, în fața Judecătoriei Constanța, părțile au încheiat o tranzacție cu privire la partajul bunurilor, de care s-a luat act prin sentința civilă nr. 13305/12 noiembrie 1996, imobilul fiind atribuit pârâtei, cu obligația la plata unei sulte de 10 milioane lei. În prezentul litigiu, instanța a dispus efectuarea unei expertize care a reevaluat apartamentul. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 395/22 octombrie 2002 a luat act de retragerea apelului declarat de K.F.N. (succesoarea în drepturi a defunctului reclamant) și a respins ca nefondat apelul pârâtei împotriva sentinței de fond. Această decizie a fost recurată în termen legal de pârâta M.C., care în esență susține că tranzacția încheiată în anul 1986 pusese definitiv capăt litigiului dintre părți, astfel încât o nouă acțiune în sistarea coproprietății nu mai putea fi admisă.

Prin declarație autentică, intimata-reclamantă K.F.N. a comunicat Curții să se ia act de renunțarea sa la dreptul pretins. Față de această declarație, Curtea urmează ca în baza art. 274 din C. proc. civ., să admită recursul declarat de pârâtă, să anuleze decizia recurată, precum și sentința de fond și să respingă acțiunea pornită de autorul intimatei K.F.N.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta M.C. împotriva deciziei civile nr. 395 din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Ia act de renunțarea intimatei reclamante K.F.N. la dreptul pretins prin acțiune și în consecință anulează decizia precum și sentința civilă nr. 1831 din 15 februarie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și respinge acțiunea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2003.