ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4639/2003

Asupra recursului de față constată cele ce urmează. I.În fapt 1. La 13 aprilie 2000 reclamanții G.A. și C. au înregistrat acțiunea contra Consiliului Local și Statului prin Ministerul Finanțelor și Direcția Finanțelor Publice, solicitând: - „să se constate că au fost și sunt proprietarii terenului de 450 m.p. situat în Turnu Severin și - să fie obligați pârâții ca, în schimbul terenului respectiv, să le predea în aceeași zonă a orașului un alt teren sau, în caz contrar, să le plătească c/val. lui”. Reclamanții, fixând cadrul procesual, își întemeiază acțiunea pe disp. art. 35 din Legea nr. 33/1994 și art. 480 C. civ. ,,terenul fiind expropriat și lăsat liber până în anul 1994, când a fost concesionat pentru construcția unei biserici”.

2. Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 168 din 10 octombrie 2000 a admis acțiunea, a obligat Ministerul Finanțelor și D.G.F.P. Mehedinți să plătească reclamanților despăgubiri în valoare de 186.250.950 lei reprezentând..., întrucât terenul expropriat, după demolarea casei, nu a fost utilizat în scopul pentru care s-a preluat. Curtea de Apel Craiova, prin decizia 87 din 9 mai 2001, a schimbat, în tot, sentința și a respins acțiunea, reținând, în esență, că: - s-a dovedit și nu este contestat că pentru imobilele expropriate (casă și teren) reclamanții au primit despăgubiri în sumă de 34.437 lei la data de 4 martie 1985; - urmare exproprierii, prin Decretul nr. 67/1985, casa a fost demolată, iar, pe teren se edifică, în prezent, Catedrala Ortodoxă, astfel că restituirea în natură nu se poate dispune, iar - reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească, încă odată, despăgubiri, având posibilitatea să utilizeze procedura specială din Legea nr. 10/2001.

3. Contra deciziei reclamanții au declarat recurs indicând temeiurile din art. 304 pct. 5, 8, 9, și 10 C. proc. civ., însă, fără a le încadra cu motivele distincte enunțate. Recurenții susțin că: - deși „aceste despăgubiri au fost primite și pentru teren, pârâții puteau reconvențional să solicite restituirea lor actualizată”, conform Legii nr. 10/2001, - suma primită nu reprezintă o justă și integrală separație, - terenul nu a fost folosit în scopul pentru care s-a expropriat, astfel că sunt incidente disp. art. 35 din Legea nr. 33/1994, care prevede termenul de un an pentru o nouă declarație de expropriere, refăcută, însă, de pârâți. II. În drept 1. Terenul în litigiu, împreună cu altele învecinate, au fost expropriate prin Decretul nr. 67/28 februarie 1985 în scopul construirii unui ansamblu de locuințe.

După preluare, construcțiile au fost demolate, în conformitate cu scopul exproprierii și cu detaliile de sistematizare aprobate, trecându-se la edificarea unor blocuri, deci având aceeași finalitate socială. După evenimentele din decembrie 1989, continuarea acestor lucrări a devenit greoaie, iar, prin Decizia nr. 176 din 2 august 1991 a Consiliului local o suprafață de 1200 m.p. teren disponibil din această zonă (incluzând și parte din terenul în litigiu) a fost concesionat gratuit, tot în scop social, Parohiei „Nașterea Maicii Domnului” pentru construcția unui lăcaș de cult, autorizată prin actul (autorizația) nr. 71 din 7 septembrie 1992. Lucrările au început din anul 1992, iar în prezent construcția se află în stadiul de finalizare.

2. Reclamanții au fost despăgubiți, conform Decretului nr.467/1979, primind, la cererea din 4 martie 1985, suma de 34.437 lei pentru teren și construcție. Imobilul a fost preluat efectiv, construcția demolată iar terenul, integrat celorlalte învecinare, a fost destinat, potrivit detaliilor de sistematizare, construcției ansamblului de blocuri, nefinalizate, însă, integral, în contextul obiectiv al anului 1990. Totuși, finalitatea exproprierii s-a realizat, întrucât prin Decizia nr. 171 din 2 august 1991 a Consiliului local, terenul în suprafață de 1200 m.p., aflat în amplasamentul care includea și pe cel din litigiu, a fost concesionat, cu titlu gratuit, Parohiei, fiind edificată Catedrala Ortodoxă a orașului.

Așadar, scopul social al exproprierii s-a realizat, încă dinaintea adoptării Constituției din 8 decembrie 1991 și a Legii nr. 33/1994, invocată ca temei al acțiunii, sub condițiile din art. 35. Drept consecință, reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite restituirea în natură și nici despăgubiri, pe temeiul din art. 35 al Legii nr. 33/1994, ceea ce, în mod corect, a stabilit și instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții G. C. și G.A. împotriva deciziei nr. 87 din 9 mai 2001 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2003.