ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 90/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 130/2002, pronunțată în dosarul nr. 1335/2002, la data de 17 aprilie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanții Parohia Bisericii Române Unite Greco-Catolice Turda – Poiana și respectiv, F.I. și F.M. și a dispus anularea deciziei nr. 125 din 31 ianuarie 2002, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, stabilind că taxa de timbru datorată de aceștia pentru exercitarea căii de atac a apelului, este de 12.500 lei și respectiv, 12.500 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința civilă nr. 125/1999, pronunțată în dosarul nr. 8879/1998, Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta Parohia Bisericii Ortodoxe Române Turda – Poiana, prin reprezentanții săi R.S.

și S.A., dispunând evacuarea pârâților F.I. și F.M., precum și a enoriașilor Parohiei Turda – Poiana a Bisericii Române Unite Greco-Catolice. Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri, pârâții evacuați cărora, Curtea de Apel Cluj, prin încheierea din 15 februarie 2000, le-a pus în vedere că datorează o taxă de timbru de 9.215.000 lei, adică 4.607.5000 lei pentru fiecare apel. Ministerul Finanțelor Publice, soluționând contestația sus-numiților, prin decizia nr. 125 din 31 ianuarie 2002, a respins-o, reținând că apelurile vizează o hotărâre, care a soluționat o acțiune cu caracter patrimonial, adică o acțiune pentru revendicarea unui imobil. Admițând acțiunea și anulând actul administrativ atacat, instanța de fond a motivat că obiectul acțiunii soluționate prin hotărârea apelată, nu a fost revendicarea imobilului din litigiu, ci evacuarea din acel imobil a pârâților, ceea ce tribnalul a și dispus.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o sentință casabilă, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind încălcate prevederile art. 5 din Ordinul nr. 760/C/1999, al ministrului justiției și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbu. Recursul este nefondat. Este adevărat că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile evaluabile în bani se taxează cu sumele arătate, iar în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea acestei legi, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999, al ministrului justiției, se consideră acțiuni și cereri evaluabile în bani, cele ale căror obiect este un drept patrimonial, ce poate fi evaluat în bani.

Dar, așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, obiectul acțiunii aflate pe rolul Tribunalului Cluj și care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 125/1999, l-a constituit evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, iar nu revendicarea acestuia, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 5 alin. (1) din norme și nu sunt aplicabile nici prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. Pe cale de consecință, așa cum a stabilit instanța de fond, taxa de timbru datorată pentru cererile de apel formulate este aceea prevăzută de art. 11 alin. (1) prima liniuță, din Legea nr. 146/1997. Astfel fiind, motivele de recurs sunt neîntemeiate, urmează ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, împotriva sentinței civile nr. 130 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2003.