ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 525/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, reclamanții G.I. și O.M. au chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice, pentru a dispune anularea deciziei nr. 830 din 6

iunie 2001, emisă de Direcția Ggenerală de Soluționare a Contestațiilor.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că au fost obligați prin încheierea de ședință din 15 mai 2000,

pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 1191/2000, la plata taxei

judiciare de timbru în sumă de 9.000.000 lei.

Au susținut că instanța în mod

nelegal a dispus această măsură, menținută ca atare de Ministerul Finanțelor

Publice, întrucât prin apelul formulat împotriva sentinței nr. 2363 din 6

decembrie 1999, au invocat excepții și că pentru fiecare critică se datorează o

taxă de 75.000 lei.

Mai mult decât atât, au mai arătat

că din masa succesorală, care a făcut la fond obiectul litigiului, lor nu le

revin toate bunurile.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 128/F-C din 12

septembrie 2001, a admis acțiunea reclamanților.

A anulat decizia nr. 830 din 6 iunie

2001, a Ministerului Finanțelor Publice și a stabilit că reclamanții datorează

suma de 1.048.200 lei, taxă judiciară de timbru, în apelul declarat în dosarul

nr. 1191/2000, al Tribunalului Argeș.

A obligat pe pârât la 303.000 lei,

cheltuieli de judecată, către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin apelul declarat s-au adus sentinței cinci critici, în

aceste condiții taxa judiciară de timbru urmând a fi stabilită pentru fiecare

în parte, după natura ei, potrivit art. 14 din Legea nr. 146/1997.

S-a reținut că primele trei critici

și a cincea sunt neevaluabile în bani, urmând a se aplica dispozițiile art. 11

și 13 din Legea nr. 146/1997.

Cea de-a patra critică se referă la

anularea actului de partaj voluntar, care se timbrează conform art. 3 lit. a

1

),

raportat la art. 11 din lege, iar cererea de atribuire din procesul de partaj

succesoral, a unui teren în valoare de 17.055.000 lei și a unui teren în

valoare de 1.462.500 lei, se timbrează conform art. 3 alin. (2) lit. c) din

Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență, că

apelanții au contestat atât valoarea terenurilor, cât și drepturile

coproprietarilor la masa succesorală, în cadrul cererii de partaj succesoral a

reclamantei T.C., iar excepțiile invocate constituie o problemă a fondului

cauzei, soluționarea lor fiind de fapt soluționarea cauzei.

A susținut că instanța trebuia să

aibă în vedere dispozițiile art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 și

Ordinul Ministerului de Justiție nr. 760/C din 22 aprilie 1999.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale

aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Prin apelul declarat împotriva

sentinței civile nr. 2363 din 6 decembrie 1999, a Judecătoriei Curtea de Argeș,

prin care a fost soluționată acțiunea de partaj succesoral a reclamantei T.C.

și anluarea în parte a actului de partaj voluntar, G.I. și O.M. au contestat

atât valoarea terenurilor, cât și drepturile coproprietarilor la masa

succesorală, în cadrul cererii de partajare a averii, conform Raportului de

expertiză efectuat în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 3 lit.

c) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru

stabilirea calității de moștenitor, a masei succesorale, cereri de raport,

cereri de reducțiune a liberalităților și cereri de partaj, se timbrează cu

150.000 lei.

Separat de această taxă, dacă

părțile contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori

mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară

de timbru se datorează de titularul cererii, la valoarea contestată.

Or, așa cum rezultă din cuprinsul

cererii formulată de apelanții pârâți, pe rolul Tribunalului Argeș, aceștia au

contestat dreptul reclamantei și au arătat că reclamanta T.C. nu are vocație

succesorală la averea defunctului L.G.

În aceste condiții, la stabilirea

taxei judiciare de timbru se au în vedere dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea

nr. 146/1997.

Având în vedere valoarea bunurilor

succesorale potrivit raportului de expertiză varianta C – efectuată în dosarul

nr. 418/1999, al Judecătoriei Curtea de Argeș, în considerarea dispozițiilor

legale mai sus precizate, raportat la dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 11

alin. (1) din Legea nr. 146/1996, Curtea constată că taxa judiciară de timbru

stabilită de Tribunalul Argeș, prin încheierea de ședință din 15 mai 2000, este

legal datorată.

Prin urmare, hotărârea instanței de

fond fiind dată cu aplicarea greșită a legii, urmează a fi casată, cu

consecința respingerii acțiunii și menținerea deciziei Ministerului Finanțelor

Publice nr. 830 din 6 iunie 2001, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Argeș, împotriva sesntinței nr. 128/F-C din 12 septembrie 2001, a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea formulat de reclamanții O.M. și G.I.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2003.