ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4639/2003

Asupra recursului

de față constată cele ce urmează.

I.În fapt

1.

La 13 aprilie 2000 reclamanții G.A. și C. au înregistrat acțiunea contra

Consiliului Local și Statului prin Ministerul Finanțelor și Direcția Finanțelor

Publice, solicitând:

- „să se constate că au fost și sunt

proprietarii terenului de 450 m.p. situat în  Turnu Severin și

- să fie obligați pârâții ca, în schimbul

terenului respectiv, să le predea în aceeași zonă a orașului un alt teren sau,

în caz contrar, să le plătească c/val. lui”.

Reclamanții, fixând cadrul procesual, își

întemeiază acțiunea pe disp. art. 35 din Legea nr. 33/1994 și art. 480 C. civ.

,,terenul fiind expropriat și lăsat liber până în anul 1994, când a fost

concesionat pentru construcția unei biserici”.

nr. 168 din 10 octombrie 2000 a admis acțiunea, a obligat Ministerul Finanțelor

și D.G.F.P. Mehedinți să plătească reclamanților despăgubiri în valoare de

186.250.950 lei reprezentând..., întrucât terenul expropriat, după demolarea

casei, nu a fost utilizat în scopul pentru care s-a preluat.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia 87 din 9

mai 2001, a schimbat, în tot, sentința și a respins acțiunea, reținând, în

esență, că:

- s-a dovedit și nu este contestat că pentru

imobilele expropriate (casă și teren) reclamanții au primit despăgubiri în sumă

de 34.437 lei la data de 4 martie 1985;

- urmare exproprierii, prin Decretul nr.

67/1985, casa a fost demolată, iar, pe teren se edifică, în prezent, Catedrala

Ortodoxă, astfel că restituirea în natură nu se poate dispune, iar

- reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească,

încă odată, despăgubiri, având posibilitatea să utilizeze procedura specială

din Legea nr. 10/2001.

recurs indicând temeiurile din art. 304 pct. 5, 8, 9, și 10 C. proc. civ.,

însă, fără a le încadra cu motivele distincte enunțate. Recurenții susțin că:

- deși „aceste despăgubiri au fost primite și

pentru teren, pârâții puteau reconvențional să solicite restituirea lor

actualizată”, conform Legii nr. 10/2001,

- suma primită nu reprezintă o

justă și integrală separație,

-

terenul nu a fost folosit în scopul pentru care s-a expropriat, astfel că sunt

incidente disp. art. 35 din Legea nr. 33/1994, care prevede termenul de un an

pentru o nouă declarație de expropriere, refăcută, însă, de pârâți.

II. În drept

1.

Terenul în litigiu, împreună cu altele învecinate, au fost expropriate prin

Decretul nr. 67/28 februarie 1985 în scopul construirii unui ansamblu de

locuințe.

După preluare, construcțiile au fost demolate,

în conformitate cu scopul exproprierii și cu detaliile de sistematizare

aprobate, trecându-se la edificarea unor blocuri, deci având aceeași finalitate

socială.

După evenimentele din decembrie 1989,

continuarea acestor lucrări a devenit greoaie, iar, prin Decizia nr. 176 din 2

august 1991 a Consiliului local o suprafață de 1200 m.p. teren disponibil din

această zonă (incluzând și parte din terenul în litigiu) a fost concesionat

gratuit, tot în scop social,  Parohiei „Nașterea Maicii Domnului” pentru

construcția unui lăcaș de cult, autorizată prin actul (autorizația) nr. 71 din

7 septembrie 1992.

Lucrările au început din anul 1992, iar în

prezent construcția se află în stadiul de finalizare.

Decretului nr.467/1979, primind, la cererea din 4 martie 1985, suma de 34.437

lei pentru teren și construcție.

Imobilul a fost preluat efectiv, construcția

demolată iar terenul, integrat celorlalte învecinare, a fost destinat, potrivit

detaliilor de sistematizare, construcției ansamblului de blocuri, nefinalizate,

însă, integral, în contextul obiectiv al anului 1990.

Totuși, finalitatea exproprierii s-a realizat,

întrucât prin Decizia nr. 171 din 2 august 1991 a Consiliului local, terenul în

suprafață de 1200 m.p., aflat în amplasamentul care includea și pe cel din

litigiu, a fost concesionat, cu titlu gratuit, Parohiei, fiind edificată

Catedrala Ortodoxă a orașului. Așadar, scopul social al exproprierii s-a

realizat, încă dinaintea adoptării Constituției din 8 decembrie 1991 și a Legii

nr. 33/1994, invocată ca temei al acțiunii, sub condițiile din art. 35.

Drept consecință, reclamanții nu sunt

îndreptățiți să solicite restituirea în natură și nici despăgubiri, pe temeiul

din art. 35 al Legii nr. 33/1994, ceea ce, în mod corect, a stabilit și

instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții G. C. și G.A. împotriva deciziei nr. 87 din 9 mai 2001

a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2003.