ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 675/2003

D E C I Z I A NR.675 DOSAR NR.2671/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul C.A.împotriva deciziei nr.33 din 12 aprilie 2002 a Curții de Apel Ploiești , secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat recurentul-contestator C.A. , personal, lipsind intimata Primăria comunei Gura Ocniței, județul Dâmbovița. Procedura completă. Recursul este scutit de timbru. Instanța dispune a se comunica părții prezente întâmpinarea formulată și depusă la dosar de intimata Primăria comunei Gura Ocniței. Ia act că măsura dispusă a fost realizată. Recurentul-contestator C.A.declară că nu înțelege să solicite amânarea judecății întrucât cunoaște cuprinsul întâmpinării. Reprezentanta Ministerului Public cere judecarea pricinii întrucât a luat cunoștință de cuprinsul întâmpinării.

Instanța constată că dosarul este în stare de judecată și dă cuvântul părții prezente cu privire la recurs. Recurentul-contestator C.A.susține recursul, solicitând admiterea acestuia pentru motivele scrise de la dosar. Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 iulie 2001 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul C.A. a solicitat, potrivit Legii nr.10/2001, în contradictoriu cu Primăria comunei Gura Ocniței, jud.Dâmbovită, restituirea în natură a imobilului casă de locuit si anexe, preluat în proprietatea statului și cu privire la care pârâta nu a emis nici o decizie, deși fusese notificată în termenul legal.

Pârâta a depus în instantă dispoziția nr.84 din 17 octombrie 2001 prin care cererea de restituire în natură a imobilului a fost respinsă, cu motivarea că bunul a intrat legal în proprietatea statului, în baza unei sentinte judecătorești nr.109/1973 pentru neplata impozitelor și taxelor.S-au depus în copie mai multe înscrisuri doveditoare. Prin sent.civ.nr.412 din 31 octombrie 2001 Tribunalul Dâmbovita, secția civilă, a respins contestația. În motivarea hotărârii, instanta de fond a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 lit.d din Legea nr.10/2001, imobilul fiind preluat de stat pentru neplata impozitelor dintr-o cauză imputabilă proprietarului, și anume în temeiul unei hotărâri judecătorești pronuntate potrivit Legii nr.18/1968 privind controlul averilor dobândite ilicit.

Ca atare, a conchis tribunalul, întrucât sentința de preluare nu a fost desființată prin exercitarea vreunei căi de atac, preluarea la stat nu este abuzivă, în sensul Legii nr.10/2001. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr.33 din 12 aprilie 2002 pronuntată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Într-o amplă motivare, instanța a retinut, cu trimitere la actele dosarului și la susținerile apelantului din fața completului, că imobilul a fost preluat de stat în temeiul Legii nr.18/1968 privind controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice care nu au fost dobândite în mod licit. Abrogarea acestui act normativ prin Legea nr.115/1996 nu schimbă natura licită a preluării imobilului în proprietatea statului.Or, cum reclamantul nu a administrat nici o probă care să dovedească contrariul, refuzând chiar plata onorariului unui expert pentru identificarea imobilelor pretinse, apelul a fost respins.

Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamantul, care a susținut că sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7,8,9 și 10 din C.proc.civ., în sensul că hotărârile ambelor instanțe sunt contradictorii, atunci când rețin fie trecerea imobilului în proprietatea statului în temeiul Legii nr.18/1968, fie pentru neplata unor impozite. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea, analizând recursul astfel cum a fost formulat, precum și ansamblul probelor administrate, constată că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în considerarea urmatoarelor motive: Reclamantul a susținut, prin notificarea adresată Primăriei Gura Ocnitei și prin contestația adresată instantelor de judecată că este “persoană îndreptățită’, în sensul Legii nr.10/2001, la restituirea în natură a unor imobile despre care afirmă că i-ar fi aparținut în proprietate: casă de cărămidă construită în 1940, în suprafață de 40 mp, polată din scândură de 24 mp construită în anul 1958, casă de locuit construită în anul 1955 și garaj în suprafață de 15 mp, construit în anul 1953, suprafața de 1050 mp.pe care sunt edificate construcțiile.

Nu s-a depus, astfel cum impune art.1169 din C.civ., nici o dovadă a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor a căror retrocedare a solicitat-o. Or, conform acestui text de lege, cel ce face o propunere înaintea judecătii, trebuie să o dovedească. Dimpotrivă, pârâta a dovedit, prin înscrisurile depuse la dosar că, deși figura în evidențele primăriei cu imobile construite (pentru care nu există acte de proprietate, fiind și cercetat potrivit procedurii Legii nr.18/1968), petentul nu plătise impozitele, astfel că prin sentinta civilă nr.1109/1973 bunurile au fost trecute în proprietatea statului.

Cum Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 condiționează, la ipoteza prevăzută la art.2 lit.d)calificarea ca abuzivă a preluării pentru neplata impozitelor de caracterul neculpabil al acestor neplăți, pentru a atrage incidenta măsurilor reparatorii în ce-l privește, reclamantul ar fi trebuit să dovedească “motivele independente de vointa proprietarului”, în sensul textului de lege menționat. De aceea, văzând că, atât instanta de fond, cât și cea de apel au făcut o corectă interpretare a Legii nr.10/2001, prezentul recurs se privește ca fiind nefondat, nefiind întrunit nici unul dintre motivele de casare generic invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.A.împotriva deciziei nr.33 din 12 aprilie 2002 a Curții de Apel Ploiești , secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.