ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 90/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 130/2002,

pronunțată în dosarul nr. 1335/2002, la data de 17 aprilie 2002, Curtea de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea

formulată de reclamanții Parohia Bisericii Române Unite Greco-Catolice Turda –

Poiana și respectiv, F.I. și F.M. și a dispus anularea deciziei nr. 125 din 31

ianuarie 2002, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, stabilind că taxa de

timbru datorată de aceștia pentru exercitarea căii de atac a apelului, este de

12.500 lei și respectiv, 12.500 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr. 125/1999,

pronunțată în dosarul nr. 8879/1998, Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată

de reclamanta Parohia Bisericii Ortodoxe Române Turda – Poiana, prin

reprezentanții săi R.S. și S.A., dispunând evacuarea pârâților F.I. și F.M.,

precum și a enoriașilor Parohiei Turda – Poiana a Bisericii Române Unite

Greco-Catolice.

Împotriva acestei sentințe au

formulat apeluri, pârâții evacuați cărora, Curtea de Apel Cluj, prin încheierea

din 15 februarie 2000, le-a pus în vedere că datorează o taxă de timbru de

9.215.000 lei, adică 4.607.5000 lei pentru fiecare apel.

Ministerul Finanțelor Publice,

soluționând contestația sus-numiților, prin decizia nr. 125 din 31 ianuarie

2002, a respins-o, reținând că apelurile vizează o hotărâre, care a soluționat

o acțiune cu caracter patrimonial, adică o acțiune pentru revendicarea unui

imobil.

Admițând acțiunea și anulând actul

administrativ atacat, instanța de fond a motivat că obiectul acțiunii

soluționate prin hotărârea apelată, nu a fost revendicarea imobilului din

litigiu, ci evacuarea din acel imobil a pârâților, ceea ce tribnalul a și

dispus.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor

Publice Cluj, susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o sentință

casabilă, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind încălcate

prevederile art. 5 din Ordinul nr. 760/C/1999, al ministrului justiției și art.

2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbu.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că potrivit art. 2

alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile

și cererile evaluabile în bani se taxează cu sumele arătate, iar în

conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Normele metodologice pentru

aplicarea acestei legi, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999, al ministrului

justiției, se consideră acțiuni și cereri evaluabile în bani, cele ale căror

obiect este un drept patrimonial, ce poate fi evaluat în bani.

Dar, așa cum, în mod corect, a

reținut instanța de fond, obiectul acțiunii aflate pe rolul Tribunalului Cluj

și care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 125/1999, l-a constituit

evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, iar nu revendicarea acestuia,

astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 5 alin. (1) din norme și nu sunt

aplicabile nici prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Pe cale de consecință, așa cum a

stabilit instanța de fond, taxa de timbru datorată pentru cererile de apel

formulate este aceea prevăzută de art. 11 alin. (1) prima liniuță, din Legea

nr. 146/1997.

Astfel fiind, motivele de recurs

sunt neîntemeiate, urmează ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Cluj, împotriva sentinței civile nr. 130 din 17 aprilie 2002 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 ianuarie 2003.