ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2309/2021

Ședința publică din data de 9 aprilie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Sesizarea instanței de fond

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Gură Ocniței și Comisia locală Gura Ocniței pentru aplicarea legilor fondului funciar, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția Județeană Dâmbovița pentru Agricultură și Industrie alimentară, S.C. A. S.A și Oficiul De Cadastru Șl Publicitate Imobiliară Dâmbovița, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța anularea parțială a actului administrativ, respectiv certificat de atestare a dreptului de proprietate seria x, din 13.02.1995 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în baza Hotărârii Guvernului României nr. 834/1991 în sensul de a se radia terenul în suprafață de 3.000 m.p., situat în intravilanul comunei Gura Ocniței, tarlaua x, parcela x, având ca vecinătăți: la Nord - drum pietruit, la est D.J. 720 C, la Sud noul C. pen. 384 și la vest Lotul 2. Nr. cadastral NC 71393 (Nr. Vechi 292), cu înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară - CF x (nr. CF vechi x Gura Ocniței - proprietar S.C. A.; recunoașterea dreptului pretins, respectiv a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3.000 m.p. situat în intravilanul comunei Gura Ocniței, tarlaua x, parcela x, având ca vecinătăți: la Nord - drum pietruit, la est D.J. 720 C, la Sud noul C. pen. 384 și la vest Lotul 2. Nr. cadastral NC 71393 (Nr. Vechi 292), cu înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară - CF x (nr. CF vechi x)/UAT Gura Ocniței -(proprietar S.C. A.), urmând ca această suprafață de teren să apară inventariată în sectoarele cadastrale ale localității Gura ocniței (sector 17) ca fiind rezervă retrocedabilă, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013; rectificarea înscrierii privind dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 3.000 m.p.. situat în intravilanul comunei Gura Ocniței, tarlaua x, parcela x, având ca vecinătăți: la Nord - drum pietruit, la est DJ. 720 C, la Sud noul C. pen. 384 și la vest Lotul 2. Nr. cadastral NC 71393 (Nr. Vechi 292), cu înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară - CF x (nr. CF vechi x Gura Ocniței, astfel încât la rubrica proprietar să apară U.A.T. Gura Ocniței, cu regim de rezervă retrocedabilă, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 187 din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și S.C. A. și a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 187/07.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, recurentele - reclamante Unitatea Administrativ Teritorială Gura Ocniței prin Primar și Comisia Locală Gura Ocniței pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar prin Primar au declarat recurs solicitând admiterea recursului, declarat, casarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii excepției tardivității formulării cererii invocată de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și S.C. A.

În esență, recurenții susțin că din susținerile și probatoriul administrat, reiese că, prin adresa nr. x/16.06.2017, înregistrată în OCPI Dâmbovița sub nr. x/19.06.2017, a formulat reclamație administrativă ("recurs grațios), în urma căruia i-a fost comunicat de către OCPI Dâmbovița că documentația menționată nu întrunește din punct de vedere tehnic, condițiile de emitere a titlului de proprietate, astfel că aceasta nu a fost avizată favorabil. (...) Drept urmare, pentru emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 3000 mp este necesară rectificarea cărții funciare anterior menționate, prin radierea dreptului de proprietate al proprietarului A. S.A. în baza unei hotărâri a instanței judecatorești definitive și irevocabile. Or, în situația în care instanța analiza susținerea recurentei, observa că la momentul comunicării răspunsului la adresa nr. x/19.06.2017 a luat cunoștință de actul vătămător, fiind respectat termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Or, în speța dedusă judecații instanța de judecată nu motivează de ce anume susținerea recurentei nu poate fi primită.

Precizează recurenta că pronunțând această Sentință, instanța de fond nu a dat eficiență art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor invocate de recurenta - pârâtă și a apărărilor formulate de intimata - reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Înalta Curte apreciază, referitor la invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., că acest motiv de casare nu este incident în cauză, față de aspectele dezvoltate de recurentă.

Astfel, dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului include, printre altele, dreptul părților de a fi în mod real "ascultate" de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (hotărârea din 28.04.2005 din Cauza Albina împotriva României, hotărârea din 15.03.2007 din Cauza Gheorghe împotriva României).

Tot în jurisprudența sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenție, Curtea a statuat că, în general, instanțelor naționale nu le incumbă o obligație de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părțile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franței).

Or, Înalta Curte constată că sentința recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluția de admitere a excepției tardivității formulării acțiunii invocată de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și S.C. A. și respingere a acțiunii ca tardiv formulată. nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

De altfel, recurenții nu au indicat punctual care ar fi acea apărare esențială a lor pe care instanța nu ar fi analizat-o, la care nu ar fi răspuns - cel puțin implicit - prin considerentele sentinței și care ar fi fost determinantă pentru a conduce la o altă soluție în cauză, susținând în esență că judecătorul fondului a realizat o apreciere greșită a probelor pentru a ajunge la concluzia eronată că acțiune este tardiv formulată.

Înalta Curte constată că, prima instanță a expus argumentele sale referitoare la această împrejurare, iar recurenta-pârâtă urmărește în realitate să substituie această motivare, care o nemulțumește, cu propriile sale considerente.

Prin urmare, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., va reține că judecătorul fondului a analizat cauza sub toate aspectele relevante.

Analizând sentința recurată prin prisma susținerilor recurentelor și circumscrise de acestea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

În cauza de față, cererea de chemare în judecată vizează anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x din 13.02.1995, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în baza Hotărârii Guvernului României nr. 834/1991.

În raport de considerentele reținute în Decizia nr. 797/2007 a Curții Constituționale, raportat la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acțiunii pentru terțul vătămat printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept curge de la data luării la cunoștință a actului vătămător.

S-a susținut că momentul luării la cunoștință a actului vătămător este data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al societății A., respectiv 12.02.2004

Trebuie subliniat că, înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară devine opozabilă erga omnes, dar această înscriere în cartea funciară dă naștere unei prezumții și nu se poate confunda cu data luării la cunoștință a actului vătămător despre care face vorbire art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Or, în cauză, momentul luării la cunoștință de către terți despre existența actului vătămător nu coincide cu întabularea dreptului de proprietate.

Susținerile recurenților legate de acest aspect nu pot fi reținute, întrucât înscrisurile existente la dosarul cauzei, demontrează faptul că recurentele-reclamante au cunoscut de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x din 13.02.1995, aspect care rezultă și din considerentele reținute în raportul de expertiză tehnică expert B., întocmit în dosarul nr. x/2005 al Curții de Apel Ploiești din care rezultă că, solicitând relații de la Primăria Comunei Gura Ocniței, aceasta i-a înaintat adresa din 9.09.2010 din care rezultă că are cunoștință de sentința civilă nr. 8842/1996, de conținutul acesteia, precum și de faptul că S.C. A. deține suprafața de 3000 mp.

În concluzie, instanța de control judiciar în acord cu judecătorul fondului constată că recurentele-reclamante au avut cunoștință cu mult anterior datei la care au formulat prezenta acțiune - 26.10.2017 - data poștei, asupra existenței certificatului de atestare a dreptului de proprietate, a conținutului acestuia, în condițiile existenței unei serii întregi de litigii derulate pe perioada ulterioară emiterii certificatului, sentința civilă nr. 8842 din 15.10.1996 a Judecătoriei Târgoviște în care s-a întocmit raportul de expertiză tehnică ce confirmă participarea și a primarului comunei Gura Ocniței, fiind primul înscris doveditor în acest sens.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentele - reclamante, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentele - reclamante Unitatea Administrativ Teritorială Gura Ocniței prin Primar și Comisia Locală Gura Ocniței pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar prin Primar împotriva sentinței nr. 187 din 7 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2021.