ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 786/2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 786/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-au

luat în examinare recursurile declarate de Ministerul Apărării

Naționale, de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de

Conturi a României precum și de A.T., R.C., T.I., O.V., Ș.I., S.F., P.I.,

L.I., S.Gh., N.E. și M.F. împotriva deciziei nr.25 din 12 iunie 2002 a

Curții de Conturi.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul Ministerul Apărării

Naționale reprezentat de consilierul juridic P.G. și recurenții R.C.,

T.I., N.E., M.F., A.T., O.V., Ș.I., S.F., P.I., L.I. și S.Gh., primii

patru asistați, iar ceilalți reprezentați de avocatul Grigore

Gabriel, lipsind recurentul Procurorul General Financiar de pe lângă

Curtea de Conturi a României și Curtea de Conturi a României.

Procedura

completă.

Reprezentanta

Ministerului Apărării Naționale a solicitat admiterea recursului

declarat de instituția pe care o reprezintă, cu referire la motivele

scrise, depuse la dosar.

Avocatul

G.G. a solicitat admiterea recursului declarat de persoanele fizice pe care le

reprezintă, admiterea recursului declarat de Ministerul Apărării

Naționale și respingerea recursului declarat de Procurorul General

Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Se

reține că prin actul de sesizare nr.2002/36D/1999, întocmit de

procurorul financiar de pe lângă Curtea de Conturi, a fost sesizat

Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi în vederea stabilirii

răspunderii civile delictuale în sarcina unor persoane din cadrul U.M.

02150 Constanța și obligarea lor la repararea prejudiciului cauzat

instituției, după cum  urmează:

-

1.102.629 mii lei, prejudiciu aferent lucrărilor executate de

Șantierul Naval Constanța pentru andocarea navei

„Mărășești”, plus foloasele nerealizate de 674.653 mii lei;

-

98.720.000 lei, plăți duble la instalația de frig a

aceleiași nave, plus 61.215.000 lei foloase nerealizate;

-

41.268 mii lei diferență de preț a unor bunuri materiale

achiziționate ce nu au fost utilizate în procesul de reparații a

aceleiași nave, plus 13.141 mii lei foloase nerealizate.

Colegiul

jurisdicțional al Curții de Conturi, prin sentința nr.48 din 1

octombrie 2001, a admis în parte actul de sesizare, formulat de procurorul

financiar și a dispus:

-

obligarea pârâților A.T., Ș.I., N.E. și R.C. să

plătească în solidar, părții prejudiciate, Ministerului

Apărării Naționale – U.M. 02150 Constanța, suma de

98.720.000 lei, cu titlu de daune, plus foloase nerealizate aferente, pe

perioada 1.12.1997 și până la achitarea debitului;

-

obligarea pârâților A.T., Ș.I., P.I., N.E. și R.C. să

plătească în solidar părții prejudiciate, M.Ap.N. –

U.M.02150 Constanța, suma de 41.268.000 lei, plus foloase nerealizate, de

la data de 10.04.1998 și până la achitarea debitului;

-

a fost respins capătul de cerere privind obligarea în solidar a

pârâților A.T., R.C., Ș.I., S.F., L.I., S.Gh., M.F., O.V., T.I.

și N.E., la plata sumei de 1.102.629.000 lei, cu titlu de daune, plus

674.653.000 lei foloase nerealizate, rezultând, deci, un total de 1.777.282 mii

lei.

Instanța

de fond a reținut că suma de 1.777.282 mii lei, aferentă unor

lucrări pentru andocarea navei „Mărășești” nu

reprezintă un prejudiciu pentru ordonatorul de credite.

Cu

privire la suma de 41.268.000 lei, instanța a reținut că și

aceasta constituie o pagubă ce urmează a fi recuperată, deoarece

pârâții au achiziționat bunuri materiale cheltuind în plus suma

menționată, acceptând prețul impus de SC „R.G.” SA,

fără a se face dovada că acest preț a fost mai avantajos.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs: procurorul general financiar,

considerând că, în mod nelegal, instanța de fond nu a considerat ca

fiind pagubă reală, cheltuiala de 1.102.629 mii lei, aferentă

operațiunilor de andocare, în vederea reparării navei

„Mărășești” și intimații A.T., R.C., T.I., O.V., Ș.I.,

S.F., P.I., Lapteș Ion, S.Gh., N.E. și M.F.

În

recursul lor, intimații au criticat soluția instanței de fond

privind obligarea la plata sumelor de 98.720.000 lei și a foloaselor

nerealizate și a sumei de 41.268.000 lei plus foloasele nerealizate.

Cu

privire la prima sumă, s-a arătat, în esență, că nava

„Mărășești” avea două instalații frigorifice, una

la pupă și alta la proră, că ambele au fost reparate

și modernizate și, în consecință, nu se poate vorbi de o

plată dublă a aceleiași lucrări.

În

ce privește a doua sumă, s-a arătat că nici aceasta nu

reprezintă prejudiciu, echipamentul achiziționat fiind un echipament de

transmisiuni ce trebuia folosit în cadrul aplicației NATO și că

numai în modalitatea în care au procedat putea fi achiziționat acest

echipament, prin firma care se ocupa de reparația navei.

Secția

jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr.33 din 24

ianuarie 2002, a respins recursul jurisdicțional declarat de procurorul

general financiar împotriva sentinței nr.48 din 1 octombrie 2001 a

Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi și a admis

recursul pârâților, persoane fizice, împotriva aceleiași

sentințe, pe care a modificat-o, în sensul că a respins integral

sesizarea.

În

ce privește recursul procurorului general financiar, instanța

Secției jurisdicționale a reținut că expertiza

efectuată în cauză a condus la concluzia inexistenței prejudiciului

în legătură cu andocarea în vederea reparației navei

„Mărășești”.

Concluziile

raportului de expertiză însușite de instanța de fond au fost

însușite și de instanța de recurs jurisdicțional, atât în

ceea ce privește modalitatea ținerii licitației, cât și în

ceea ce privește cheltuielile de andocare.

Cu

privire la recursul pârâților persoane fizice, instanța de recurs

jurisdicțional l-a considerat întemeiat sub ambele aspecte.

S-a

reținut că nava „Mărășești” dispune de două

instalații frigorifice, atât la proră, cât și la pupă,

lucrările de reparații fiind efectuate la ambele instalații,

astfel că nu se poate vorbi de plăți duble „oricât de similare

ar fi pozițiile din deviz”, acceptându-se la plată numai lucrări

ce au fost efectiv realizate.

Cu

privire la achiziționarea unor echipamente din import   și anume

echipamentelor de comunicare, s-a reținut că această

achiziționare s-a făcut în condițiile în care nava trebuia

să plece la aplicații NATO, urgența fiind evidentă,

beneficiarul neputând să-și asume riscul unor întârzieri.

Împotriva

deciziei Secției jurisdicționale a Curții de Conturi, procurorul

general financiar a declarat recurs în anulare jurisdicțional, potrivit

art.80 alin.1 din Legea nr.94/1992.

S-a

susținut, în esență, că în mod greșit pârâții,

persoane fizice, nu au fost obligați la plata sumei de 1.102.629.000 lei,

reprezentând cheltuieli efectuate fără justificare în

legătură cu andocarea navei „Mărășești”, la plata

sumei de 98.720.000 lei, plăți nejustificate pentru lucrările de

modernizare, instalații frigorifice și la plata sumei de 41.268.000

lei, plăți nejustificate pentru achiziționarea unor bunuri

materiale în condiții neavantajoase.

S-a

mai arătat că pentru fiecare din sumele respective au fost calculate

și foloasele nerealizate.

Prin

decizia nr.25 din 12 iunie 2002, Curtea de Conturi a admis recursul în anulare

jurisdicțional, declarat de procurorul general financiar, împotriva

deciziei nr.33 din 24 ianuarie 2002 a Secției jurisdicționale a

Curții de Conturi și a sentinței nr.48 din 1 octombrie 2001 a

Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi.

A

modificat, în parte, decizia nr.33 din 24 ianuarie 2002 a Secției

jurisdicționale, în sensul că a admis recursul pârâților A.T., R.C.,

T.I., O.V., Ș.I., S.F., P.I., L.I. S.Gh., N.E. și M.F. a casat, în

parte, sentința nr.48 din 1 octombrie 2001 a Colegiului

jurisdicțional al Curții de Conturi și a trimis cauza spre

rejudecare aceluiași colegiu, în ce privește obligarea pârâților

A.T., Ș.I., P.I., N.E. și R.C. la plata sumei de 41.268.000 lei, plus

foloase nerealizate, precum și în partea ce privește obligarea

pârâților A.T., Ș.I., N.E. și R.C., la plata sumei de 98.720.000

lei, plus foloase nerealizate.

A

menținut celelalte dispoziții ale deciziei nr.33 din 24 ianuarie 2002

a Secției jurisdicționale a Curții de Conturi.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de Conturi a reținut

că în ce privește suma de 1.102.629.000 lei, reprezentând cheltuieli

în legătură cu andocarea navei „Mărășești”,

concluziile raportului de expertiză sunt clare și fără

echivoc, în sensul că au fost decontate lucrări  efectiv realizate

și că, deci, nu poate fi localizată o pagubă pentru care

persoanele fizice pârâte să fie trase la răspundere civilă.

În

legătură însă, cu celelalte două sume, considerate

prejudiciu prin actul de sesizare, recursul în anulare jurisdicțional a

fost considerat întemeiat și s-a apreciat că materialul probator

administrat în cauză a fost insuficient.

În

aceste condiții, Curtea de Conturi a reținut că se impune

rejudecarea cauzei de către instanța de fond și administrarea de

probe suplimentare, inclusiv formularea unui interogatoriu din oficiu

către ordonatorul de credite pentru a se vedea dacă există sau

nu o situație de forță majoră.

Împotriva

deciziei Curții de Conturi nr.25 din 12 iunie 2002 au fost declarate

recursuri de către Ministerul Apărării Naționale, de

Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României,

precum și de către A.T., R.C., T.I., O.V., Ș.I., S.F., P.I., L.I.,

S.Gh., N.E. și M.F.

În

recursul său, Procurorul General Financiar a criticat decizia  Curții

de Conturi în partea privind obligarea la plată a sumei de 1.102.629 mii

lei reprezentând cheltuieli pentru andocarea navei

„Mărășești”, susținând, în esență, că

instanța n-a procedat la administrarea de noi probe, inclusiv o

expertiză tehnică de specialitate.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că

recursul este nefondat.

În

cauză a fost numit un expert contabil autorizat și a fost

administrată o expertiză contabilă judiciară, situație

în care nu era justificată administrarea vreunei alte expertize de

specialitate, câtă vreme expertiza contabilă a fost efectuată în

condițiile legii, fiind stabilite cu claritate obiectivele pe care

expertul contabil le-a avut de analizat, iar obiecțiunilor formulate de

Direcția de Contrul Financiar Constanța li s-a răspuns de

către acesta.

Se

reține și faptul că procurorul financiar nu a solicitat

administrarea unei contraexpertize, iar concluziile raportului de

expertiză aflat la dosar sunt bine justificate, clare și

fără echivoc, în sensul că lucrările decontate au fost

efectiv realizate și în consecință nu poate fi localizată o

pagubă pentru care persoanele fizice pârâte să fie trase la

răspundere civilă.

Împotriva

aceleiași decizii au declarat recurs Ministerul Apărării

Naționale, precum și persoanele fizice pârâte A.T., C.R., T.I. O.V., Ș.I.,

S.F., P.I., L.I., S.Gh., N.E. și M.F.

În

cele două recursuri, identic motivate, este criticată soluția

Curții de Conturi referitor la sumele de 98.720.000 lei cheltuieli în

legătură cu instalația frigorifică și 41.268.000 lei

cheltuieli în legătură cu achiziționarea instalațiilor Motorola.

S-a

susținut, în esență, că prejudiciul de 98.780 mii lei nu există

întrucât lucrările la instalația frigorifică nu au fost cuprinse

în contractul dintre Șantierul Naval Mangalia și R.G.” și drept

urmare nu se constituie în plată dublă.

Și

în privința sumei de 41.268 mii lei s-a susținut de către

recurenți că nu reprezintă prejudiciu întrucât achiziția

instalațiilor și echipamentelor respective s-a făcut cu

respectarea H.G. nr.689/1996 și în această situație nu este

utilă administrarea altor probe.

Analizând

cele două recursuri, în raport de probele administrate în cauză, se

constată că și aceste recursuri sunt  nefondate, având în vedere

și soluțiile diferite pronunțate de  cele două

instanțe ale Curții de Conturi.

În

mod corect a reținut Curtea de Conturi, prin decizia recurată,

necesitatea rejudecării cauzei de către instanța de fond și

suplimentarea probatoriului.

Se

impune ca în privința celor două instalații frigorifice să

se stabilească cu certitudine atât ce lucrări au fost executate cât

și dacă au fost decontate lucrări efectiv executate.

În

legătură cu achiziționarea echipamentelor de transmisiuni tip Motorola

este necesar să se verifice existența unui caz de forță

majoră care să justifice achiziționarea echipamentelor

respective prin firma care a câștigat licitația pentru repararea

navei pentru a se stabili dacă suma utilizată este sau nu prejudiciu.

În

consecință, decizia Curții de Conturi este legală și

temeinică, considerente pentru care cele trei recursuri declarate în

cauză urmează a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursurile declarate de Ministerul Apărării Naționale, de

Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României

precum și de A.T., R.C., T.I., O.V., Ș.I., S.F., P.I., L.I., S.Gh., N.E.

și M.F. împotriva deciziei nr.25 din 12 iunie 2002 a Curții de

Conturi, ca nefondate.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.